Prima zi de școală

Publicat în Dilema Veche nr. 781 din 7-13 februarie 2019
Prima zi de școală jpeg

În anul 1987 avem 18 ani, abia terminasem liceul pedagogic şi primisem repartiție la o școală din Ploieşti. O școală mică, de periferia săracă a orașului, despărțită de centrul lui de multe stații de autobuz și de o cale ferată spre Moldova și Constanța. Majoritatea adulților din cartier munceau, în condiții oribile, la fosta Uzină „1 Mai“, supradimensionată și falimentară. Oameni cuviincioși, generoși, harnici, care-și scoteau șapca sau pălăria atunci cînd intrau în școală, după ce își curățau noroiul de pe tălpi pe grătarul din fața ușii. Învățătoarele și profesoarele pe care le-am găsit în cancelarie păreau de o eternitate angajate acolo: cunoșteau fiecare familie din cartier, le fuseseră dascăli două sau chiar trei generații, le știau biografiile, necazurile, bucuriile. Oamenii, foști elevi sau nu, părinți sau nu, veneau la școală cu diverse probleme, de la sfaturi pentru copii și viitorul lor, pînă la „consiliere de cuplu“, descifrarea actelor venite de la primărie sau a rețetelor medicale, arbitraj în conflictele dintre vecini etc. Am trăit și văzut, în scurta mea carieră de învățătoare, destul cît să știu că mare parte din ce sînt azi s-a născut în acele vremuri în care nu-mi imaginam rostul în altă parte decît în acel cartier: am văzut copii care traversau iarna cu picioarele goale în bocanci legați cu bandă de magnetofon, familii numeroase care își duceau traiul în două-trei camere din chirpici, dar în care fiecare metru pătrat era bine chivernisit și bine curățat; mă minunam în fiecare dimineață de uniformele apretate și de hăinuțele curate, știind bine că pentru asta era nevoie de zeci de oale de apă încălzită și de ore bune de spălat în copaie, pe frig sau pe caniculă. Familiile mai înstărite aruncau un gînd și o privire protectoare asupra celor nevoiașe, alături de o farfurie cu mîncare, un pulover sau o geacă. Am văzut copii săraci, înfometați, bătuți, neglijați, fugiți de acasă. Am văzut și copii fericiți, pentru care ulițele carierului și curtea largă a școlii, o minge roasă de fotbal și cîteva cuburi de lemn păreau surse inepuizabile de bucurie. Și părinți care sperau ca mica școală de cartier să îi ajute pe fiii și fiicele lor să „traverseze“ definitiv calea ferată înspre un loc mai bun, din inima orașului.

Acolo m-am întîlnit pentru prima oară cu responsabilitatea copleșitoare care vine la pachet cu titlul de dascăl. Știu exact momentul: prima ședință cu părinții, un dezastru total. Venisem cu lecțiile de pe băncile liceului bine învățate, dar total inutile în fața unor oameni care așteptau de la mine mai mult decît sarcini, critici, rețete. Îi văd și acum, așezați în băncile jerpelite, mulți dintre ei veniți direct de la uzină, îmbrăcați în salopete, obosiți și cu frunțile încrețite, iritați de reproșurile mele: copiii lor nu au caiete, nu au stilouri, nu au cerneală, paginile sînt pătate, nu-și fac temele, nu își învață poezia, nu știu rîurile, nu știu fauna și flora, nu știu munții etc. Cînd am terminat, au plecat tăcuți, fără să pună vreo întrebare, fără să ceară vreo explicație, fără să mă contrazică. Am pornit spre casă gîndindu-mă, pentru prima oară, dacă mi-am ales bine meseria. Știam bine să predau alfabetul, înmulțirea și împărțirea. Nu știam însă să gestionez, să includ în planurile mele de lecții biografii, vieți, destine.

În toți anii care au urmat n-am făcut altceva decît să încerc să micșorez distanța care se născuse între mine și cartier odată cu acea primă ședință. Să îi fac să mă creadă, părinți și copii, că sîntem de aceeași parte a liniei ferate care ne despărțea de oraș.

În ultima mea zi petrecută acolo, am primit cel mai frumos cadou din viața mea: cîțiva școlari mi-au cumpărat, din banii lor de buzunar, un pachet de țigări Winchester, patru pliculețe de nes, o pungă de pufuleți și o sticlă de cola. Mi-am făcut o cafea, mi-am aprins o țigară, am pus punga de pufuleți la mijlocul mesei în cancelarie, le-am împărțit sucul, m-au întrebat dacă am să-i uit și ne-am luat la revedere. 

Maria Iordănescu este psiholog.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.