Andrei PLEŞU

Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

Obiectivitate şi relativism

 
 

Constat că piaţa ideilor e, la toate nivelele, invadată de o inflaţie relativistă care se ia drept „obiectivitate“. E rău Ponta? Nu zic nu, dar nici Iohannis nu e mai breaz. Pesedeul e plin de mafioţi? Ce vorbeşti?! Da’ pedeliştii cum or fi? E defectă Elena Udrea? Dar lasă că nici cu Monica Macovei nu mi-e ruşine!

citiţi

Andrei PLEŞU | Blogurile Adevărul

Unde trăim?

 
 

Mă întreb, tot mai tulburat, pe mîna cui suntem, de cine depinde soarta mea şi a ţării, cum putem spera la o „normalizare” a situaţiei, în condiţiile în care totul pare arbitrar, impur, haotic. Unde trăim? De unde au ieşit domnii care ne conduc? Cu cine să-i înlocuim? Ce e de făcut?

citiţi

Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

Stupori alimentare

 
 

Pînă la pubertate, eram aproape anorexic. Am fotografii de pînă la 12 ani care par a fi făcute cu un aparat Roentgen: mi se văd coastele ca la o radiografie. După 14 ani, martirizat de obscure jocuri hormonale, am început să mă îngraş. În adolescenţă, am slăbit din nou. Apoi m-am reîngrăşat.

citiţi

Andrei PLEŞU | Blogurile Adevărul

Dușmanii poporului

 
 

Într-o campanie electorală, mai ales într-una dîmboviţeană, nu afli mai nimic despre viitor, despre ce te aşteaptă, despre capacităţile reale ale combatanţilor. Afli, în schimb, foarte multe despre duşmănie în genere şi despre duşmanii în carne şi oase ai poporului. Evident, dacă sunt angajaţi în cursă 14 candidaţi, fiecare dintre ei are, din plecare, 13 duşmani.

citiţi

Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

Cu cine votez

 
 

Am, de cîteva săptămîni, încă o probă că dreapta românească şi unii intelectuali români sînt predestinaţi să fie dezamăgiţi. Îşi produc singuri – şi sîrguincios – dezamăgirea, reuşind, mai întîi, să se amăgească suveran, în cheie solemn-metafizică. Demarează euforic şi sfîrşesc în lehamite.

citiţi

Andrei PLEŞU | Blogurile Adevărul

Interlocutori „acoperiţi”

 
 

E drept, îmi e greu să înţeleg retorsiunea golănească, greşelile de gramatică, semidoctismul ţanţoş, monotonia ideilor fixe, partizanatul gregar, transformarea dezacordului în ură. Mi-e greu să înţeleg şi de ce cîţiva dintre forumişti mă detestă sistematic şi abundent, dar nu se pot lipsi de articolul meu de luni.

citiţi

Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

Note, stări, zile

 
 

Un înalt ierarh e luat la întrebări, deunăzi, pentru afaceri necurate. Un preot de prin Bucovina, fost informator, îl înjură birjăreşte pe cel pe care îl turnase, iar fiul lui, tot preot, se repede să-l lovească pe enoriaşul care vrea lămuriri, cu o cruce de lemn, manevrată, abil, ca bîtă. 

citiţi

Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

Alegeri 2009 (şi 2014…)

 
 

Aşteptările nu trebuie să depăşească rezonabilul, simpatiile nu trebuie să devină pasiuni. Pe de altă parte, între a căuta răul cel mai mic şi a căuta cel mai mare bine posibil e o nuanţă decisivă. „Cel mai mare bine posibil“ nu e echivalent cu „răul cel mai mic“.

citiţi

Andrei PLEŞU | Blogurile Adevărul

Scrisoare deschisă maestrului Radu Beligan

 
 

Evident aveţi dreptul să susţineţi şi să alegeţi pe cine vreţi. Dacă se poate, cu argumente mai rezonabile. (Da, ne plac „tinerii energici”. Dar nu votăm categorii, ci oameni). Pe de altă parte, dvs. nu vă exercitaţi, pur şi simplu, dreptul la opinie, ci vă investiţi imaginea într-o jalnică operaţiune de propagandă.

citiţi

Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

O temă inactuală: fericirea

 
 

Mă uit în jur, răsfoiesc ziare, stau la televizor şi constat că problemele dintotdeauna ale vieţii omeneşti au fost evacuate în spaţiul anonim al vieţii private, sau al culturii de nişă. Despre dramă se vorbeşte mai curînd în cheie telenovelistică, despre suferinţă în cheie pragmatic corporatistă.

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI