Curat murdar

Studiul întocmit la cererea ONU de către experţi prezice accelerarea încălzirii Terrei, pînă la finele acestui secol. Dacă lucrurile vor evolua aşa cum afirmă numeroşi cercetători, îndeosebi europeni, vremea va fi la sfîrşitul acestui veac mai caldă decît în prezent cu 1,8 pînă la 4°C. Una din consecinţele catastrofale ale acestei încălziri, dacă predicţia se adevereşte, ar fi creşterea nivelului mării cu cel puţin 18 centimetri. Dacă nu chiar cu mai mult. Bunăoară cu peste jumătate de metru. Inutil de subliniat cum se simt oamenii din Ţările de Jos cu asemenea perspective. Cei 500 de oameni de ştiinţă şi experţi guvernamentali, reuniţi timp de o săptămînă la Paris spre a extrage concluziile analizelor lor şi-a elabora "un plan de acţiune", şi-au prezentat raportul la Paris. Acest al patrulea document de felul său ar urma să servească drept temei pentru negocierile privind modul în care se va proceda după anul 2012, cînd expiră prevederile protocolului de la Kyoto. Raportul n-a întîrziat, fireşte, să intensifice alarma şi să provoace multiplicarea cererilor de adoptare de măsuri în vederea frînării actualei evoluţii climatice, în special printr-o şi mai drastică diminuare a emisiunilor de gaze. E firesc că pe mulţi îi panichează încă de pe acum perspectiva unei accelerate încălziri globale. Dar nu puţini se căpătuiesc de pe urma temerilor. Fapt e că globul pămîntesc s-a răcit şi încălzit de multe ori în cursul îndelungatei sale existenţe. Perioadele de glaciaţiune şi contrariul lor, cu tot cu ample deşertificări, s-au succedat în ritm rapid. Cu toate acestea, mulţi experţi sînt convinşi că actuala încingere a vremii, cu întregul ei corolar de efecte pernicioase pentru evoluţia climei, s-ar datora omului sau mai precis industrializării şi consumului exagerat. De aici şi pericolul apariţiei unei obsesii ecologice, tinzînd, la rîndul ei, să se transforme, sub regimul corectitudinii politice, într-una anticapitalistă şi antiglobalizare. În răstimp, unele dintre ţări avînd la activ cele mai grave şi mai frecvente păcate în domeniul poluării mediului, precum Rusia, ar putea profita din plin pe urma acestei stări de spirit. De pildă, pentru că acestor ţări li s-a acordat şansa de a-şi machia gros bilanţul bioxidului de carbon emis în 1990 şi, ca atare, de a negocia extrem de profitabil comerţul cu dreptul de emisii de gaze, stipulat de protocolul de la Kyoto. Potrivit căruia, aceste emisii ar urma să fie reduse cu 5 %. Or, chiar dacă s-ar produce această îndoielnică reducere, financiar extrem de rentabilă pentru unii, diferenţa la nivelul climei n-ar reprezenta, pînă în 2050, conform savanţilor, decît cîteva sutimi dintr-un singur grad celsius. Cine va achita nota de plată? Nu e greu de ghicit. Subiectul ecologic i-a dat Franţei lui Jacques Chirac ocazia rarisimă pentru "la grande nation" de a străluci, în fine, la nivel planetar şi de a pune într-un con de umbră deasă SUA. În cursul celor două zile ale conferinţei internaţionale care s-a derulat la Paris, şeful statului francez a propus, spre iritarea americanilor, crearea unei organizaţii ecologice a Naţiunilor Unite. Respinsă de americani, această virtuală organizaţie ONU, care ar urma să devină, potrivit Franţei, un soi de nouă "conştiinţă globală", riscă să se prefacă într-un nou mamut birocratic, menit să redistribuie puterea pe mapamond. Şi cum rămîne cu încălzirea climei? Curat murdar, ar spune Caragiale. Chiar dacă n-ar provoca omul catastrofa, e evident în interesul său direct şi imediat să-şi reducă la minumim eventuala contribuţie la înfierbîntarea globului şi a spiritelor. În acest scop, ar fi recomandabil să ne reducem grabnic dependenţa politică şi economică de petrolul şi gazele ruseşti, arăbeşti şi iraniene şi totodată de resursele murdare, pentru a trece urgent la utilizarea generalizată a energiilor curate.