Rădiţa, un copil din 80.000 ai căror părinţi sînt plecaţi la muncă peste hotare

Publicat în Dilema Veche nr. 733 din 8-14 martie 2018
Rădiţa, un copil din 80 000 ai căror părinţi sînt plecaţi la muncă peste hotare jpeg

Se vorbește mult, zilele acestea, despre românii plecați din țară. Sîntem, după cele mai recente statistici ale Organizației Națiunilor Unite, pe locul doi, după Siria, în privința numărului de emigranți. Conform raportului publicat de organizația „Salvați copiii“, la sfîrșitul anului 2012 erau aproape 80.000 de copii cu părinți plecați la muncă în strănătate. Dintre aceștia, 41% complet lipsiți de grija părintească. Cifre grele, care ar trebui să pună statul român pe gînduri. Pentru fiecare copil dintre cei amintiți mai sus, copilăria se transformă într-o povară. Într-o istorie tristă.

Despre o astfel de istorie, descrisă cu multă înțelepciune și har, este vorba și în cartea lui Dan Lungu, Fetița care se juca de-a Dumnezeu: este povestea Rădiței, un copil de 8 ani, crescut de bunici, fiindcă mama pleacă în Italia să muncească. Pleacă fiindcă în casă lipsurile, sărăcia par a fi sursa tuturor nefericirilor, iar banii la care visează par minunea salvatoare.

Cartea este plină de detalii semnificative, tulburătoare, ale transformărilor prin care trece sufletul unui copil părăsit de mamă. Dintre toate, trei mi se par cele mai impresionante:

1) Însăși metafora din titlu: Fetița care se juca de-a Dumnezeu. Jocul imaginar preferat al Rădiței era acela de a se urca pe bloc și de a-și imagina că oamenii care îi trec prin fața ochilor se comportă după regulile născute în gîndurile ei: „Cu toții ascultau de ea fără să crîcnească. De fapt, chiar ăsta era jocul, asta trebuiau să facă, iar ea, la rîndul ei, știa că nu le poate cere orice. Degeaba le-ar fi poruncit să se arunce în fața mașinii sau să lase portmoneul pe bancă, asta nu ar fi făcut-o. Nici ea nu trebuia să exagereze. Dacă le cerea să facă un rău cuiva, n-ar fi ascultat-o. Dar ea nu voia decît binele, fiindcă așa o învățaseră mama și Buna. Îi plăcea să stea ascunsă, să se uite la oameni și lumea să se miște după șoaptele sale, putea să se joace așa ore întregi. Tare i-ar fi poruncit mamei să se întoarcă mai repede din Italia, dar la așa distanță nu avea nici o putere.“ Din momentul în care părinții pleacă, în viața copiilor apar neprevăzutul, arbitrarul. Ceea ce ruinează orice șansă de a răspunde nevoilor de bază ale oricărui copil: siguranță, protecție, predictibilitate. Or, iluzia Rădiței că oamenii, viața ar putea decurge după regulile ivite din puțina ei experiență de viață se naște tocmai din spaima pe care o lasă în urmă plecarea mamei. Spaima de necunoscut. Frica de un mîine pe care nu îl știe. Și căruia încearcă să îi dea un rost, un sens atît cît știe, atît cît poate.

2) Momentul în care fetița își dă seama că, de fapt, e singura, din familia rămasă în țară, care își mai dorește ca mama să se întoarcă, oricare ar fi prețul: „Stătea cu ochii mari, paralizată de propriul gînd. Mălina și tata voiau bani de vacanță și de lucruri noi în casă, Bunu voia să își ducă la bun sfîrșit renovarea, tot vorbea de refăcut fațada casei, poate doar Buna să-și fi dorit întoarcerea ei, dar nu se vedea asta. Pentru toți, mama era mai bună acolo, la Roma, doar ea, Rădița, o voia aproape, să-i simtă mirosul și să se gîdile amîndouă pînă se îneacă de rîs.“ Copiii au nevoie de puțin pentru a fi fericiți. Dar emigrantul se teme că „puținul“ e prea puțin… Și ia asupra sa povara plecării „afară“, povară pe care, fără să se gîndească, o lasă și pe umerii firavi ai celor mici de-acasă: pleacă pentru un viitor mai bogat al copiilor, lăsînd în urmă un prezent sărac în protecție și siguranță. Pleacă crezînd că cei rămași acasă se vor obișnui cu absența lui, că vor pune în curînd mai mult preț pe cadourile primite decît pe prezența afectivă.

3) Momentul în care Rădiței i se face milă de propria mamă: „Nu era normal ca mama să o șteargă la fund pe bătrîna aceea drăguță, rujată și cu inele, iar Mălina și tata să ia banii și să meargă la schi. Mama să spele vase și Bunu să cumpere var și ciment. Vocea ei umedă și obosită să tot mintă, da, iubita, vin. Să uite limba și să vorbească cu mîinile.“ Cu alte cuvinte, asistăm la o maturizare prematură: un copil poartă de grijă mamei sale, uită de propriile dorințe, de propriile tristeți, gîndindu-se la ce e drept și bine pentru părintele său.

Nu avem decît să înmulțim cu 80.000 această istorisire ca să înțelegem cît necaz se ascunde în cifrele copilăriei din România. Și, mai ales, cît este de important să cerem răspicat statului un semn de responsabilitate tradus în asistenți sociali bine pregătiți și bine plătiți, în investiții care pot aduce locuri de muncă și educație rezonabilă, în spitale și servicii de protecție socială. Altfel, ne purtăm ca și cum copiii n ar fi cetățeni cu drepturi depline ai acestei țări. 

Maria Iordănescu este psiholog.

Foto: wikimedia

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Secretele şi costurile unei case ecologice din paie. Este ca pe vremea bunicilor şi are consum de garsonieră
O familie din Botoşani îşi construieşte propria casă eco, din lut şi baloţi de paie, după modelul locuinţelor ţărăneşti de acum un secol. Avantajele sunt nenumărate, spune bărbatul, inclusiv costurile la utilităţi fiind comparabile cu cele ale unei garsoniere.
image
Momentul de glorie în care România a fost pe locul 2 în lume la Olimpiadă, după SUA. De ce a sfidat Ceauşescu Rusia
La Olimpiada  de vară din 1984, din Los Angeles, România a adus acasă 53 de medalii, situându-se pe locul 2 în lume, după SUA. Participarea la evenimentul sportiv a reprezentat o sfidare la adresa Rusiei, care a făcut presiune asupra lui Ceauşescu pentru a boicota evenimentul. Argumentul care l-a convins pe dictator, pe lângă cei 120.000 de dolari primiţi pentru participare, a avut legătură cu contextul economic din ţară.
image
Câmpurile morţii de sub mall-urile din Ploieşti. Descoperire făcută de arheologi
Extinderea municipiului Ploieşti spre comunele Blejoi sau Aricheştii Rahtivani a scos la iveală un veritabil câmp al morţii, care ascunde deopotrivă comori unice, vechi de mii de ani, dar şi informaţii relevante despre o civilizaţie demult apusă.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.