Copiilor de azi, despre Revoluția de ieri

Publicat în Dilema Veche nr. 777 din 10-16 ianuarie 2019
Copiilor de azi, despre Revoluția de ieri jpeg

În ultimii zece-cincisprezece ani, Revoluția română din 1989 capătă, în discursul public și în comentariile de televizor, culori din ce în ce mai ponosite. Marele moment istoric este poluat de plictiseala doctă a „analiștilor“, de aerul lor „obiectiv“, de băieți care le știu pe toate: revoluția a fost o conspirație, procesul lui Ceaușescu a fost incorect, las’ că știm noi ce-a fost și cu revoluția asta, pardon, lovitură de stat, nu revoluție etc. De douăzeci de ani se fac, pe acest subiect, lungi emisiuni încruntate, cu fraze pline de subînțelesuri pentru cunoscători, cu zîmbete șmechere, cu vorbe de ocară și cu scenarii de benzi desenate. De tot atîta timp se împart în stînga și-n dreapta certificate de eroi care-i scutesc pe posesorii lor de plata impozitelor. Te miri cine n-a primit: un actor de comedie, un afacerist prosper, un neica-nimeni care mărturisea acum vreo douăzeci de ani că se afla prin București, în zilele cu pricina, ca să cumpere niște blugi, și cîți alții, toți eroi cu ștampilă de la statul român și liber. Din cînd în cînd, familiile celor care au pierit prin orașele revoluției sînt aruncate în lupta pentru rating ori pentru revigorare politică. Mă întreb, de multe ori, ce imagine au adolescenții și tinerii de azi, privind la televizor, despre ceea ce s a întîmplat în iarna lui ’89: totul pare o comicărie, o cafteală generală, o miuță pusă la cale de cîțiva securiști, o păcăleală cu personaje nici albe, nici negre, toți o apă și-un pămînt: Ceaușescu pare nedreptățit de un complot universal, iar milițienii și turnatorii – niște băieți cumsecade, patrioți. E greu să mai înțelegi, din analizele competente de azi, de ce ne a apucat revolta în decembrie 1989. Pe scurt, le oferim generațiilor tinere, celor care s-au născut după anii aceia teribili, o pagină de istorie mucegăită, amintiri povestite la o bere în Cișmigiu, și nu un moment de început autentic. Și mi se pare nedrept și pentru ei, și pentru noi.

Împotriva, deci, a cinismului național care bîntuie aniversările Revoluției, dacă aș avea în față o clasă de copii, aș vrea mai curînd să le povestesc despre bucuria și recunoștința trăite în acele zile și luni. Bucuria mea reflectată în milioane de feluri, pe milioane de fețe pe stradă sau la televizor. N-aveam, cei mai mulți dintre noi, nici o idee despre ceea ce urma să se întîmple, cum vor arăta libertatea, dispariția comunismului, a sărăciei, a îngrădirilor de tot felul. Nu planurile de afaceri născute peste noapte, nu visurile de vacanțe luxoase venite ca prin minune ne animau pe străzi sau în grupurile de prieteni, ci libertatea savurată în fel și chip: tonele de portocale la magazinul din colț, prima doză de Coca-Cola ținută în mînă, orele lungi de emisiuni la televizor, comentariile nesfîrșite pe marginea viitorului necunoscut, o altfel de limbă română auzită în dialogurile publice, disidenți autentici, cărți pînă mai ieri interzise, oameni veniți din Occidentul liber, povești teribile ale României ascunse de Securitate, adevăruri copleșitoare. Clipe pe care le trăiesc și astăzi cu aceeași intensitate cu care mi le doream în vremurile în care am trăit fără ele.

Nu am ieșit în stradă la Revoluție. Nu am ținut piept gloanțelor, Securității, opresiunii comuniste. Drept care, dacă aș avea în fața mea o clasă de copii, m-aș grăbi să le povestesc despre recunoștința față de cei care au făcut-o înainte și după decembrie 1989: miile de oameni ieșiți pe străzile Timișoarei sau ale Bucureștiului fără să știe dacă vor întîlni sau nu moartea și fără să mizeze pe comploturi „deștepte“, foști deținuți politici, scriitori, muncitori, ingineri, profesori, toți cei care au avut curajul să spună adevărul, într-o vreme adormită de inerție și de lipsă de speranță.

Cred că am uitat prea repede nimbul de bucurie și recunoștință al acelor zile. În fond, comunismul face încă ravagii în lume: cu ochii pe Coreea de Nord sau pe Cuba, avem încă motive suficiente să le vorbim copiilor despre Revoluția din decembrie ca despre o șansă, ca despre un dar al istoriei, ca despre un episod în care au prevalat curajul și onoarea națională. 

Maria Iordănescu este psiholog.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.