Andrei PLEŞU

Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

„Intelectual“? Adică ce?

 
 

Aud, adesea, formule autoreferenţiale care mă pun pe gînduri: „Eu, ca intelectual…“, „Sînt, totuşi, un intelectual…“, „Noi, intelectualii…“ Prima mea reacţie este să spun că un intelectual adevărat nu se recomandă niciodată pe sine ca „intelectual“. Dar, în fond, ce înseamnă „un intelectual adevărat“? 

citiţi

Andrei PLEŞU | Blogurile Adevărul

Dezordini

 
 

Constat, cu oarecare veselie, că nomenclatorul profesiunilor liberale se amplifică: a apărut pe piaţă o meserie fragedă, meseria de „jurnalist cultural”.  La prima vedere, ai zice că e vorba de reinventarea unei activităţi gazetăreşti mai vechi. Ce este „critica de întîmpinare”? Jurnalism cultural. Ce e cronica plastică sau de film? Jurnalism cultural.

citiţi

Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

Zombi

 
 

Exact ca în dramaturgia zombi: ecranul e populat de fizionomii plauzibile, de oameni „ca toţi oamenii“, de figuri „normale“ pînă la banalitate, dar, la momentul (in)oportun, chipurile se schimonosesc. Ochii capătă un luciu roşiatic, halucinatoriu, iar din gură iese, scabros şi ameninţător, un soi de caracatiţă absorbantă. 

citiţi

Andrei PLEŞU | Blogurile Adevărul

"Miracolul" grec

 
 

 „The bad guys” să scoată portofelul! Noi ne ocupăm de albastrul Mediteranei, de muzică şi dans, de bucuria de a trăi. Noi suntem Zorba grecul! Suntem o investiţie bine-meritată, un simbol, o soluţie globală. Şi dacă ne enervăm, ieşim din zona „euro” şi vă falimentăm pe toţi!

citiţi

Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

Europa „à la grecque“

 
 

În ultimul număr din Der Spiegel, şase greci stau de vorbă despre situaţia politică şi economică a ţării lor: un ministru al noului guvern, primarul Atenei, un scriitor, o jurnalistă, o cîntăreaţă şi un om de afaceri (de fapt, o doamnă). Impresia generală este că aproape toţi sînt mai îngrijoraţi de soarta Europei decît de propria lor soartă.

citiţi

Andrei PLEŞU | Blogurile Adevărul

E vreo problemă cu Biserica?

 
 

De vreme ce am acces la spaţiul public, nu pot ocoli subiectele care mă preocupă, numai de dragul unei imagini ”convenabile”. Îmi pasă de profilul Bisericii autohtone, de viaţa spirituală a comunităţii mele, de dificultăţile, reuşitele, derapajele şi perspectivele ei.

citiţi

Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

Note, stări, zile

 
 

„Dezamăgiţii“ de după 1989: „Altceva am sperat. Au murit oameni degeaba. Una peste alta, era mai bine înainte“. Eu, unul, am trăit episodul „decembrie 1989“ ca pe un miracol şi, oricîte rele văd în jur, sentimentul miracolului rămîne întreg. 

citiţi

Andrei PLEŞU | Blogurile Adevărul

Amplasamentul balcanic

 
 

La ultimul seminar al Colegiului Noua Europă din Bucureşti, un tînăr cercetător sîrb a încercat să definească tipul de discurs identitar practicat în ţara sa, în perioada interbelică. Am avut acelaşi sentiment pe care îl am ori de cîte ori aud intelectuali din Balcani vorbind despre „specificul” lor naţional: tot ce spun despre ei înşişi se potriveşte spectaculos cu ce spun despre propriile lor „specificităţi” ceilalţi  reprezentanţi ai statelor  din regiune.
citiţi

Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

Bătălia premiilor – cîteva comentarii amicale

 
 

Săptămîna trecută, pe site-ul Contributors, dl Radu Vancu formulează o serie de observaţii cu privire la un articol al meu din Dilema veche. Remarc, mai întîi, că observaţiile cu pricina sînt ambalate civilizat, fără paraponul de primă instanţă al „răfuielilor“ curente. Dl Vancu îmi pune şi cîteva întrebări. 

citiţi

Andrei PLEŞU | Blogurile Adevărul

Comunicare fără comunicare

 
 

„A socializa“ nu mai înseamnă a întreţine relaţii vii şi durabile, ci „a fi în contact” cu reţele cît mai ample (şi adesea anonime) de „feisbuchişti”, „tuiterişti”, „blogări”, „forumişti” etc. Comunicarea devine, astfel, un soi de pălăvrăgeală nomadă, un zumzet gregar, un „mecanism” inter-personal, în care, însă, persoanele reale sunt absente prin masificare.

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI