Lucrul cu adevărat bine făcut

Publicat în Dilema Veche nr. 734 din 15-21 martie 2018
Lucrul cu adevărat bine făcut jpeg

Organizațiile nonguvernamentale care protejează copii aflați în dificultate sînt rareori prezente, din păcate, în mass-media românească. Ici-colo cîte un interviu, cîte o statistică, cîte un semnal de alarmă sau un reportaj, strecurate cu titluri senzaționale, printre alte fapte mărunte de zi cu zi. Înclin să spun că măcar și atît, și tot e bine. Am aflat, astfel, poveștile unor oameni extraordinari, am citit despre faptele lor bune, am auzit despre uimitoare gesturi de solidaritate umană. Din toate informațiile primite, dar și din propria mea experiență de (fost) lucrător în domeniu, am învățat cîteva lucruri care le ar putea fi, cred, de ajutor și altora, viitorilor asistenți sociali, voluntarilor, inițiatorilor de acțiuni de binefacere etc.

● Există tentația ca – luînd contact cu suferința, cu sărăcia și necazurile copiilor, și reușind să găsești, uneori, soluții eficiente, cînd ai norocul să fii la momentul și locul potrivit alături de ei –, există, spuneam, tentația de a-i privi condescendent pe cei care nu sînt implicați în astfel de acțiuni umanitare. Să te crezi mai bun decît ei, mai înțelept. Să crezi că viața celorlalți este superficială și egoistă, în comparație cu a ta. Or, prima lecție pe care trebuie să o înveți atunci cînd îți sufleci mînecile să ajuți este că rolul tău nu e să judeci pe nimeni: nici pe părinții care își abandonează copiii, nici pe trecătorii care au, probabil, propriile griji și propriile supărări. Cei care au nevoie de ajutorul tău, copiii, nu au nevoie și de frustrările și indignările tale, ci, mai degrabă, de speranța – pe care le-o poți transmite – că există o lume bună, normală, în care e loc și pentru ei.

● O altă tentație cu care te confrunți este aceea de a te crede Salvatorul, personajul providențial, cel „mandatat“ să construiască destine. Evident, pentru mulți dintre copiii pe care îi ajuţi, chiar așa este: intervenția ta (şi nu tu) este benefică. Dar ea va fi consistentă și durabilă doar dacă va fi și firească, discretă: copiii trebuie să știe că ești un om normal, care are timp, sau bani, sau compasiune, sau toate la un loc, pentru a-i ajuta. Ei trebuie însă să știe și că viețile lor depind, esențialmente, de propriile lor eforturi, și nu strict de disponibilitatea unei alte persoane. Este extrem de important ca felul în care prezinți „rolurile“ – al tău și al lor – să fie unul sincer și corect: nu transfera pe umerii lor povara sacrificiilor pe care le faci pentru ei; ele sînt opțiunea ta, iar ei, în fapt, nu au cerut nimic. Pe de altă parte, ei, copiii, sînt, trebuie să fie, eroii propriilor lor transformări: pentru ei, voința de a ieși din cercul vicios al lipsei de speranță, forța de a depăși obstacole inimaginabile pentru cei mai mulți dintre noi, credința, mereu fisurată, că pot avea un viitor bun, toate acestea îi costă mai mult decît pe adulții care aleg să-și investească o parte din timp și din resurse pentru a le fi alături.

● Și, în sfîrșit, ultima ispită: aceea de a le povesti celor din jur (prieteni, ziariști) ororile văzute și trăite, istorii crunte, în care umanitatea pare cu adevărat pierdută. Știu, uneori, aceste povești sînt necesare: sîntem mulţi cei care nu ştim răul care există lîngă noi, nu ştim că am putea ajuta, chiar dacă nu avem timp sau bani -mulţi. Impactul poate fi cel scontat. Dar, pentru a atrage atenția asupra celor care sînt în dificultate, nu e nevoie să facem din biografiile lor triste o melodramă pentru prima pagină a ziarelor. E prea ieftin. E prea puțin. Copiii aceștia vor deveni adulți, cu întreaga lor viață nefericită prinsă pe site-urile cu memorie infinită ale Internetului. Nu noi, ci ei trebuie să decidă, cînd vor fi mari, cît și cum vor dori să se știe despre copilăria sau adolescența lor.

Toți profesioniștii adevărați aflați în serviciul copiilor năpăstuiți de împrejurări şi de oameni au, de obicei, aceleași calități: discreția, modestia, compasiunea și grija fertilă. Personal, nu știu nici un nume din conducerea organizațiilor umanitare mai mari sau mai mici, dar bine și eficient construite. Dar știu programele lor, știu cifrele grele cu care se confruntă, știu intențiile lor de a se lupta pentru fiecare drept încălcat al copiilor. Și tocmai faptul că nu ei sînt aceia care se înghesuie să apară la rampă e garanția lucrului cu adevărat bine făcut. 

Maria Iordănescu este psiholog.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Secretele şi costurile unei case ecologice din paie. Este ca pe vremea bunicilor şi are consum de garsonieră
O familie din Botoşani îşi construieşte propria casă eco, din lut şi baloţi de paie, după modelul locuinţelor ţărăneşti de acum un secol. Avantajele sunt nenumărate, spune bărbatul, inclusiv costurile la utilităţi fiind comparabile cu cele ale unei garsoniere.
image
Momentul de glorie în care România a fost pe locul 2 în lume la Olimpiadă, după SUA. De ce a sfidat Ceauşescu Rusia
La Olimpiada  de vară din 1984, din Los Angeles, România a adus acasă 53 de medalii, situându-se pe locul 2 în lume, după SUA. Participarea la evenimentul sportiv a reprezentat o sfidare la adresa Rusiei, care a făcut presiune asupra lui Ceauşescu pentru a boicota evenimentul. Argumentul care l-a convins pe dictator, pe lângă cei 120.000 de dolari primiţi pentru participare, a avut legătură cu contextul economic din ţară.
image
Câmpurile morţii de sub mall-urile din Ploieşti. Descoperire făcută de arheologi
Extinderea municipiului Ploieşti spre comunele Blejoi sau Aricheştii Rahtivani a scos la iveală un veritabil câmp al morţii, care ascunde deopotrivă comori unice, vechi de mii de ani, dar şi informaţii relevante despre o civilizaţie demult apusă.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.