Tînărului n-are cine să-i scrie

Publicat în Dilema Veche nr. 400 din 13-19 octombrie 2011
Tînărului n are cine să i scrie jpeg

● Ionuţ Chiva, instituţia moartă a poştei, Casa de pariuri literare, 2011.  

Adolescentul Muiuţ, personajul romanului 69 cu care Ionuţ Chiva debuta în 2004, descoperea că nu e în stare să scrie, aşa cum îşi dorea, un roman „despre dramele şi mîniile şi debusolarea generaţiei“, mulţumindu-se, în cele din urmă, cu a spune „povestea viselor de măreţie şi a drumului însîngerat spre aceasta.“  

Cartea nu devenea, aşadar, o meditaţie generaţionistă, ci rămînea doar povestea unei ratări: Muiuţ şi prietenii lui întîlneau un fel de proxenet, care organiza erotic-show-uri pentru „mai marii“ oraşului, şi ajungeau să presteze sex live în cele mai deviate combinaţii, întreaga „afacere“ terminîndu-se tragic pentru tînărul protagonist. Cum am remarcat la vremea respectivă, Ionuţ Chiva nu excela ca ficţionar (personajele, dialogurile, detaliile erau expediate), ci mai degrabă ca scenograf, reuşind să „însceneze“ povestea din cîteva situaţii, nu s-o construiască.  

Acelaşi lucru se întîmplă şi cu poezia din această a doua lui carte. Prima impresie este a unei poezii narative, prozaice, biografiste, lipsite de lirism, dar asta se datorează situaţiilor şi scenelor decupate deopotrivă din trecut şi din cotidian care ilustrează, de fapt, viaţa de după adolescenţă, de după dispariţia acelui Muiuţ şi a viselor sale de măreţie, viaţa în perspectiva maturizării (poemul proiectiv al paternităţii „mi-aş dori foarte tare“ este cît se poate de semnificativ). Ionuţ Chiva continuă să scrie despre prietenie, una ocazională, căci prietenii sînt departe, dar, mai ales, despre vîrsta de după tinereţea cu iluziile, excesele şi dramele ei, despre însingurare & înstrăinare („cine cînd sperînd ce ne-a tot futut cu iluzia singularităţii / pentru care se sinucid atîţia adolescenţi lăsîndu-şi creierii / să se scurgă pe scurte de lînă ca-n cronenberg“). Poeziile elegiace cu versuri-refren în maniera unui Bacovia (adjectivizat într-un vers, omagiat într-un altul: „bar de zi, bar de noapte“ fiind, poate, un refren-ecou urban la decorul citadin al „copacilor albi, copacilor negri“) vorbesc despre vîrsta de după ratarea şanselor unor vieţi şi iubiri adevărate, normale, autentice, despre viaţa care curge în decorurile şi cu ritualurile alienante ale unei presupuse gregarităţi socializante: în baruri, pe străzi, în maşini. Un spleen urban, cosmopolit şi civilizat, în limbaj familiar-stradal, degajă tonul casual al acestor versuri contemplative care capătă, din mixajul refrenurilor de romanţă cu oralitatea colocvial-explicită, un sound post-beatnic foarte american („să absorb în natura mea / zîmbetul american candoarea nervii rupţi / şi băutura de după-amiază, paharul de seară“), ceva în genul unui Bukowski elegiac ajuns personaj în reproducerea alb-negru a unui tablou de Hopper. Citez prima jumătate a poemului „o, suflet al meu“: „o, suflet al meu, / ce te roade despre ce vrei să cînţi cu sunete dezarticulate? / ce te fute noaptea cînd adorm // mizantropia şi celelalte reflexe culturale care ne caracterizează? / despre ce încerci să spui tu ceva / şi tot ce aud sînt doar scîncete? // vorbeşte frumoaso, amărîto, care-i problema ta / de ce activezi bocancul din piept aiurea? / te preocupă felul în care / suferinţa inteligentă (care-i frumuseţe interioară) / devine orbitoare perfectă strălucitoare / frumuseţe a chipului? de asta îţi vine să urli atunci cînd o vezi? // asta vrei tu, o, suflet al meu? / elegii vrei tu noaptea, vaco? (eşti o zdreanţă)...“ 

Nostalgia poeziilor refuză modul strident-patetic, pe care îl evită chiar şi atunci cînd optează pentru formule retorice, poeziile lui Ionuţ Chiva „înscenînd“, precum altădată proza, mai degrabă stări şi momente. Un dialog într-un bar, o scenă stradală, o secvenţă de apartament, contemplarea pe fereastră, joaca cu un cîine, toate acestea reuşesc o anume ipostaziere a sinelui obosit şi rănit („inima mea insultată“) sau doar melancolic, trist şi dezolat sau doar indiferent, scîrbit şi nevrotic sau doar plictisit („scîrba se mulează pe faţa mea / pe măsură ce timpul trece. / şi timpul trece“), cinic sau doar astenic. „mă preocupă foarte mult parcă mai mult ca niciodată / persoana mea şi în schimb nu mai pot decît să narez /.../ cred lucruri despre sex, filme, politică, nu mai cred în lucruri despre persoana mea. / la treizeci şi unu de ani mă uit în sfîrşit cu milă la lucruri / cum mi-ar fi milă de un copil supradotat care are toate problemele şi / toate i se pun împotrivă“, spune „naratorul“ acestei poezii al cărei lirism gri este discret pînă, uneori, la ambiguitate.  

Deopotrivă biografică, contemplativă şi rememorativă, poezia lui Ionuţ Chiva vorbeşte, în fond, despre greutatea fiinţei triste şi singure, izolate în mijlocul lumii pe o insulă sau într-o peşteră interioară („sufletul meu e o peşteră plictisitoare / în care nu vezi / în care nu vezi nimic“) unde nimeni nu intră, unde nimeni nu-i mai scrie. Căci „instituţia moartă a poştei“ semnifică lipsa comunicării pe fondul ruperii de trecut şi a destrămării contactelor („vara peroni“, poemul tinereţii pierdute, se încheie astfel: „cred foarte tare că n-o să mai fie niciodată la fel / s-a dus dracu de disponibilitate“), blocajul în relaţiile cu ceilalţi şi cu iubita („te caut goală pe google şi nu eşti / te caut pe you tube şi nu eşti“), dispariţia în peisajul care devine o stare interioară. Plouă mult în această poezie în care totul este privit din afară şi de departe, eul poetic este un martor al cotidianului şi al vieţii din jur cu care are minime şi convenţionale contacte. De aici nevroza rememorării („clopoţeii senili ai memoriei“) şi a înregistrării cumva înstrăinate a prezentului în care prietenii şi iubita sînt la rîndul lor „înscenaţi“ într-un decor al absenţei şi al unei vieţi petrecute în altă parte (titlul unui poem sună aşa: „lucruri care ţin de decalajul de vîrstă şi de un autism şi o retardare şi lucruri care nu ţin de asta“). Căci personajul acestei poezii trăieşte într-o altă ţară – ilustrarea perfectă a unui autoexil din propria tinereţe, din propriul trecut –, departe de prieteni, de familie şi de locurile tinereţii, o ţară unde plouă mult şi unde oamenii vorbesc în alte limbi comunicînd în frînturi de limbaj frînturi de probleme.  

Dacă Muiuţ vorbea odată despre lucruri atît de comune, încît îşi suspenda voluntar discursul ataşînd în coada propriilor fraze ticuri de limbaj precum „şi tot restu’“, „& stuff“, „whatever“, „ş.a.m.d.“, şi activînd, astfel, automatismele comunicării, de data aceasta lipsa comunicării este ilustrată prin alte mărci ale întreruperii, ale suspensiei şi fragmentării, ca şi cum lucrurile oricum nu pot fi înţelese. Versurile sînt tăiate brusc şi bizar (multe se termină cu substantive articulate hotărît, alteori lipsesc verbele), sînt lăsate parcă neterminate, creînd destule zone de indeterminare în discursul uneori îngreunat şi de transcrierea prescurtată a cuvintelor din pasajele în engleză. Pe lîngă referinţele la Auden şi Whitman, aceste dezarticulări sintactice şi fragmentări semantice vin, poate, dinspre un e.e. cummings. Versuri precum timbrele zimţate sugerează şi limitele limbajului („limbajul ne-a trădat dumnezeu nu există / am fost crescuţi cu teleologie / şi lucrurile nu au teleologie“), o comunicare „neştampilată“ care nu mai ajunge la destinatar (ca să glosez pe metafora sugerată de titlu), o comunicare suspendată mai degrabă voit, efectul dezordinii fiind, probabil, unul căutat (de unde şi referinţa discretă la von Trier: „vulpe mică plouată a dezolării care vorbeşte şi spune chaos reigns“), dar nu neapărat şi foarte reuşit. Cîteva poeme devin cvasi-ilizibile din cauza acestei sintaxe haotice, dar presupun că asta face parte din jocul incomunicării şi un astfel de volum presupune şi îşi asumă inclusiv titlurile obscure.

Dacă acum şapte ani spuneam că debutul în proză al lui Ionuţ Chiva merită toată atenţia, nu-mi rămîne decît să mă repet şi în ceea ce priveşte poezia sa. instituţia moartă a poştei este, în ciuda copertei complet nereuşite, printre cele mai bune cărţi de poezie ale anului.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Amenda primită de o pensionară din Brașov pentru că a plantat flori în grădina blocului. „Este anormal ce se întâmplă”
Poliţia Locală Braşov a dovedit exces de zel în cazul unei femei de 76 de ani care a plantat câteva flori în zona verde a blocului în care locuia, potrivit bzb.ro.
image
Nike și Adidas, bătute de niște fete fâșnețe: invenția unei companii elvețiene fascinează lumea FOTO
Giganții de pe piața încălțărilor de alergare au înregistrat un eșec rar după un maraton major. La Boston, primele trei locuri din clasamentul feminin au fost ocupate de atlete care au purat alte mărci.
image
Joaca de-a vremea. Posibila cauză a inundațiilor catastrofale din Dubai, ploaia artificială VIDEO
Despre „însămânțarea norilor” se vorbește de mult timp, iar tehnica este folosită în multe țări care au probleme mari din cauza secetei. Sunt voci care spun că vremea ciudată din Dubai este legată de ploaia artificială creată acolo pentru a mai îmblânzi vremea.

HIstoria.ro

image
Justiția în România secolului al XIX-lea
Evoluția Ministerului Justiției urmărește, în linii mari, evoluția administrației autohtone, dar și pe cea a societății românești, în ansamblul său.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.