Mai nimic despre Jean Starobinski

Publicat în Dilema Veche nr. 311 din 28 ianuarie - 3 februarie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

 ● Jean Starobinski, La parole est moitié à celuy qui parle..., Entretiens avec Gérard Macé, La Dogana/France Culture, Gèneve, 2009

Pentru cei care vor să ştie mai bine nu doar pe ce lume trăiesc, ci şi pe ce lume gîndesc, există oameni ca Jean Starobinski. Întrebîndu-mă acum care ar fi gradul de interes al acestui subiect, trebuie să spun că mă simt descumpănită. În aceste zile, a scrie despre un umanist elveţian nu poate decît să ilustreze proverbul: „Ţara arde (zic unii în flăcări violet) şi baba se piaptănă“.

În plus, mai mult ca oricînd, a devenit evident că în România de azi nici măcar a şti pe ce lume trăieşti nu e la îndemîna tuturor, ba chiar – surpriză de proporţii! – ezitări majore la acest capitol manifestă un personaj care a aspirat la funcţia supremă în stat, susţinut în confuzie de cea care se credea pregătită să se bucure de rangul primei doamne într-o ţară europeană.

Semnul că ştii pe ce lume trăieşti este reacţia adecvată la circumstanţele vieţii, atitudinea în faţa evenimentelor fiind rezultatul viziunii pe care o avem asupra lumii. Pentru a înţelege şi a accepta ce ni se întîmplă, în forul nostru interior trebuie să optăm fie pentru o explicaţie raţională, fie pentru una iraţională. Pentru că aproape oricărui fenomen i se poate aplica o dublă lectură, opţiunea individuală este dirijată într-un sens sau altul în funcţie de convenţia socială, presiunea fiind exercitată de modelul general acceptat în cadrul grupului respectiv. Nici o societate nu poate fi 100% raţională sau 100% iraţională, cele două componente deţinînd în diversele paliere sociale o pondere variabilă, dar orice formaţiune socială stabilă tinde să evite incoerenţa şi etajează lecturile date realităţii.

La nivelul discursului oficial lucrurile trebuie să se separe, nu mai este admisă ezitarea, cele două modele nu pot să coabiteze decît cu preţul discreditării şi al compromiterii definitive. Într-o societate arhaică, ceea ce noi numim iraţional deţine legitimitate şi funcţionează ca principiu explicativ asumat de liderii grupului, în timp ce în societăţile moderne, care au adoptat modelul raţional de interpretare a realităţii, liderii politici – dacă ştiu pe ce lume se află – nu vor evoca niciodată în discursul lor forţe nevăzute şi puteri supraomeneşti.

Faptul că la cel mai înalt post din stat a candidat o persoană care a dovedit ulterior că nu stăpîneşte codul elementar de comunicare la cel mai înalt nivel politic, mai simplu spus nu a ştiut să facă deosebirea dintre lucrurile despre care trebuia să vorbească şi cele despre care trebuia să tacă, e o dovadă în plus că România este o ţară încă neaşezată, incoerentă. Mai trist, departe de a fi o scăpare, un dublu derapaj al candidatului perdant şi al soţiei, plîngerea de „atac energetic“ a căzut pe terenul pregătit de o persoană de mare autoritate din propriul staff electoral, care a deschis discuţia despre violetul responsabil de situaţia albastră a candidatului proaspăt învins.

Cred că este absolut irelevantă orice dezbatere care şi-ar propune – cu naivitate – să elucideze natura şi să evalueze eficacitatea presupuselor tehnici evocate pe un ton ridicol plîngăreţ de cei care se consideră victime ale unui război cu arme invizibile. În acest domeniu, un proverb oriental a clarificat de multă vreme lucrurile: „Cei care vorbesc nu ştiu, iar cei care ştiu nu vorbesc“. Ei bine, la noi s-a vorbit nonstop, am fost martorii unei teribile vîlvătăi mediatice, cu inflamări şi indignări, cu nedumeriri şi uluiri agresive, cu semidocte explicaţii ciocnindu-se frontal cu atacuri inepte, corul pseudospecialiştilor cacofonici acoperind rătăcite frînturi de adevăr sau de bun-simţ. Cum era de aşteptat, s-a desfăşurat întregul spectru al reacţiilor posibile, de la respingerea cu gura strînsă, cu băşcălie ori cu sudalme, la acceptarea cu ochii închişi, fără rezerve şi fără argumente, trecînd prin indecis-autohtonul „dom’le, o fi ceva adevărat...“. Dacă mai era nevoie, s-a văzut ce cocktail jalnic-exploziv de emoţie şi neînţelegere, ce hărmălaie şi ce isterie se declanşează atunci cînd sînt scoase neglijent la lumina zilei şi aruncate nemestecate în gura nepregătită a mulţimii mici detalii prinse după ureche, ce par să ţină de latura ezoterică a cunoaşterii, despre care dicţionarul precizează că ar fi ascunsă, secretă, destinată unui număr restrîns de iniţiaţi. Şi pentru că lucrurile sînt mai totdeauna altfel decît ni le imaginăm, uneori, marele secret – cunoscut doar de cîţiva şi păstrat cu străşnicie – este că nu există nici un secret.

