Andrei PLEŞU

Andrei PLEŞU | Blogurile Adevărul

Post-scriptum

 
 

Simt că ceva esenţial s-a schimbat în gîndirea şi comportamentul civic al conaţionalilor mei şi salut contribuţia tinerilor la amploarea acestei înnoiri. N-a fost vorba, propriu-zis, de politică. A fost vorba de stil. A fost o reacţie igienică a societăţii la impostură, obrăznicie, furt, suficienţă mîrlănească, lipsă de onoare şi de patriotism adevărat.

citiţi

Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

Mihai Manoilescu despre politică şi politicieni

 
 

„Dintre toate păcatele pe care omul politic poate să le facă, cel mai josnic este acela de a sacrifica interesele statului pentru acelea ale partidului. (...). Se întîmplă adesea ca spiritul de partid să fie mai tare decît patriotismul.“

citiţi

Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

Elite şi popor. Cîteva confuzii

 
 

Cu cîţiva ani în urmă, Jacques Julliard constata că „sîntem sub ameninţarea a două ulcere rivale, care se hrănesc unul dintr-altul: elitismul, adică democraţia fără popor şi populismul, adică poporul fără democraţie.“ Simt nevoia să dezvolt puţin această excelentă distincţie.

citiţi

Andrei PLEŞU | Blogurile Adevărul

Politicieni în delir

 
 

Pe scena politică a anilor viitori, ne vom bucura, din nou, de figuri cunoscute: eternul Meleşcanu, semi-eternul Tăriceanu, micul Titulescu însoţit de competenţele mereu fragede ale unor Dragnea, Şova, Stanoevici, Grapini, Andronescu şi cîte şi mai cîte alte figuri „verificate”, nerăbdătoare să ne facă fericiţi. Economia de vorbe pe care o practică „neamţul” va fi istorie. Ne vom scălda în discursuri torenţiale, glumiţe, fente, lozinci patriotice şi rugăciuni umede. Se va vorbi! Mult! Româneşte! Ortodox!

citiţi

Andrei PLEŞU | Blogurile Adevărul

Micro-campania

 
 

Odată ce a decis cu cine votează, alegătorul devine un „îndrăgostit”. Nu mai percepe decît nimbul translucid al celui pe care îl susţine, aura lui îngerească. Îi iubeşte cu acelaşi patos calităţile şi defectele, abilităţile şi derapajele. Iar cine nu vede lucrurile ca el e ori orb, ori duşmănos, ori prost, ori manipulat (sau plătit) de propagandiştii „răului”.

citiţi

Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

Cărbune, oţel, cultură

 
 

Unificarea europeană, se ştie, n-a început ca proiect cultural. Lumea era şubrezită de un război devastator. Trebuia regăsit metabolismul păcii, înăuntrul unui spaţiu reunificat, cu reguli şi perspective clare. Aşa s-a născut, în 1951, ECSC – adică, pe romîneşte, CECO (Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului). 

citiţi

Andrei PLEŞU | Dileme de altădată

Cercul vicios al ideologiilor

 
 

Există o ideologie feministă, una ecologistă, una gay, una a mondializării, iar "integrarea europeană" alunecă spre pragmatismul triumfal al unui discurs ideologic. Ideologiile au o tendinţă naturală de a se multiplica, şi asta pentru că dezlănţuirea lor stîrneşte - prin reacţie - excese de acelaşi tip. 

citiţi

Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

Obiectivitate şi relativism

 
 

Constat că piaţa ideilor e, la toate nivelele, invadată de o inflaţie relativistă care se ia drept „obiectivitate“. E rău Ponta? Nu zic nu, dar nici Iohannis nu e mai breaz. Pesedeul e plin de mafioţi? Ce vorbeşti?! Da’ pedeliştii cum or fi? E defectă Elena Udrea? Dar lasă că nici cu Monica Macovei nu mi-e ruşine!

citiţi

Andrei PLEŞU | Blogurile Adevărul

Unde trăim?

 
 

Mă întreb, tot mai tulburat, pe mîna cui suntem, de cine depinde soarta mea şi a ţării, cum putem spera la o „normalizare” a situaţiei, în condiţiile în care totul pare arbitrar, impur, haotic. Unde trăim? De unde au ieşit domnii care ne conduc? Cu cine să-i înlocuim? Ce e de făcut?

citiţi

Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

Stupori alimentare

 
 

Pînă la pubertate, eram aproape anorexic. Am fotografii de pînă la 12 ani care par a fi făcute cu un aparat Roentgen: mi se văd coastele ca la o radiografie. După 14 ani, martirizat de obscure jocuri hormonale, am început să mă îngraş. În adolescenţă, am slăbit din nou. Apoi m-am reîngrăşat.

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI