Și iar a venit Bac-ul

Publicat în Dilema Veche nr. 757 din 23-29 august 2018
Și iar a venit Bac ul jpeg

Și iar ne minunăm de subiectele date. În fiecare an, în preajma examenelor pe care le au de dat elevii, se scriu zeci de articole despre scopul învățămîntului, despre nivelul de cunoștințe necesar absolvirii fiecărei etape școlare, despre legătura strînsă care ar trebui să fie între școală și viața din timpul și de după ea, despre programe încărcate și inutile, despre modelele de educație străine la care ar fi bine să reflectăm etc. Degeaba: în fiecare an dăm peste aceeași imagine falsă, ruptă de realitate, a chipului de absolvent propus de școala românească.

Să contemplăm subiectele de la limba și literatura română de anul acesta: pentru ambele profiluri, cel tehnologic și cel umanist, primele două subiecte sînt identice. Primul are ca punct de pornire un fragment din Memoriile lui Mircea Eliade, respectiv amintirile din primele zile petrecute de scriitor în India. Prima cerință este: „Indică sensul secvenței fericirea mea n-a mai cunoscut margini“. Cîte sensuri ar putea avea această afirmație? În cîte feluri ai putea interpreta citatul de mai sus? De cîtă finețe hermeneutică ai nevoie ca să înțelegi cînd cineva scrie negru pe alb că este fericit fără margini? Dar absurdul nu se oprește aici: în baremul de evalua­re și notare, autorii subiectelor precizează care este răspunsul corect: se acordă 4 puncte pentru „indicarea sensului secvenței date, de exemplu, «secvența indică sentimentul de împlinire/mulțumire deplină pe care îl simte autorul»“. Asta pentru cazul în care vreun profesor corector mai sărăcuț la minte ar fi putut interpreta mărturisirea cu pricina ca pe un semn de senilitate sau de depresie. A doua cerință, pornind de la același text, este aceea ca liceanul să spună la ce etaj se află camera autorului. Fragmentul prezentat începe exact cu această informație: „Odaia mea se afla chiar la intrare. (…) La parter se mai aflau…“ O astfel de cerință este absolut inutilă: în cazul fericit în care elevul ar răspunde corect la această întrebare, nu ne alegem cu altă informație despre nivelul lui de cunoștințe, decît cu aceea că a citit și a înțeles o afirmație banală. Dacă răspunde greșit, profesorii care l-au trecut clasa din primară în gimnaziu ar trebui dați afară din învățămînt.

Al doilea subiect: „Redactează un text de minimum 150 de cuvinte în care să argumentezi dacă înțelegerea unui mediu cultural este sau nu facilitată de contactul direct cu acesta…“ Eu zic că facilitează, dar mai știi, acum încep să am dubii… Întrebarea este, deci: dacă vrei să înțelegi mai bine India, e de preferat să mergi în vacanțe la Buzău și să te uiți la documentare despre India sau să mergi chiar în India? Grea dilemă…

Următoarea cerință are ca punct de pornire un fragment din piesa Jocul de-a vacanța a lui Mihail Sebastian. Absolvenții de liceu trebuie să „prezinte, în minimum 50 de cuvinte, rolul notațiilor autorului“. Adică de ce spune Sebastian că personajele se privesc îndelung, că el o mîngîie pe ea pe obraz, că el este îngrijorat etc. Fără să pricep prea bine cum anume ar fi relevant pentru nivelul de cunoștințe al unui elev un even­tual răspuns corect la acest subiect, citesc indicațiile din baremul de evaluare: „prezentare adecvată și nuanțată, prin raportare la fragmentul dat – 6 puncte, prezentare ezitantă, prin raportare la fragmentul dat – 3 puncte, simpla precizare a rolului notațiilor autorului – 1 punct“. Eu, una, nu aș lua decît o jumătate de punct, fiindcă n-aș consuma mai mult de douăzeci de cuvinte ca să spun că rolul notațiilor lui Sebastian este acela de a le da indicații actorilor despre felul în care să joace secvența și despre emoțiile personajelor. Dar, mă rog, nu sînt așa de cultivată precum un elev de clasa a XII-a. Mă tot întreb, însă, cum arată o „prezentare ezitantă“. Cum o măsori, mai exact?

La ultimul subiect, în sfîrșit, se face diferența între profilul tehnologic și cel umanist: elevilor de la tehnologic li se cere să analizeze, la alegere, poezia lui Bacovia sau a lui Blaga, pe cînd celor de la profilul umanist, poezia lui Arghezi sau a lui Nichita Stănescu. Poate pentru că poezia „Plumb“ are mai curînd de-a face cu științele exacte, pe cînd „Psalmii“ sînt mai de suflet, mai aproape de umanioare, cine poate ști care o fi fost rostul acestei „discriminări“?!

Una peste alta, subiecte fără noimă. Din care nu ne alegem cu nimic, nici noi, adulții, nici ei, elevii. Cu lucrările lor în față, bune sau rele, nu le vom cunoaște mai bine chipurile, cunoștințele, îndemînările, preocupările. Iar ei nu vor ști încotro s-o ia, nici cît știau înainte… 

Maria Iordănescu este psiholog.

Foto: L. Muntean

41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.
Zizi și neantul jpeg
Mare, trenuri și geamantane
Senzația pe care o am călătorind cu trenul nu poate fi înlocuită cu nici o alta: poate și pentru că ești cu atîția oameni în preajmă, într-o lume mobilă, o lume care o reface, în mic, pe cea mare din exterior.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Numeroasele avertismente de furtună ale RO-Alert de săptămîna trecută, unul emis chiar în timpul spectacolului Rigoletto, de la Opera Națională din București, cînd pe scenă se auzea replica „Furtuna e aproape”, au provocat un val de glume și ironii.
Zizi și neantul jpeg
Veri și obiceiuri
Am mai fost parte a unor vizite ca din Enigma Otiliei în care erai „servit” fix cu așa ceva: dulceață într-un mic castron transparent, una-două lingurițe, cel mai des de cireșe amare, și apă într-un pahar trainic.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Un înger păzitor pentru fiecare – cum recuperăm anii ’90?
Pe vremea cînd lucram la o revistă cu pronunțate tente erotice care se vindea ca pîinea caldă, am cunoscut mai întîi un stripper, apoi un gigolo. Cu care m-am întîlnit pentru a scrie un reportaj.
p 19 WC jpg
Ce valoare mai au simbolurile naționale?
Există în România o serie de simboluri naționale care sînt mai mult sau mai puțin cunoscute, însă cu siguranță extrem de puțin vizibile.
p 20 WC jpg
Adevărul în oglindă
Ghicitura poate fi înțeleasă nu atît ca limită, cît ca o condiție de posibilitate a cunoașterii.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.