Responsabilitatea copleșitoare care vine la pachet cu titlul de dascăl. Știu exact momentul: prima ședință cu părinții, un dezastru total. Venisem cu lecțiile de pe băncile liceului bine învățate, dar total inutile în fața unor oameni care aștepta
Copiii și tinerii noștri își văd zilnic părinții ducînd bătălii nesfîrșite cu ruina și mizeria din școli și spitale, cu lipsa de reformă și de perspective. Asistă zilnic la temerile și neîncrederea adulților în fața serviciilor oferite de stat, la frămîntările care însoțesc fiecare pas făcut într-o instituție me
Dacă 36% din elevii de clasa a opta nu reușesc să ia nota 5 la evaluare, înseamnă că avem o problemă în sistem, cu programele școlare, cu nivelul de pregătire al profesorilor, problemă care nu va fi rezolvată nici cu ore suplimentare, nici cu
Pare o glumă nerușinată să o auzi pe doamna Dancilă cerînd Europei să ne considere egali și afirmînd că vorbește în numele românilor, cînd de un an guvernează disprețuind românii, Justiția, educația, economia țării. Mesajul transmis de
În ultimii zece-cincisprezece ani, Revoluția română din 1989 capătă, în discursul public și în comentariile de televizor, culori din ce în ce mai ponosite. Marele moment istoric este poluat de plictiseala doctă a „analiștilor“, de aerul lor „obiectiv“, de băieți care le știu pe toate: revoluția a fost o conspirație, procesul lui Ceaușescu a fost incorect, las’ că știm noi ce-a fost și cu revoluția asta, pardon, lovitură de stat, nu revoluție etc. De douăzeci de ani se fac, pe acest subiect, lun
În România, peste 75% dintre copii au carii la dinții temporari. În cîteva județe nu mai există nici un cabinet stomatologic de stat. Cele mai multe sate nu mai au medici școlari. Asociația „Zîna Merciluță“ a înființat un cabinet stomatologic mobil, un van echipat cu instrumente stomatologice, care face vizite în zone rurale defavorizate, pentru a face profilaxie dentară și tratament copiilor care nu au acces la un astfel de serviciu. Opt medici voluntari (Asma Battah, Diana
Nu și-a propus nimeni să îi învețe pe adolescenți arta amorului, din simplul motiv că nu acest tip de necunoaștere este cauza pentru care, de exemplu, minorele rămîn însărcinate. Nu vorbește nimeni despre educație sexuală „intensivă“ (!). Ci măcar de una minimală.
Ne prind bine cîteva zile libere: ne mai scade un pic „febra cumpărăturilor“, mai lăsăm deoparte „magia“ și ne așezăm pe la casele noastre cît se poate de reale, ne reîntoarcem la măsură și reflecție și le mai dăm liber „îngerașilor păzitori“. Măcar pînă la anul.
Doamna Ecaterina Andronescu reușește performanțe excepționale: pe vremea cînd aveam încă tineri pe care să îi înscriem în școlile profesionale, doamna ministru le-a desființat. Acum, cînd mulți tineri au abandonat școala încă din gimnaziu și și-au luat lumea în cap, aceeași doamnă ministru se gîndește să umple școlile profesionale cu momeli financiare jalnice. Banii Guvernului de care pomenește doamna ministru în tîrgul făcut cu sindicatele sînt banii proveniți din taxe și impozite. Plătit
E o secvență-cheie în relația dintre adolescenți și adulți, între adolescenți și lume. Nu scapă nimeni de ea, nici cei aflați la început independent de drum, nici cei care le supraveghează începutul de drum independent. O secvență care, bine asumată, creează anticorpi împotriva alegerilor
Vestea că, în sfîrșit, doamna Andronescu a fost numită ministru al Educației ne-a găsit răsuflînd ușurați. Am urmărit cu toții, fără să clipim, momentele pline de suspans între revolta cînd sever principială, cînd bleagă a doamnei sus-numite
Chiar și cei mai vrednici copii și cei mai riguroși părinți cedează în fața lor. Și atunci apelează din nou la soluții colaterale: mai un compromis cu profesorul de educație fizică, dacă vrem să prindem un loc la liceul de mate-info și stăm prost cu săritura în lungime, mai o „atenție“ dată doamnei de biologie, dacă nu pricepem fotosinteza și oricum vrem să dăm la liceul de artă etc.
Explică în 30-50 de cuvinte titlul poeziei «Bărăganul» de Vasile Alecsandri.“ Eu pot doar în 15 cuvinte, altele nu îmi mai vin în minte: pentru că în poezie este vorba despre Cîmpia Bărăgan. De-aia se numește așa poezia.
Era suficient ca doamna interimar să citească presa, cinci minute, la o cafea, și se lămurea. „Remedierea cît mai urgentă a dificultăților“? Așa ca Făt-Frumos, într-o zi cît alții în treizeci de ani? Mai exact, cum o să procedeze doamna
În clasa a VI-a am început să am primele note de 10 la matematică. În clasele primare făceam parte din așa-numita categorie (largă) de populație școlară numită „brînză bună în burduf de cîine“.
Ar fi păcat să stăm pe margine, noi, adulții de azi, și să bombănim acru în fața unei lumi noi care se deschide sub ochii noștri: lumea în care vor crește și se vor maturiza copiii noștri. Adolescenții și tinerii de acum. Merită făcut efortul de adaptare, reflectînd la cîteva întrebăr
Minoritățile sexuale vor rămîne cu singurătățile lor într-o mare de „majoritari“, în timp ce familiile „tradiționale“ se vor întoarce la școlile proaste, programele ruginite, gîndul la plecarea peste graniță, copii abandonați în maternități etc.
Copilului nu i-a spus nimeni că urmează să fie „relocat“ într-un alt cămin, în alt oraș. Asistenții maternali nu o făcuseră. Nimeni nu le spusese să o facă, părinții nu primiseră nici o indicație de la psihologii direcției de protecție a copilului,
Trăiesc pe pielea mea, aproape zi de zi, exasperarea care te poate cuprinde confruntîndu-te cu neputința în fața minciunii, a corupției, a găinăriilor, a furturilor, a înșelăciunii, toate din ce în ce mai greu de stăpînit, de amendat, de corectat. Se răspîndesc nestăvilit, ca o molimă, căci fără protecție, fără „vaccinuri“, fără „tratamente“, nimic nu le stă în cale.
Umplea stilourile cu cerneală, tăia dreptunghiuri de sugativă, ascuțea creioanele, umplea penarele, călca uniformele uscate, apretate (cu făină) și apoi umezite (ca să se netezească mai ușor sub fierul de călcat), în timp ce noi, copiii, probam pantofii noi și aliniam pe canapea toate obiectele de care aveam nevoie a doua zi. Între două tăieturi cu foarfeca și trei uniforme călcate, primeam indicații: „Dacă ai greșit, nu ștergi cu guma, că rupi foaia, taie cu o linie subțire și scrii mai departe
Doamna Andronescu nu a scos un cuvînt despre propriile vinovății în dezastrul care guvernează acum țara. Nu a scos nici un oftat privind în urmă, la „performanțele“ partidului. Nu are nici un regret. Dimpotrivă: pare a crede că PSD se comportă acum ca un adolescent năbădăios, el, cel care pînă mai ieri era un copil cuminte foc. Dar, în fine, mai bine mai tîrziu şi mai iritant, decît niciodată…
Subiecte fără noimă. Poate pentru că poezia „Plumb“ are mai curînd de-a face cu științele exacte, pe cînd „Psalmii“ sînt mai de suflet, mai aproape de umanioare, cine poate ști care o fi fost rostul acestei „discriminări“?! Din care nu ne alegem cu nimic, nici noi, adulții, nici ei, elevii. Cu lucrările lor în față, bune sau rele, nu le vom cunoaște mai bine chipurile, cunoștințele, îndemînările, preocupările. Iar ei nu vor ști încotro s-o ia, nici cît știau înainte…
Citez: „Părinții păcătuiesc atunci cînd dau voie copiilor să se joace oricînd, oriunde, cu oricine, îngăduie copiilor să se uite la televizor, nu-i învață pe copii să se roage, să postească, să umble la biserică și la celelalte (!), le îngăduie să-și petreacă timpul la calculator, jocuri electronice, filme, teatre, concerte, circuri, carnavaluri, adunări sportive, cursuri de modă, fitness, karate, yoga, bioenergie, radiestezie: părinții păcătuiesc atunci cînd le îngăduie copiilor orice ținută, t
Am ajuns să credem, cei mai mulți dintre noi, că nu mai e nimic de făcut, că soluțiile de salvare nu pot fi decît individuale, conjuncturale, că putem garanta succesul copiilor noștri doar descurcîndu-ne pe cont propriu. Drept care, orice protest ni se pare inutil, orice
Pierdem timp hlizindu-ne la clasa politică. Și nu pierdem timpul nostru, al adulților de azi, ci timpul copiilor noștri. Cheltuim, de mult, timp împrumutat din viitorul generațiilor tinere. Orice gest de abandon, orice ezitare, orice întîrziere a faptei vor fi plătite din contul celor care vor veni după noi.
Elio îi spune: „Nu știu nimic. Nu știu nimic din lucrurile care contează.“ Cuvinte simple, care dau măsura singurătății tînărului în fața alegerilor dramatice pe care le are de făcut: e singurătatea dinaintea primului pas spre maturizare. Un moment greu pentru el, pentru părinții lui, ca și pentru părinții oricărui tînăr aflat în preajma necunoscutului, a fricilor de dinaintea unor pași care par ireversibili. Privindu-i pe părinții lui Elio, îngrijorați, dar discreți, temători
Am stat de vorbă cu nenumărați oameni despre primele locuri de muncă pe care le-au avut. Toți, dar absolut toți cei cu care am vorbit își aminteau de primul „șef“ și despre rolul aproape decisiv pe care l-a avut acesta în zorii vieții lor de adult: șefi buni, șefi slabi, șefi incompetenți sau șefi foarte bine mobilați cu intuiții precise și competențe solide,
Protestul Academiei Române, un exemplu masiv de „încremenire în proiect“, de discurs blocat în ventricule. Concluziile stranii trase de Academie sînt deci următoarele: 1) că educația pentru toleranță față de diversitate uniformizează și ne transformă copiii în asexuali ori hermafrodiți; 2) că educația românească tradițională este, din principiu, un model pentru civilizația europeană
E nevoie de educație parentală, în special în mediile defavorizate economic, unde informația nu ajunge, unde familiile încă mai cred că bătaia sau munca fizică grea în gospodărie de la vîrste fragede sînt metode de educație bune și suficiente, unde vaccinarea pare un ritual voodoo, unde abuzurile fizice sau emoționale fac parte din ritualul „afectiv“ al traiului de zi cu zi.
Simona Halep poate mobiliza, fără îndoială, prin exemplul propriu, copii și tineri în drumul spre performanță, în orice domeniu. Un model nu numai prin efort și talent, ci, mai ales, prin tăcerea cu care înconjoară greutățile purtate pe umeri de-a lungul carierei.
Mitingul PSD ne-a adus în față imaginea pe care o vor avea, mulți ani de aici înainte, educația, sănătatea, Justiția. O imagine mutilată de corupție, ignoranță, nepăsare. Am învins!
Domnul Liviu Pop a promis că PSD-ul va rezolva această situație pînă în 2020. Adică în preajma alegerilor prezidențiale și a celor parlamentare. Cînd e nevoie de promisiuni și de voturi. Măcar să le obțină cu niște WC-uri renovate decît cu mici și bere.
Tovarășul Valentin Popa, fost profesor și actual Aneta Spornic al Educației, a efectuat o „vizită de lucru“ în municipiul Deva, unde s-a întîlnit cu directorii și inspectorii școlari. I
Apartenența la „o anumită etnie“ (cam necreștinesc! – n.m., M.I.) nu le aduce minorilor o genă în plus (sau în minus), responsabilă cu discernămîntul și cu capacitatea de a se apăra în fața abuzatorilor. Și nici nu legitimizează un act sexual cu un copil de 10 ani.
Virgil Ciulin, cel care povestește nonconformist istoria românilor, nu e lipsit de haz, inteligență, farmec. Tipul acesta de activitate a început-o ca vlogger pe You-Tube, unde a strîns numeroși fani. Ideea acestui tînăr, pasionat de istorie, vădit înzestrat pentru a comunica eficient cu spectatorii săi,
Ar fi putut fi altfel? Sigur: o sărbătoare simplă, fără temenele și fără sulemeneli, fără figuri impuse și trupuri contorsionate. O petrecere cordială, firească, scutită de protocol „festiv”, de entuziasm factice, de „figuri impuse”. Emotivitatea nu trebuie neapărat să fie neinteligentă, soldățească, lingușitoare. În fond, și stilistica sărbătorii ține de educație. Dar despre ce educație (mai) vorbim? Și despre ce miniștri, despre ce guvernare, despre ce electorat?
Scandalul Facebook pare relevant doar în măsura în care personajele aflatele de ambele părți ale baricadei, creatori de site-uri și utilizatori, sînt gata să își asume răspunderea pentru rolul pe care îl au în dezvoltarea Internetului ca instrument benefic sau dimpotrivă.
E greu de înțeles de ce ai vrea să faci din viața ta de familie un program de comedie pentru toată lumea. Sper doar ca tipul ăsta de „distracție“ să nu țină prea mult, iar adulții să găsească „spectacole“ mai interesate, mai „mature“, al căror „consum“ să-i distreze mai inteligent și cu un spor de discernămînt.
În general, o viață începută cu statutul de copil abandonat de familie și lăsat în grija statului sau a organizațiilor nonguvernamentale nu este una care să-ți lase prea multă încredere în semeni, în umanitate, în noroc sau în solidaritate.
Îmi pare rău pentru domnul profesor de filozofie că trebuie să citească atît! Trebuia să îi spună cineva, înainte să se apuce de această meserie, că o să aibă o bibliografie cam stufoasă.
Ministerul Educației colcăie de incompetență, corupție și analfabetism. Cum am putea avea o „educație de bună calitate, la scară largă“, în condițiile în care școala românească a pierdut de mult bătălia cu sărăcia și furtul?
Un tip de adult care-și amintește că a fost un copil fericit. Iar asta nu-i puțin. Nu e cazul să alunecăm în idilă și paseism. Dar merită să cădem puțin pe gînduri…
Legea în discuție se numește „legea pentru inocența copilăriei“ şi prevede interzicerea educației sexuale în școli și pedeapsa cu închisoare pentru profesorii care furnizează elevilor informații din domeniul mai sus amintit, fără consimțămîntul părinților (asta nu se întîmpla nici măcar pe vremea comunismului
„Filmările cu mobilul“ făcute în timpul orelor nu pot deveni arma principală împotriva erorilor din învățămînt. În orice caz, nu a elevilor. Nu le facem un bine nici lor, nici școlii, în general, dacă le propunem să devină paparazzi, în fața unui gest scandalos, reprobabil, la care nici un copil/tînăr n-ar trebui să asiste.
