Andrei PLEŞU

Andrei PLEŞU | Blogurile Adevărul

Cît de terorişti sîntem?

 
 

Nu trebuie să fii hipersensibil, creştin practicant, campion al bunătăţii sufleteşti, ca să priveşti cu groază scenele de martiraj sîngeros, trăite de o mulţime de inocenţi, căzuţi în mîinile feluritelor grupuri teroriste. Dar în Statele Unite, lucrurile au o amploare greu de digerat.

citiţi

Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

Absenţa bunicilor

 
 

E curioasă disproporţia dintre discursul psihanalitic asupra părinţilor, amplu, sofisticat, greu de consecinţe, şi discursul – infinit mai precar – privitor la bunici. Prin comparaţie, ei par condamnaţi la un rol strict decorativ: imagini ale blîndeţii idilice, în dulcele inventar de mituri ale copilăriei. 

citiţi

Andrei PLEŞU | Blogurile Adevărul

O dilemă: fotbalul

 
 

Poţi să nu ştii tabla înmulţirii, data bătăliei de la Rovine, categoriile lui Aristotel, distanţa dintre Soare şi Jupiter. Sau, din contra: n-ai decît să le ştii. Dacă însă nu ştii „numele selecţionerului”, nimeni nu te mai poate salva: eşti o căzătură, un vîndut, un fandosit. 

citiţi

Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

Gusturile lui Dumnezeu şi ale oamenilor

 
 

Ar fi fost poate mai cuminte să spunem ce ne place nouă, oamenilor, dat fiind că nu prea avem acces la misterul preferințelor dumnezeiești. Dar dacă tot am îndrăznit să anticipăm opțiunile Creatorului, mă gîndesc să speculez și eu puțin asupra posibilelor înclinații gustative ale Instanței Supreme.

citiţi

Andrei PLEŞU | Blogurile Adevărul

Reflecţii postelectorale

 
 

Înţelepciunea (şi experienţa) alegătorului român postdecembrist s-a cristalizat, pînă acum, în propoziţia: „Alegem răul cel mai mic.” „Bun” cu adevărat nu e nimeni. Dar măcar evităm răul catastrofal. De data aceasta, mai ales la Bucureşti, a apărut o nuanţă aparte: „Alegem între mai multe grade şi tipuri de dezamăgire.”

citiţi

Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

3,14 ca măsură a lumii

 
 

De mai multe zile, răsfoiesc vesel, entuziast și melancolic volumul Cu ochii-n 3,14, o antologie a textelor publicate, de optsprezece ani încoace, pe ultima pagină a Dilemei vechi. N‑am fost martorul momentului inaugural al rubricii cu pricina, dar Mircea Vasilescu mi‑a povestit, de curînd, cum au stat lucrurile.

citiţi

Andrei PLEŞU | Blogurile Adevărul

Cum se ratează o dezbatere

 
 

Omul „de convingeri” e, în principiu, inapt (şi nedoritor) să şi le negocieze. Nu vine spre ceilalţi pentru a se lăsa convertit, ci pentru a-i converti. Nu vine la o „împreună cercetare”, ci la un război care trebuie cîştigat.

citiţi

Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

Ce ştii să faci?

 
 

Puterea sfîrşeşte prin a legitima incompetenţa. De vreme ce nu trebuie să ştii nimic specific pentru a ajunge sus, înseamnă că faptul de a şti ceva anume e mai curînd o piedică, un handicap social. Pedagogic vorbind, prestigiul formal al unor oameni fără nici o meserie e creator de confuzie etică şi dezagregare civilă.

citiţi

Andrei PLEŞU | Blogurile Adevărul

Cine ne guvernează?

 
 

În curînd, la salonul bucureştean al cărţii, Editura Humanitas va lansa o nouă colecţie de „perle”, alcătuită de neobositul Radu Paraschivescu şi „specializată”, de data aceasta, pe politicienii autohtoni. Cartea se va numi Cum gîndesc politicienii?, dar va avea şi un subtitlu retoric: Cum? Gîndesc politicienii?

citiţi

Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

Destinul

 
 

Asistăm și la „moartea destinului“, și la „moartea lui Dumnezeu“. Cu ce rămînem? Cu prestigiul solitar al omului. El urmează să fie, de-aici înainte, începutul și sfîrșitul, cel care decide tot, face tot, controlează tot. „Își ia soarta în propriile mîini“, e făuritorul istoriei (Marx), agentul tuturor schimbărilor.

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI