● Mike Patton & Jean-Claude Vannier, Corpse Flower, Ipecac, 2019.

 Swans, What Is This?, Young God, 2019. 

Mike Patton (Faith No More) și Michael Gira (Swans) sînt individualități puternice care s-au expandat mult dincolo de spațiul rock ce i-a consacrat. Ambii au scos recent albume adresate strict fanilor, excitante prin asocierea cu promisiuni mai consistente.

Patton a anunțat reformarea Mr. Bungle, trupa care în anii ’90 îi oferea supapele necesare pentru derapajele cele mai experimentale. Recenta relansare Faith No More a fost bine primită, însă pentru Patton n-a fost decît unul dintre proiectele efemere pe care le rotește de la an la an, o fază intermediară între albume Tomahawk și Dead Cross, nicidecum o tentativă de a reitera rivalitatea cu Guns’n’Roses. Pentru excitarea publicului în perspectiva relansării Mr. Bungle, anul acesta Patton ne oferă, prin Corpse Flower, cîteva stimulente ce pot fi consumate și de cardiaci – album melodic, fără bucăți abrazive, un hibrid între funk-ul Mr. Bungle și meta-ironia șansonetelor franco-italiene, de data asta dimpreună cu o vedetă a genului respectiv, Jean-Claude Vannier. Compozitorul francez a contribuit la succesul unor Serge Gainsbourg, Dalida și la coloane sonore ale cinema-ului chic de altădată. Vannier are multe în comun cu regretatul Adrian Enescu al nostru și, într-un fel, chiar cu Mike Patton – sînt artiști care le-au încercat pe toate, unii cu mai puține resurse decît alții, fără ca asta să le intimideze forța creativă. Îmbinînd structuri retro-chic cu muzica de film, pe o instrumentație postmodernă și teme lirice întunecate, Corpse Flower ridică mingea sus la fileu și ne face să ne întrebăm ce anume ar putea aduce un nou material Mr. Bungle, mai mult decît un remix ceva mai rock a ce se aude aici.

În acest timp, Michael Gira aplică, cu What Is This?, tactica sa de marketing ce și-a dovedit succesul – s-au publicat aici compoziții neterminate sau reorchestrate cu manierisme folk, versiuni pentru completiști în vederea atragerii fondurilor necesare producției albumului Leaving Meaning, anunțat pentru finele anului. Ne așteptăm ca albumul să aducă versiuni mai consolidate, cu aportul unor invitați ce vor constitui o vreme și noua trupă Swans, după dizolvarea echipei de pe materialele recente. Noii colaboratori vor fi surorile von Hausswolff, autorul de coloane sonore Ben Frost și grupul de jazz australian The Necks, ingrediente ce promit mai puțin noise-metal și mai mult pian, sintetizatoare, voci feminine. Pînă acolo, însă, avem aici o versiune brută, aproape solo, cu chitară rece potențînd imprecații și invocații ceremoniale ale masculinității tîrzii. Piesele menite să stîrnească interesul pentru viitorul album sînt completate cu reorchestrări ale unora vechi, așadar avem aici un coagulant între epoca Swans recent încheiată sub auspiciile unui cult al zgomotului și cea care începe, promițînd mai multă melodie – cu referințe la începuturi, cînd trupa era în principal un duet între Gira și partenera sa de atunci, Jarboe. Albumele recente au fost excese abuzînd de ascultători prin durate solicitante, violență sonoră și conceptuală; materialele interstițiale precum What Is This? par să aibă funcția de stimulent metabolic, pentru mai buna digestie a albumelor propriu-zise.

Patton și Gira au supraviețuit mai multor schimbări de paradigmă și generație, numărîndu-se printre puținii pionieri de acum 30 de ani care n-au cunoscut încă, din partea presei postmileniale, condamnarea gerontofobă a etichetei dad-rock. Atemporali, au fost mereu atenți la vîltorile vremurilor, virînd adesea periculos, abandonînd proiecte la primele semne de învechire, pentru a le resuscita apoi la primele oportunități de revenire în relevanță.

Michael Gira & Norman Westberg de la Swans vor concerta în Clubul Control din Bucureşti şi la Cinema Arta din Cluj-Napoca pe 25, respectiv 26 octombrie. 

Aron Biro este autorul blogului http://aronbiro.blogspot.com.