Fierberea a fost teribilă, mai ales că s-a desfăşurat în suc propriu, acuzatorii nu au beneficiat nici măcar de un ecou venit din partea celor acuzaţi. Singurul lucru sănătos din toată această poveste jenantă a fost tăcerea imperială a celui care a învins în aceste alegeri şi a tuturor celor din jurul său. Ignorarea acestei operete, îngînate în falset pe toate vocile sub ferestrele palatului, este singura atitudine care poate asigura decenţa instituţiei prezidenţiale. Teritoriul contaminat de penibil ar rămîne astfel delimitat la cei care au lansat cu candoare ipotezele ce fac acum deliciul presei internaţionale, în timp ce arătau cu degetul învelit în teamă înspre un personaj cu nume de împărat din basme şi neprobate încă însuşiri supranaturale.

Nici nu m-am întors bine în Franţa că prietenii de aici m-au şi asaltat cu întrebări maliţioase pe tema acestei arzătoare chestiuni. Cu amicii am scos-o uşor la capăt răsturnîndu-le glumele, însă luni începe şcoala şi sper că studenţii nu se omoară cu cititul ziarelor. Nu mă încîntă deloc ideea că mi-ar putea cere o prelegere improvizată despre străvechea relaţie dintre ocultism şi putere, cu exemplificare forţată pe campania electorală din România. Cei care se ocupă de antropologia politică sînt însă în faţa unei mine de aur. Există întotdeauna loc şi pentru inepţii cu ştaif academic.

Titlul articolului de azi ar fi trebuit să fie „Convorbiri cu Starobinski“. Înainte de a mă lăsa total confiscată de halucinantul peisaj politic şi mediatic al acestor zile, îmi propusesem să amintesc că în 2010 Starobinski va împlini 90 de ani şi că volumul evocă un traseu exemplar – imposibil de egalat astăzi, în epoca specializărilor înguste – al unui umanist cu o formaţie deplină, în acelaşi timp medic şi filozof, istoric al ideilor, critic literar, reper în teoria literară, tradus la noi încă din 1974, an ce marchează debutul unei constante „relaţii critice“ între oamenii de litere din România şi opera savantului elveţian. În 2008 a fost onorat de Universitatea Bucureşti, iar mai înainte, în 1995 de Universitatea din Cluj-Napoca.

Aş mai fi vrut să scriu şi despre cel care a adus în Facultatea de Litere din Bucureşti ceva din aerul pur al Şcolii de la Geneva, şi asta cu mult înainte de 1989. Nu mai am loc, însă îl ştie toată lumea, cel puţin toată lumea care a auzit de Starobinski. Doar pentru că mai există printre noi astfel de oameni care ştiu, între altele, să articuleze melancolia, nostalgia, ironia, găsim impulsul să ne întrebăm, discret, pe ce lume gîndim, chiar şi în condiţiile în care parcă nimeni nu mai ştie exact pe ce lume trăieşte.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Farmacia din grădină. Rolul legumelor în prevenirea unor boli foarte grave, explicat de un renumit cercetător român
Legumele și verdețurile din grădină au efect terapeutic, cu atât mai puternic cu cât ele sunt produse în sistem tradiţional. O spun specialiştii în horticultură care s-au convins, în urma unor studii, că organismul uman preia din roadele pământului o gamă largă de substanţe care ne menţin sănătatea
image
Motivul incredibil pentru care au fost terorizați niște români în Mexic. „I-au adus pe unii agitați, cu arme”
Mexic e o destinație exotică la care visează numeroși români, dar fără să știe riscurile la care se expun. În primul rând, de multe ori vameșii mexicani le interzic accesul și îi expulzează imediat ce coboară din avion. Când totuși le este permis să viziteze țara, au parte de surprize neplăcute
image
Eroarea celor care plâng după industria comunistă. Economist: „Avem una dintre cele mai complexe economii din lume”
Contrar nostalgicilor care plâng după baza industrială moștenită din comunism, România astăzi una dintre cele mai complexe economii din lume, susține economistul Radu Nechita, citând un studiu de la Harvard. El explică de ce industria comunistă era una falimentară

HIstoria.ro

image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.