Fructele mîniei
● Zeal & Ardor, Stranger Fruit, MVKA Music, 2018.
„Little one, gotta heed my warning / Devil is kind! / He come in early morning / Devil is fine! / He go by many names / Devil is kind! / We gonna go home to the flames / Devil is fine! / He gon’ forgive my sin / Devil is kind! / He promise many things / Devil is fine! / I can’t do him no wrong / Devil is kind! / I see him before long / Devil is fine!“ Construcția aceasta de piesă call-and-response, împrumutată din gospelul afro-american, și zăngănitul unor lanțuri nu ratează ținta: pe Devil Is Fine, albumul de la începutul lui 2017 al lui Manuel Gagneux, lansat sub pseudonimul artistic Zeal & Ardor, cîntecele sclavilor negri de pe plantațiile americane dau substanță unei muzici care doar cu multă indulgență – și destule șarje poate (auto)ironice – se numește (black) metal. Undeva, autorul acestui album, își descrie, printr-o întrebare, opera: „Dacă sclavii afro-americani l-ar fi venerat pe Diavol în locul lui Iisus?“ Rebeliune, iar nu penitență.
Gagneux s-a născut în Elveția, avînd o mamă afro-americană și un tată localnic, moștenirea aceasta părînd a-i dicta felul în care își scrie muzica. Pe cele aproape 25 de minute ale lui DIF, Manuel Gagneux își tranforma proiectul într-un (sub)gen muzical în sine, apelînd la blues, metal, trucuri din electronică și o manieră de a produce mai mult decît liberă. „What Is a Killer Like You Gonna Do Here?“ îndrăznește să-l amintească, într-o manieră aproape ridicolă, pe însuși Tom Waits, avînd lipici și umor: „Have you ever killed a man before / Did you see his begging eyes? / Did you feel the gore? / You’re just like a tease, / You’re getting with ease, aren’t you boy? / And you didn’t even hesitate when the man dropped, / When the kill comes, / And the scream rages/ Shake it off“. Pe coperta LP-ului, sigiliul lui Lucifer stă peste fotografia lui Robert Smalls, sclavul afro-american care, după ce a evadat, a devenit politician, reușind să-l convingă pe Abraham Lincoln să primească soldați negri în Armata federală și în Marină.
Pe Stranger Fruit, noul album Zeal & Ardor, sigiliul rămîne, dar Smalls dispare, pentru a face loc unei coperți monocrome sub care stă un album mai coeziv, mai rotund și mai heavy decît anteriorul. Gagneux nu renunță la obsesia misticismului – în fapt, o fascinație a genului muzical de la care se revendică (uneori) și pe care și-l asumă mult mai conștient de data aceasta –, rostogolind narațiunea mai departe: „We all heard the stories / To bring it to your knees / Ain’t no Lord gonna help you now“. Satanismul acesta cu „față umană“, pus în slujba unei comunități intens abuzate, nu numai că funcționează impecabil ca suport ideologic pentru colajele avant-metal ale Zeal & Ardor, dar, în siajul Joker-ului lui Christopher Nolan, de exemplu, ajunge să atingă chestiuni esențiale legate de morală și de moralitatea modelelor așa-zis imuabile: „Stranger fruit, / How it grows and grows / (…) / It’s a storm out there!“
Formația americano-elvețiană Zeal & Ardor va concerta pe scena amenajată în Piața Mare din Sibiu pe 28 iulie 2018, în a doua seară a festivalului Artmania. Evenimentul îi mai are în program pe Steven Wilson, Mogwai, Leprous, Haken, Rome, Distorted Harmony și Arcane Roots.
Paul Breazu este jurnalist.
