Istoria ca pastilă de umor

Publicat în Dilema Veche nr. 741 din 3-9 mai 2018
Istoria ca pastilă de umor jpeg

De ceva timp, jocul a devenit un cuvînt magic pentru toată suflarea omenească: ceea ce, inițial, era îndeobște privit ca o activitate de învățare asociată copilăriei, acum jocul, joaca, jucăriile sau studiul prin joc au trecut la vîrste mai mari. Ba chiar la cele mai mari: există curentul numit „gamification“, curent care bîntuie prin marile firme: angajaților, ditamai oamenii în toată firea, li se propun, șugubăț, sarcini de serviciu sub formă de concursuri, topuri, premii amuzante etc. Au un succes imens proiectele care pornesc de la premisa că generațiile actuale, mai tinere sau mai vîrstnice, sînt o masă infantilă, vulnerabilă în fața stresului și a efortului, incapabilă să-și mai construiască motivații interioare solide și să pună mîna pe carte sau să se ducă la serviciu dacă nu e ispitită cu bomboane și „foosball“.

În același curent se înscrie și noua emisiune de la TVR 1, Istoria cu Virgil. O emisiune în care manualul de istorie este transformat într-un spectacol televizat destinat adolescenților și tinerilor care, altfel – nu-i așa? –, se țin departe de orice seamănă a cultură generală. Ideea nu este nouă, după cum mărturisește chiar realizatorul, ea aparține scriitorului american John Green, care a creat, pe Internet, o serie de filmulețe de acest gen pe diverse subiecte – istorie, literatură, filozofie etc.

Virgil Ciulin, cel care povestește nonconformist istoria românilor, nu e lipsit de haz, inteligență, farmec. Tipul acesta de activitate a început-o ca vlogger pe YouTube, unde a strîns numeroși fani. Ideea acestui tînăr, pasionat de istorie, vădit înzestrat pentru a comunica eficient cu spectatorii săi, de a crea filmulețe prin care să își atragă propria generație către domenii devenite „periferice“, merită, cred, să fie salutată și încurajată. Dar, lăsînd deoparte prejudecățile față de „distracția obligatorie, jocul oriunde și oricînd“ etc., aș face, totuși, cîteva comentarii pe marginea acestei idei.

● Mutarea acestor filmulețe de pe Internet pe TVR 1 mi se pare o idee proastă, care dezavantajează și pe realizator, și televiziunea publică. De ce? Fiindcă felul în care sînt construite filmulețele, de la limbaj la scenariu, de la decor la timpul alocat fiecărui episod, nu lasă nici un dubiu asupra publicului-țintă, și anume „internauții“: monolog precipitat, cu termeni și expresii specifice adolescenților și tinerilor, ilustrări neconvenționale ale faptelor istorice, propoziții scurte ca de WhatsApp, costumație lejeră, decor de cameră de cămin studențesc. Nu seamănă deloc cu publicul „tradițional“ al televiziunii naționale și nici cu specificul programelor ei. Pe Internet pare un demers simpatic, interesant, benefic. La TVR pare un demers căznit de a ține pasul cu obiceiurile noilor generații: asemenea unei doamne venerabile, ușor anchilozată, care își imaginează că, dacă își pune cozorocul la ceafă și blugi jerpeliți, poate deveni de-a casei într-un club „de fițe“.

● Filmulețul cu pricina era prezentat pe YouTube ca fiind un mijloc de popularizare a istoriei României. La TVR este prezentat ca fiind o emisiune-pamflet. Fiindcă din cînd în cînd Virgil aruncă ocheade, ironii (cam groase) la perioada contemporană: Băsescu amestecat printre luptele daco-romane, fotbaliști cu chip de sfinți, politicieni actuali aruncați în istorii vechi de sute de ani etc. Povestea originară și bunele intenții se duc pe apa sîmbetei. Ideea benefică ar fi fost tocmai aceea de a-i scoate pe adolescenți și tineri din sosul acru al vremurilor pe care le trăiesc și de a le oferi o privire mai complexă, mai profundă asupra evoluției poporului român. Așa, a devenit o distracție între altele. Un număr de revistă.

● Am văzut și filmulețele lui John Green: sînt la fel ca ale lui Virgil pînă la un anumit punct. Dar unul foarte important: felul în care este conceput scenariul. În timp ce, la autorul american, povestea începe de la niște întrebări, de la o sumă de probleme pe care le pune evoluția omenirii (ce sînt civilizațiile, în ce fel poate fi analizată istoria etc.), povestea lui Virgil este o înșiruire strict anecdotică de fapte istorice. Fără interogativitate, fără anvergură.

Așadar, istoria în joacă: OK, nu e o idee rea. La urma urmei, nu trebuie să vorbim despre înaintașii noștri doar cu mîna la inimă și cu privirea lăcrimoasă spre tricolor. Dacă Istoria lui Virgil are succes, dacă tinerii sînt pregătiți să treacă de la cele zece minute de monolog animat, cu efecte computerizate, la cărțile de istorie sau măcar la curiozități mai fecunde, atunci e cazul să dăm experimentului o șansă. 

Maria Iordănescu este psiholog.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Momentul de glorie în care România a fost pe locul 2 în lume la Olimpiadă, după SUA. De ce a sfidat Ceauşescu Rusia
La Olimpiada  de vară din 1984, din Los Angeles, România a adus acasă 53 de medalii, situându-se pe locul 2 în lume, după SUA. Participarea la evenimentul sportiv a reprezentat o sfidare la adresa Rusiei, care a făcut presiune asupra lui Ceauşescu pentru a boicota evenimentul. Argumentul care l-a convins pe dictator, pe lângă cei 120.000 de dolari primiţi pentru participare, a avut legătură cu contextul economic din ţară.
image
Câmpurile morţii de sub mall-urile din Ploieşti. Descoperire făcută de arheologi
Extinderea municipiului Ploieşti spre comunele Blejoi sau Aricheştii Rahtivani a scos la iveală un veritabil câmp al morţii, care ascunde deopotrivă comori unice, vechi de mii de ani, dar şi informaţii relevante despre o civilizaţie demult apusă.
image
Ciobanul din Valahia ajuns domnitor al Ţării Româneşti. A dus o prigoană aprigă împotriva marilor dregători
Mircea Ciobanul - domnitorul Ţării Româneşti care a primit acest nume pentru că înainte de a urca pe tron cumpăra oi pentru Constantinopol. Chiar dacă avea o preocupare paşnică, asta nu l-a împiedicat să devină unul dintre cei mai cruzi domnitori români.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.