Andrei PLEŞU

Andrei PLEŞU | Blogurile Adevărul

România. Încercare de diagnostic

 
 

Eu cred că România e bolnavă. Şi că dacă vrem să o însănătoşim, trebuie să începem prin a pune un diagnostic corect. Pentru mine, patriotismul nu e o chestie de şpriţuri şi vorbe, o lăcrămoasă încîntare de sine, ci un bun dozaj de îngrijorare şi efort.

citiţi

Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

Destinul ca ţesătură

 
 

Simbolismul țesăturii implică o sumedenie de categorii colaterale, de natură să provoace nuanțe și asociații utile. Mai întîi categoria – ambiguă – a „legăturilor“: orice țesătură e un ansamblu de fire legate între ele, o compoziție, mai mult sau mai puțin armonioasă, ale cărei elemente se întrepătrund. 

citiţi

Andrei PLEŞU | Blogurile Adevărul

O recitire de actualitate

 
 

În contextul electoral actual, amuţit de multe şi varii surprize, mă refugiez – şi propun şi cititorilor s-o facă – în „eternul şi fascinantul” Caragiale. Cum tema patriotică se conturează ca fiind calul de bătaie al mai tuturor candidaţilor şi alegătorilor, mă gîndesc să livrez şi unora şi altora cîteva idei ajutătoare.

citiţi

Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

Notă despre destin şi feminitate

 
 

Zeitățile destinului sînt, de regulă, în toate religiile, feminine. E, poate, o primă indicație despre natura a ceea ce numim destin. Destinul este, s‑ar zice, componenta feminină a vieții, „farmecul“ ei.

citiţi

Andrei PLEŞU | Blogurile Adevărul

Ştacheta exigenţei

 
 

În ţara noastră, expresia „să nu ridicăm prea sus ştacheta exigenţei” e, de multă vreme, emblema unui solid şi igienic relativism.

citiţi

Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

Destinul ca necesitate narativă

 
 

Orice discurs despre destin implică un anumit sentiment al „necesității“: ceea ce se întîmplă trebuia să se întîmple sau, din alt unghi, ceea ce trebuie să se întîmple chiar se întîmplă.  Nu știm, întotdeauna, de ce pățim ce pățim. 

citiţi

Andrei PLEŞU | Blogurile Adevărul

Poziţia opoziţiei

 
 

Credem, s-ar zice, că, în materie electorală, vinovată nu e formaţiunea care pierde alegerile, ci aceea care le cîştigă: cîştigătorii sînt cei care, prin malversaţiuni, bacşişuri, promisiuni goale, demagogie populistă etc. ies pe locul întîi, păcălind lumea.

citiţi

Andrei PLEŞU | nici aşa nici altminteri

La început a fost sfîrşitul...

 
 

Întrebarea pe care știința nu și-o pune (și, în fond, nu crede necesar și rezonabil să și-o pună) este „La ce bun?“, „Spre ce țintă?“ Nu „Din ce cauză?“, ci „În ce scop?“. Nu un „de ce“ cauzal, ci unul final. Acest tip de interogație e alocat religiilor și metafizicii: „De ce mai curînd există ceva decît nimic?“ 

citiţi

Andrei PLEŞU | Blogurile Adevărul

Înapoi în colonii?

 
 

Un prieten îmi semnalează un articol al lui Wolf Lepenies, apărut în Die Welt, în august 2013. Se intitulează: „Proiectul recolonizării. Albii trebuie să se întoarcă”. 

citiţi

Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

Însemnări despre destin

 
 

Dacă totul e pre-scris, dacă ceea ce facem stă sub un „decret“ inflexibil, atunci nu mai e cazul să vorbim de alegere, de responsabilitate, de decizie rațională, de merite sau defecte, de reușite sau eșecuri. 

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI