Un ritual recent

Publicat în Dilema Veche nr. 317 din 11-17 martie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

– ziua de naştere -

● Jean-Claude Schmitt, L’invention de l’anniversaire, Arkhê, Paris, 2009.

Eram atentă să nu mişc perdeaua. Mi se părea că privesc cea mai frumoasă aniversare pe care o văzusem vreodată. Fiul meu împlinea 16 ani. A vrut să se ocupe singur de toate şi să dea o petrecere în curtea bunicilor, cu indicaţia implicită ca „oamenii mari“ să nu scoată piciorul din casă. Un ritual de separare pregătit cu zîmbete elocvente, priviri lămuritoare şi vag întărit prin întrebări oblice de tipul: „Mai ai nevoie de ceva din grădină? Nici din pivniţă? Dar din pod?“. O delicateţe care nu făcea decît să accentueze fermitatea unei graniţe şi care, deşi mă amuza, îmi evoca totuşi un zgomot de care vorbeşte Dino Buzzati, acea izbitură de uşă care se trînteşte în spatele tău şi se închide definitiv, în momentul în care intri în altă vîrstă.

Nu-mi rămînea decît să trişez un pic şi, de după perdea, să văd, ca într-o reluare, felul în care băiatul meu trîntea, la rîndul lui, o altă uşă. Nu putea auzi acel zgomot, nu doar pentru că muzica era destul de tare, ci pentru că rîsetele acopereau triumfal sunetul oricărei alte emoţii. În noaptea aceea, inconştienţa copilăriei şi forţa tinereţii ocupau exact acelaşi loc în sîngele şi în gesturile lor, iar tot ce făceau avea atîta intensitate, ca şi cum ar fi avut de reinventat lumea. Orice era posibil. La un moment dat, mi s-a părut că pur şi simplu cîţiva băieţi sînt gata să se ridice în aer ca nişte elicoptere. După puterea cu care învîrteau deasupra capului hainele negre, ca pe nişte elice, nu m-aş fi mirat cîtuşi de puţin să-i văd zburînd. Mai ales că în clipa, neanticipată de nimic, în care şi-au smuls tricourile, parcă ar fi scăpat dintr-o crisalidă, şi acum se înălţau, liberi, cu piepturi netede, albe, de fluture. Unduind în lumina lunii, pielea dobîndea reflexe albastre, pure, transparente. Oare o teamă obscură că s-ar putea dematerializa îi făcea să iasă în stradă şi să se întindă cît erau de lungi, pe jos, pe asfaltul cald al nopţii de august? Aş fi putut crede că abia atingerea securizantă a pămîntului le reconfirma conturul corpului, pe care nu-l mai simţeau decît ca vibraţie. A doua zi, băiatul meu mi-a dat o explicaţie mult mai simplă: da, se întindeau pe asfalt şi stăteau nemişcaţi, să mai iasă alcoolul din ei, să-şi recapete puterile, mai ales că unul dintre ei perora ceva despre Anteu şi le trombonea pe fete că trebuie să stea şi ele lipite de pămînt, ca să poată apoi dansa pînă-n zori.

Astăzi toată lumea are experienţa aniversărilor şi nu mai miră pe nimeni faptul că ziua de naştere este prilej de sărbătoare. Marco Polo fusese însă extrem de surprins să descopere această practică în Orient, la curtea lui Khubla-Khan, şi descrie cu minuţie de etnograf celebrarea anuală a împăratului, tocmai pentru că, în vremea aceea, în ţările Europei, nimeni nu dădea importanţă zilei de naştere. Jean-Claude Schmitt ne spune că din secolul al V-lea şi pînă în secolul al XV-lea nu sînt de găsit dovezi care să ateste existenţa în spaţiul apusean a vreunei practici de a marca momentul naşterii. Oamenii îşi ştiau vîrsta cu aproximaţie, abia apariţia interesului pentru calcule astrologice a atras interesul pentru notarea venirii pe lume.

Documentul de la care pleacă investigaţia lui Jean-Claude Schmitt este o surprinzătoare „autobiografie vestimentară“ datînd de la începutul secolului al XVI-lea. În ziua în care a împlinit 23 de ani, Matthäus Schwartz, burghez cu dare de mînă dintr-un orăşel german, hotărăşte să reconstituie momentele esenţiale ale vieţii sale, prin intermediul unor tablouri care să-l înfăţişeze îmbrăcat adecvat fiecărei situaţii, fiecare imagine fiind însoţită de descrierea amănunţită a veşmintelor purtate. El continuă apoi, pînă la vîrsta de 63 de ani, să-şi comande an după an astfel de portrete, care îi scandează viaţa în ritmul evenimentelor pe care le consideră importante. Din totalul de 137 de tablouri, o bună parte au data de 20 februarie din ani diferiţi, cu menţiunea că hainele sînt făcute pentru ziua sa de naştere. Nu uită să facă diverse comentarii asupra modei mereu schimbătoare. Dincolo de relevanţa acestui excepţional document asupra consolidării individualismului şi a conştiinţei de sine, istoricul atrage atenţia asupra noii ponderi pe care o dobîndeşte ritmarea individuală a timpului, avînd ca reper momentul naşterii.

De fapt, aceasta este şi miza acestei cărţi, înscrisă în continuarea intuiţiei lui Marcel Mauss, care observa – referindu-se la ritmurile vieţii colective – că orice calendar nu măsoară, ci ritmează timpul. Jean-Claude Schmitt se arată aici interesat de istoricitatea ritmurilor vieţii individuale, de felul în care „actorii sociali“ îşi reprezintă viaţa, etapele ei, succesiunea vîrstelor, regretînd că Arnold Van Gennep, deşi prevăzuse în chestionarele lui aniversările, nu mai revine asupra lor în celebra lui carte despre riturile de trecere.

Un întreg capitol e alocat şi prezentării diverselor modalităţi în care au fost concepute „vîrstele vieţii“, de la analogia cu cele patru anotimpuri, la corespondenţa cu cele şapte planete. Cea mai importantă parte a cărţii încearcă să explice atît prezenţa ritualului aniversar în Antichitate şi reluarea lui în epoca modernă cît şi absenţa lui în perioada medievală, precum şi schimbările în formele de manifestare şi la nivel de funcţie. De exemplu, în limba liturgică, dar şi în practicile medievale aniversarium şi chiar dies natalis desemnau ziua morţii, debutul vieţii de apoi, veşnice şi fericite, aşteptată cu speranţa mîntuirii. Ziua era comemorată de urmaşi pentru ca prin serviciul religios să ajute la salvarea sufletului. În general ziua sfinţilor din calendar consemnează data morţii, înţeleasă ca adevărată naştere şi început al seninei vieţi de dincolo. Sărbătorirea naşterii biologice nu prezenta interes, dimpotrivă, nu ar fi făcut decît să reamintească păcatul trupesc şi riturile păgîne.

Aniversarea modernă se constituie treptat, pe măsură ce viaţa începe să fie privită ca o valoare în sine. Ziua de naştere devine o sărbătoare laică, privată, care interesează familia şi prietenii. Vreme îndelungată doar clasele privilegiate acordau atenţie acestui eveniment, difuzarea în mediile populare nu datează decît de la sfîrşitul secolului al XIX-lea. Formele pe care le îmbracă astăzi ritualul aniversar (complimente, urări, cadouri, tort cu lumînări, cîntece speciale, petreceri „surpriză“) sînt mai recente decît ne-am închipui. De exemplu, textul cîntecului „Happy birthday to you!“ a fost compus în 1924, melodia datînd din 1893. La fel, „Joyeux anniversaire!“ – care se bucură de reputaţia de „chant traditionnel“ – a fost compus abia în 1951. Mă întreb de cînd datează cîntecul nostru „Mulţi ani trăiască!“

În privinţa tortului, aflăm că e foarte probabil ca extraordinara lui popularitate să o datorăm lui... Goethe, mai precis primei lui mari aniversări publice, din 1802, cînd i s-a oferit un tort cu 53 de lumînări. În anii următori, caracterul public al sărbătoririi lui Goethe se va amplifica într-o asemenea măsură, încît regele Prusiei ordonă ca festivităţile să nu depăşească fastul destinat aniversărilor din familia regală.

Jean-Claude Schmitt avansează şi ipoteza că în prelungirea răsunătoarei celebrări publice a aniversărilor lui Goethe a apărut şi obiceiul – iniţiat de universităţile gernane – de a realiza un volum colectiv, semnat de „colegi şi prieteni“, care să omagieze marii profesori la împlinirea unei vîrste rotunde, începînd cu 60 de ani. Astăzi, obiceiul trece drept un test valabil în orice mediu universitar: se spune că eşti mare profesor doar dacă ţi s-a consacrat un consistent Festschrift. Mai rămîne să devină criteriu de evaluare, bun să salveze de la pensionarea forţată.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
BBC: Unanimitate în guvernul israelian privind răspunsul la atacul iranian
Hanoch Milwidsky, vicepreședinte al parlamentului israelian și membru al Knessetului din partea Partidului Likud al premierului Netanyahu, a declarat pentru BBC că există unanimitate în guvernul israelian cu privire la faptul că ar trebui să existe un răspuns la atacul iranian.
image
Topul țărilor europene cu cei mai educați locuitori. Pe ce loc e România
Ponderea persoanelor cu studii superioare este mai mare în țările nordice și baltice, iar femeile sunt, în general, cele mai educate. România are cel mai mic procent din UE în ceea ce privește numărul de persoane cu studii superioare.
image
Televiziunea iraniană, fake news grosolan despre atacul asupra Israelului. Ce video a arătat populației ca fiind „lovitura de succes” VIDEO
Televiziunea de stat iraniană a difuzat duminică, în mod repetat, o înregistrare video cu un incendiu în Chile, susținând că este vorba de imagini cu rachete care au lovit cu succes ținte din Israel.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.