Cînd elevii lui Stéphanie jură pe Coran

Publicat în Dilema Veche nr. 573 din 5-11 februarie 2015
Cînd elevii lui Stéphanie jură pe Coran jpeg

Stéphanie a ales să-şi pună, în dimineaţa aceea, o fustă lungă, tăietură lejeră, dreaptă, cu motive aurii. „E un sari,

? Sînteţi credincioasă,

?“ o aude pe Najla, una din eleve.

Stéphanie este profesoară de literatură franceză într-un gimnaziu ZEP dintr-o zonă ZUP. ZEP înseamnă, în limbajul politic-corect-administrativ al Franţei, „zone d’enseignement prioritaire“, iar ZUP vrea să spună „zone urbaine sensible“. Mai pe şleau spus – şi pentru că libertatea de exprimare e la modă – Stéphanie predă într-o şcoală cu probleme, dintr-un cartier cu probleme. Ce fel de probleme? În ZUP, de pildă, şomajul e de două ori şi jumătate mai important decît în cartierele... obişnuite. În 2012, într-un cartier ZUP, 24% din locuitori erau şomeri, faţă de doar 9% în celelalte cartiere. În plus, între şomerii dintr-un cartier ZUP, 50% sînt tineri între 15-24 ani, pe cînd în celelalte cartiere, la aceeaşi categorie de vîrstă, cei fără locuri de muncă sînt în proporţie de 23%. Una peste alta, cînd Franţei nu-i merge prea bine – iar criza mondială a slăbit toate ţările europene –, cartierelor cu probleme le merge rău de tot. 

E joia minutului de reculegere, în miezul zilei, în toate şcolile, după atentatul terorist de pe 7 ianuarie, de la redacţia jurnalului satiric

, care a făcut 12 victime. Stéphanie nu are curs decît după-amiază, dar a vrut să fie la şcoală, între colegii care şi-au pus pe uşa de la dulapurile personale „Je suis Charlie“ şi elevii excluşi din clase pentru că

Marţi,

deci, Stéphanie începuse în clasă analiza nuvelei „Matin Brun“ de Franck Pavloff. În ficţiunea distopică e vorba despre o lume care seamănă cu a noastră, una care alunecă însă încetul cu încetul spre rasism şi spre dictatura gîndirii unice, însoţită de cenzurarea presei şi a cărţilor. Sînt prea mulţi cîini şi prea multe pisici pe lumea asta, aşa că oamenii de ştiinţă au găsit soluţia cea mai raţională: trebuie păstraţi doar cei de o anumită rasă, cu blana neagră, spre exemplu, fiind şi cei mai adaptabili la viaţa citadină! Ceilalţi vor fi eliminaţi. Personajele se simt din ce în ce mai mult prizoniere, agăţîndu-se, iluzoriu, de o brumă de libertate, iluzorie şi ea. Elevii de 14-16 ani din clasa cu profil profesional au reacţionat la lectura colectivă a nuvelei, Stéphanie a simţit, marţi, că subiectul i-a atins. 

Stéphanie e tipul de profesor direct, care nu umblă cu gingăşii inutile. Chestie de fire umană, de caracter, fără doar şi poate, dar cine nu s-ar gîndi mai degrabă la un scut, o epidermă în plus, după şapte ani de profesorat în ZEP, cu elevi francezi – „des bledards“ – care îşi petrec verile „acasă“, în Maghreb, în Antile, în Mauritania, cu copii ai căror părinţi vin din Portugalia, din Pakistan, din Cecenia? Clasele n-au niciodată astîmpăr, replicile fruste vin din toate părţile, dacă adolescenţii se ridică în picioare cînd un adult intră în clasă e deja o imensă victorie... Şi ce autoritate să mai vînezi în plus în faţa unui puşti care îţi spune că la el în familie conturile se reglează cu lovituri de macetă, sau pe care îl ghiceşti că nu prea îi vine să se întoarcă seara, acasă... Cu arma deriziunii topită în pedagogie, Stéphanie are un (bun) simţ al relativizării care o face să nu audă sistematic chiar totul, dar să nu treacă cu vederea nimic: „Madame, je vous jure sur le Coran de la Mecque!“ Şi Stéphanie răspunde, tandru-maliţios: „Pe Coranul de la Meca, mi-aş dori să începi să lucrezi!“ Fără discriminări: „Hei, voi, Sfânta Biserică Catolică, mă pot face şi eu auzită un pic?“ Ceea ce o face pe Nabila să o întrebe apoi direct: „Chiar nu sînteţi credincioasă, Madame?“ Stéphanie ştie că orice milimetru de problematizare, orice pas „în afară“, orice clipă de ridicare deasupra încăpăţînatelor lor reflexe e un teren cîştigat către simţul critic, care nu e un mecanism uşor de declanşat. O singură dată Stéphanie şi-a pierdut simţul umorului, sau l-a ascuns, cu demnitate de profesor-femeie, care nu are voie şi nici nu poate să se lase intimidată de atitudinea de „caid“ a unui elev: „Ei, da, Mahmoud, sînt în picioare în faţa ta, mai sînt şi femeie pe deasupra – ghinionul tău!, meseria mea este să-i învăţ pe cei ca tine, şi mai sînt şi plătită pentru asta. Te deranjează cumva?“

Gata, e timpul ca Stéphanie să intre la oră. Să reînnoade cu cenzura şi rasismul din lumea nuvelei, să facă legătura cu atentatele teroriste din urmă cu o zi. Altfel, la ce bun să predai literatura? „Nu citim poezie fiindcă e frumos sau fiindcă ni se pare adorabil“ spune Robin Williams în

Citim poezie fiindcă „facem parte din rasa umană“. Stéphanie s-a pregătit, ştie perfect cum îşi va introduce lecţia. Lui Stéphanie i se înnoadă stomacul. Îi e greaţă.

E o clasă în mod constant dificilă, cu elevi tot timpul excitaţi. Azi excitarea lor atinge paroxismul. În cinci minute – trei excluderi. Un record personal pentru Stéphanie. Clasa se calmează, Stéphanie răsuflă pe dinăuntru. Noroc că a optat ca azi să ţină cursul împreună cu François, profesorul documentalist. Simte nevoia să reamintească contextul în care a fost scrisă nuvela „Matin Brun“, în 1998, şi să precizeze că titlul e o referinţă la „cămăşile negre“, organizaţie fascistă paramilitară. Doar că, în 2002, cînd Frontul Naţional a ajuns în turul doi al alegerilor prezidenţiale, iar francezii aveau de ales între Jean-Marie Le Pen şi Jacques Chirac, ecoul acestei ficţiuni a fost cu totul altul: era vorba de posibilitatea de a construi o lume a gîndirii unice, dacă un partid cu idei extremiste şi rasiste ar ajunge la conducerea ţării. Stéphanie ştie că a ajuns în punctul din care nu mai poate da înapoi, aşa că formulează limpede: „Din ce perspectivă pot afirma că ficţiunea «Matin Brun» ne duce cu gîndul la tragedia de ieri de la redacţia jurnalului

?“ Elevii au dezbătut deja de dimineaţă subiectul, aşa că răspunsul vine repede: e vorba de libertatea de expresie. Sînt elevi care tac, semnificativ. Alţii se cabrează. Mulţi spun ce cred. Îşi răspund unul altuia: „Au fost ucişi pentru că erau jurnalişti.“ „Da, dar şi-au bătut joc de profet!“ „Să omori oameni, asta nu se face...“ Stéphanie şi François explică clasei cine erau jurnaliştii ucişi, desenatori şi creatori de personaje de benzi desenate, cu care ei, Stéphanie şi François, au crescut. Fără să fie tot timpul de acord cu viziunea lor, cu maniera lor de a satiriza societatea, dar nu asta e important, ci faptul că în Franţa toată lumea are voie să se exprime şi toată lumea are dreptul de a citi sau nu, de a cumpăra sau nu gazeta lor. Stéphanie le arată apoi site-ul cu zecile de desene şi caricaturi din lumea întreagă care s-au adunat din ajun, drept omagiu pentru desenatorii asasinaţi. U nii elevi sînt emoţionaţi. Lumea întreagă şi-a exprimat indignarea, cu creionul în mînă şi cu umor. Fiecare îşi alege un desen preferat. În top 3 figurează cele două creioane în chip de turnuri, pumnul însîngerat care ţine un creion rupt şi soldatul al cărui creier evadează... Cum mulţi citesc seria de benzi desenate cu personajul Titeuf, elevii recunosc omagiul lui Zep, creatorul eroului lor, familiar. Un puşti întreabă spontan: „Adică l-au omorît pe tatăl lui Titeuf??“ Ceilalţi îşi bat joc de el: „Taci din gură, n-ai înţeles nimic...“ Şi băiatul adaugă, simplu: „Ce? Am crezut că l-au ucis şi pe el.“ 

De fapt, băiatul tocmai înţelesese totul, într-o clipă. La sfîrşitul proiecţiei de caricaturi, clasa freamătă, ceva s-a descărcat în atmosferă, senin. Stéphanie revine la analiza nuvelei, e momentul să completeze împreună sinteza, pe ecran. Cînd sună, cu o secundă înainte de răbufnirea descătuşată a clasei, Najat, de la prima masă, apucă să spună: „A trecut repede timpul!“ 

Stéphanie rămîne cu colegul ei François, în spaţiul numit Centrul de Documentare şi Informare. O săptămînă de dezbateri ar face cu mult mai mult decît un minut de reculegere. Profesoara de franceză are nevoie de mai multe materiale pentru următoarele cursuri. Deriziunea nu e totdeauna un reflex natural. Deriziunea se învaţă. Să pătrunzi „gradul doi“ al unui text, al unui desen, să declanşezi mecanismul gîndirii critice e cu atît mai dificil cu cît în clasele ei sînt destui tineri care nu ştiu alte lucruri: ce înseamnă frustrarea, cum o gestionezi, ce înseamnă îndoiala, ce înseamnă să te pui în cauză, să-ţi pui întrebări. Simţul umorului vine de abia după. 

Stéphanie alege să fotocopieze cîteva desene de Serre. Îl ştiu pe cel cu căţelul şi copilul, fiecare în lesă? Nu.

Cristina Hermeziu este jurnalistă. Din 2004 s-a stabilit în Franţa. 

Mälardalen University library interior jpg
Oare avem prea multă engleză în universitățile noastre?
Utilizarea englezei îndreaptă atenția către subiecte care sînt de interes global
p 22 WC jpg
Prosperitatea nu este totul și nu mai este de ajuns
Cred că în viitor oamenii vor redescoperi modul de trai simplu, fără stres, alergătură și concurență.
p 23 jpg
Preocuparea pentru suflet
Funcționarea umană fără „angajament sufletesc”, ca să spunem așa, fără ardoarea sau entuziasmul pe care îl provoacă cultivarea thymos-ului sau pneuma, este condamnată să eșueze pe termen mediu și lung și să provoace o criză internă în democrația liberală modernă.
Les Autres jpeg
Les Autres
Să transplantezi și să altoiești oameni este cu totul altceva, e alt nivel de performanță.
Merkel și Zemmour, sfîrșit și debut european cu nori cenușii la orizont jpeg
Merkel și Zemmour, sfîrșit și debut european cu nori cenușii la orizont
Ce va fi, oare, cu motorul franco-german al Europei? Va continua să funcționeze, chiar dacă nu la turații maxime?
O amintire jpeg
O amintire
Soboul era membru în Comitetul Central al Partidului Comunist Francez, director al Institutului pentru istoria Revoluției franceze și membru în redacția revistei Annales.
Migranții ca muniție de război și adecvarea Vestului la agresor jpeg
Migranții ca muniție de război și adecvarea Vestului la agresor
E vorba de un război hibrid, a admis șefa Comisiei Europene. Dar cine e agresorul? Dar ținta? Și cum e apărarea ei?
Vederi din Nisa jpeg
Vederi din Nisa
Nisa este cel mai frumos cadou pe care l-a făcut Napoleon al III-lea francezilor și tare mă tem că și cel mai durabil.
Fuga din paradis jpeg
Fuga din paradis
Cînd nu s-a mai putut sări sau catapulta peste zid, fuga a devenit şi în Berlin o aventură care costa viaţa.
„O idee în mințile noastre”: ce înseamnă să fii american atunci cînd nu ești născut în America jpeg
„O idee în mințile noastre”: ce înseamnă să fii american atunci cînd nu ești născut în America
America era deja o „superputere” atunci cînd amenința valorile tradiționale ale lumii de care au fugit imigranții.
De ce au fost inundațiile germane catastrofale jpeg
De ce au fost inundațiile germane catastrofale
În Germania, tot mai multe voci acuză autoritățile de o neglijență încă insuficient probată, care ar fi inclus omisiunea de avertizare (eficientă) a populației afectate în legătură cu pericolul dat.
Merkel, Biden, neînțelegerile transatlantice și provocările globale jpeg
Merkel, Biden, neînțelegerile transatlantice și provocările globale
Istoria pare a fi urmarea unor suite de neînțelegeri și de disonanțe cognitive.
Biden și drepturile omului jpeg
Biden și drepturile omului
Biden l-a criticat pe președintele chinez Xi Jinping, reproșîndu-i că nu are nici „o fibră democratică în corpul său”.
Grațierea prezidențială în SUA, o încurcătură din vremea monarhiei jpeg
Grațierea prezidențială în SUA, o încurcătură din vremea monarhiei
Nesocotirea flagrantă de către Trump a intenției originale a grațierii prezidențiale a fost doar una dintre multele provocări cu care acesta a confruntat sistemul politic stabilit prin Constituția SUA.
Despre zmeul COVID cel rău și Vaccin Frumos care l va răpune jpeg
Despre zmeul COVID cel rău și Vaccin-Frumos care-l va răpune
Cine va plăti spartele oale economice ale lockdown-urilor gestionate prost?
„Cazul” Mila jpeg
„Cazul” Mila
Se declanșează o întreagă campanie de ură contra ei, fiind acuzată de islamofobie.
Destituire și interdicție imediată pentru Trump jpeg
Destituire și interdicție imediată pentru Trump
Trump a încercat să submineze procesul democratic cu perseverență.
Prețul capitulării lui Merkel în fața șantajului maghiar și polonez jpeg
Prețul capitulării lui Merkel în fața șantajului maghiar și polonez
Existența însăși a Uniunii Europene se află în pericol. Și totuși, conducerea UE răspunde cu un compromis.
Revoluția „coifurilor de staniol” jpeg
Revoluția „coifurilor de staniol”
Trebuie să muncim mai mult pentru a comunica și pe înțelesul „proștilor”, al căpșunarilor, al badantelor.
„Un exercițiu de a rămîne conectați”  – interviu cu Ioana TRAISTĂ, co fondatoare a Cercului Donatorilor din Bruxelles jpeg
Jurnal londonez de pandemie jpeg
Jurnal londonez de pandemie
În iunie, unul dintre cele mai așteptate și intense momente a fost cel al redeschiderii faimoasei (și aglomeratei, în condiții normale) zone comerciale West End din Londra.
Abordarea olandeză: spațiu și responsabilitate individuală jpeg
Abordarea olandeză: spațiu și responsabilitate individuală
Olandezii au fost printre primii care au adoptat ideea de imunitate de grup, iar carantina implementată în Olanda a primit numele de „carantină inteligentă”.
În gaura cheii jpeg
În gaura cheii
Clepsidra pandemiei din 2020 se zărește prin gaura întunecată a cheii. Fiecare vine în vremurile de Covid-19 drept o eliberare de la ananghie. Credința este cheia ce se potrivește găurii ei.
La Sagrada desnuda jpeg
La Sagrada desnuda
Gripa asta „simplă” a oprit Spania în loc. A blocat-o, este anchilozată în acest moment, și nu doar din punct de vedere turistic.

Adevarul.ro

image
Austria se opune aderării României şi Bulgariei la Schengen. Anunțul, făcut de ministrul de Interne
Ministrul austriac de Interne, Gerhard Karner, a anunțat hotărârea definitivă a ţării sale de a se opune prin veto aderării României şi Bulgariei la spaţiul Schengen, din cauza creşterii migraţiei ilegale.
image
A renunțat la „visul american” și s-a întors în România. Povestea pensiunii dintr-un cătun izolat în splendoare
După 26 de ani petrecuți în Statele Unite ale Americii, Virgil Marchiș s-a întors definitiv acasă, în Maramureș, unde și-a făcut o pensiune împreună cu femeia iubită. Spune că nu s-ar mai duce în America decât în vizită și doar alături de partenera lui.
image
Actori din Wednesday, despre filmările în România: „Nimic nu m-a pregătit pentru asta”
Câțiva dintre actorii străini din serialul „Wednesday” (Addams), producția filmată în România, care a avut cea mai bună lansare de pe Netflix, au vorbit despre experiența lor din țara noastră, într-un interviu pentru HotNews.ro

HIstoria.ro

image
Căderea comunismului în Polonia şi Ungaria. „Reabilitarea” lui Imre Nagy
Dintre cei șase sateliți ai Uniunii Sovietice în Europa răsăriteană, Polonia și Ungaria au reprezentat un caz aparte.
image
Prima zi de ocupație germană în București
În dimineața zilei de 6 decembrie 1916, primarul Bucureștilor, Emil Petrescu, însoțit de mai mulți ambasadori – Vopicka (SUA) sau baronul Vredenburg (Olanda) – au ieșit în întâmpinarea armatelor Puterilor Centrale până aproape de Chitila.
image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.