Comedianţi de la vîrste fragede

Publicat în Dilema Veche nr. 738 din 12-18 aprilie 2018
Comedianţi de la vîrste fragede jpeg

Am văzut recent un videoclip de cîteva zeci de secunde, care conținea o secvență de familie, filmată, după cîte se pare, de mamă, și încărcată apoi pe YouTube: „eroul“ era un copil în lacrimi, necăjit că, deși e primăvară, afară era tot frig. Înduioșător, desigur. Dar complet banal pentru milioane de telespectatori. Astfel de înregistrări sînt la modă de mult timp: vedem, pe diversele canale ale Internetului, tot felul de scene private, din viața curentă a familiei, tot felul de filmulețe care se vor amuzante, drăgălaș duioase: bebeluși certîndu-se între ei sau cu patrupedul familiei, copii care calcă în străchini sau cad (deloc „amuzant“) încercînd tot felul de aventuri teribiliste, copii fragezi cărora li se dă să guste pentru prima oară lămîie, spre distracția mapamondului. A făcut vîlvă pe Internet un clip în care doi băieți, mînjiți (și ei, și toată casa) cu acuarele, erau certați, cu camera de filmat în mînă, de tatăl lor care abia reușea să își stăpînească rîsul.

Nu vreau să introduc un discurs de „babă comunistă“. Nici nu pot fi atît de ipocrită încît să susțin că, privind la aceste imagini, nu mă opresc locului să le privesc cu inevitabilă tandrețe. Și totuși, cîteva observații ar fi de făcut.

● S-a vorbit mult, și fără vreun efect, despre limita din ce în ce mai fluidă dintre privat, intim, și public. Că adulții nu o respectă, că sînt hotărîți din ce în ce mai mult să își spele rufele în fața camerei de filmat și să devină celebri cu știri despre partenerii impotenți sau frigizi, ori despre soacrele muribunde, asta e una. Dar mi-e greu să înțeleg de ce ai vrea ca fiul sau fiica ta să „evolueze“ în fața aparatului de filmat, cu „lumea întreagă“ în sufrageria proprie, „de față“ în cele mai intime, obișnuite, momente din viața lui/ei. (Las’ că pentru a-l filma nu ai acordul lui, în cele mai multe cazuri, subiectul filmărilor cu pricina abia dacă știe să pășească, necum să aibă discernămînt.) De ce ai vrea ca scene în care un cățel tandru îi trage chiloții în jos să fie privite de un public „global“, din Honolulu, Austria sau Buzău? Ca să nu mai vorbesc că aceleași filmulețe, rămase etern în măruntaiele Internetului, vor deveni prilej de amuzament printre viitorii lui colegi de școală sau de birou…

● Multe dintre videoclipuri nu au nimic spectaculos în ele. Dar absolut nimic: copii care dorm cu un patruped alături, copii zgîriați de pisici, copii care plîng fiindcă labradorul le ia mingea, copii care rîd cînd tatăl face baloane de săpun. Astfel de scene se petrec de milioane de ori zilnic, de sute de ani. Te uiți la ele, televiziunile au grijă să le plaseze la ore de vîrf și să le anunțe cu surle și trîmbițe, ți se înmoaie inima pentru o clipă, după care le uiți în următoarele zeci de secunde. Pentru toți străinii care le privesc nu înseamnă absolut nimic. Mă întreb însă ce efect poate avea tipul acesta de celebritate fulgurantă pentru generațiile de copii care ajung, neîntrebați, pe Internet, nu pentru vreo ispravă interesantă, ci pentru chipul lor drăgălaș, stupefiat, adormit, iritat, contrariat, surprins de părinții neobosiți. Ce tip de „competiție“ va naște numărul de like-uri obținute pur și simplu pentru că ai vărsat un pahar de apă și l-a lins pisica sau pentru că ai confundat cada cu toboganul? În ce fel va marca „biografia de Internet“ relațiile dintre copii, adolescenți, tineri, dar și așteptările pe care le au ei de la societatea care îi medaliază cu emoticoane „empatice“?

● Multe alte videoclipuri conțin momente cu reală încărcătură emoțională, momente nu înduioșătoare, ci dureroase pentru protagoniști: spre exemplu, clipa în care copiii își revăd părinții plecați pe front sau la lucru, departe, timp îndelungat. Absența părintelui a fost trăită greu de copii: tensiune, frică, amărăciune, toate au făcut parte din timpul petrecut în așteptare. Nu e nimic „entertaining“ sau edificator cînd ți se arată cum plînge un copil aflat în brațele celui pe care l-a așteptat cu sufletul la gură luni sau ani. Nu e nimic de aplaudat. Nu e nimic „de făcut“ în plan public. La fel și în cazul unor copii „certați“ actoricește de părinți, doar pentru un moment în plus de amuzament și de pus pe net: ce anume ar trebui să înțeleagă „subiecții“ filmării din toată povestea? Dacă au greșit, de ce atunci toată lumea care îi privește, inclusiv părinții, se amuză? Iar dacă nu au greșit, atunci de ce sînt certați?

Cum spuneam, e greu de înțeles de ce ai vrea să faci din viața ta de familie un program de comedie pentru toată lumea. Sper doar ca tipul ăsta de „distracție“ să nu țină prea mult, iar adulții să găsească „spectacole“ mai interesate, mai „mature“, al căror „consum“ să-i distreze mai inteligent și cu un spor de discernămînt. 

Maria Iordănescu este psiholog.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Secretele şi costurile unei case ecologice din paie. Este ca pe vremea bunicilor şi are consum de garsonieră
O familie din Botoşani îşi construieşte propria casă eco, din lut şi baloţi de paie, după modelul locuinţelor ţărăneşti de acum un secol. Avantajele sunt nenumărate, spune bărbatul, inclusiv costurile la utilităţi fiind comparabile cu cele ale unei garsoniere.
image
Momentul de glorie în care România a fost pe locul 2 în lume la Olimpiadă, după SUA. De ce a sfidat Ceauşescu Rusia
La Olimpiada  de vară din 1984, din Los Angeles, România a adus acasă 53 de medalii, situându-se pe locul 2 în lume, după SUA. Participarea la evenimentul sportiv a reprezentat o sfidare la adresa Rusiei, care a făcut presiune asupra lui Ceauşescu pentru a boicota evenimentul. Argumentul care l-a convins pe dictator, pe lângă cei 120.000 de dolari primiţi pentru participare, a avut legătură cu contextul economic din ţară.
image
Câmpurile morţii de sub mall-urile din Ploieşti. Descoperire făcută de arheologi
Extinderea municipiului Ploieşti spre comunele Blejoi sau Aricheştii Rahtivani a scos la iveală un veritabil câmp al morţii, care ascunde deopotrivă comori unice, vechi de mii de ani, dar şi informaţii relevante despre o civilizaţie demult apusă.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.