La ce bun festivalurile literare?

Publicat în Dilema Veche nr. 759 din 6-12 septembrie 2018
La ce bun festivalurile literare? jpeg

Afirm în argumentul Dosarului acestui număr că festivalurile sînt, probabil, cel mai bun lucru care s-a întîmplat literaturii române în ultimul deceniu. Într-un fel, acestea au contribuit din plin la civilizarea peisajului literar prin susținerea diversității și a dialogului, prin faptul că, de foarte multe ori, scriitorii străini invitați, îndeosebi poeți, nu erau – și foarte mulți încă nu sînt – traduși în română. Practic, festivalurile sînt forme prin care cititorii români pot cunoaște, nemijlocit și pe viu, scriitori străini. Așa cum venirea lor la noi contribuie din plin la expansiunea literaturii române în afară. Căci un festival literar nu presupune doar lecturi, dialog și dezbateri, ci și contacte și promovare bazate pe afinități. În ancheta Dosarului, la întrebarea legată de lipsurile pieței literare românești, revine chestiunea agentului literar. Or, festivalurile suplinesc într-o bună măsură această lipsă, transformînd scriitorii străini și, mai ales, traducătorii în agenți literari. Dincolo de interacțiunea scriitorilor cu publicul, în general din provincie (acolo unde „comunitățile locale își ridică scriitorii la un rang al elitei sociale cultivate și respectate, caracteristică pe care, într-o mare măsură, capitalele au pierdut-o“, după cum spune Corina Șuteu), importanța festivalurilor rezidă tocmai în această interacțiune a scriitorilor din diverse literaturi care încearcă, și uneori reușesc, să suplinească interesul scăzut și/sau absența profesioniștilor din anumite zone editoriale. Spune tot Corina Șuteu: „În cadrul festivalurilor se nasc rețelele inițiaților, se consfințește calitatea unui autor, gestează ceea ce, mai tîrziu, va deveni o valoare marchetabilă.“ Confirmă și Lucian Dan Teodorovici: „Festivalul este spațiu de întîlnire, înainte de toate. Întîlnire între scriitori și scriitori, iar în cazul nostru mai mult de atît, căci FILIT propune și întîlnirea între scriitori, traducători, manageri culturali, critici, jurnaliști, artiști plastici, muzicieni ș.a.m.d.“

De altfel, la întrebarea legată de lipsurile pieței literare, răspunsurile sînt, din păcate, foarte variate. Lipsesc așa: marketingul și imaginația, agenții literari, librarii de calitate și meseriașii literari (redactori, corectori, graficieni, DTP-iști, PR-iști), o politică naţională a lecturii și evaluarea editorială, premii literare oneste, lecturi publice cu bilet de acces, presa culturală de calitate… Și doar la prima strigare.

Cu toate acestea, avem peste o duzină de festivaluri literare, specifice sau generaliste, unele deja cu istorie și tradiție, altele foarte hip, unele underground, altele cu expunere în mass media, unele cu bugete de buzunar, altele cu finanțări consistente, fiecare cu un specific sau un concept mai vag sau mai clar formulat. Oricum ar fi, importanța lor e evidentă. Cînd FILIT sau „Poezia e la Bistrița“ au fost amenințate cu întreruperea (din rațiuni de politici bugetare și/sau de politică locală meschină), comunitatea a protestat și lucrurile au reintrat în normal. Ceea ce confirmă rolul de coeziune socială al acestui tip de manifestări culturale. Cum spune Lia Faur: „Festivalurile împrospătează aerul unei comunități și ideea creației în sine poate schimba percepția vieții cotidiene.“ Un beneficiu enorm!

Există cîteva chestiuni cu potențial disfuncțional în ceea ce privește festivalurile de la noi și, fără pretenția de a le expune sistematic și integral, voi trece cîteva în revistă. Poate chiar în primul rînd, finanțarea de către autorități, care presupune două mari dezavantaje, ambele subliniate și de Mircea Vasilescu: obișnuirea publicului cu accesul gratuit la cultură și, infinit mai nociv, tentația autorităților de a specula/confisca electoral evenimentul. Discursurile de deschidere ale oficialilor de la Consilii Locale și Primării sînt niște orori, ar trebui interzise; în fond, e vorba de niște funcționari/administratori de bugete care oricum nu citesc literatură. Unde mai pui că autoritățile sînt vinovate de faptul că în absolut orice oraș din țara asta lipsesc săli adecvate pentru evenimente artistice. În destule și sonore cazuri – București, Timișoara și Iași –, pentru festivalurile literare (ca și pentru concertele de muzică) nu există săli cu capacitate de peste o mie de oameni, cu lumini și sonorizare adecvate. Avem doar piețe pentru chermeze populare.

O altă problemă a festivalurilor este legată de promovare, de „marketing și imaginație“, cum spune Robert Șerban. Nu toate, dar destule festivaluri se desfășoară aproape clandestin, fie din lipsa bugetului care nu permite promovarea mediatică și/sau stradală suficientă (afișe, panouri, bannere, flyere, clipuri, postări plătite), fie din lipsa imaginației sau a priceperii. Cum spune publicitarul Valentin Suciu, „trebuie să faci literatura interactivă și spectaculoasă din punct de vedere vizual și sonor pentru ca tinerii să te lase să intri în lumea lor“. Or, multe festivaluri nici nu există pe Internet sau în social media, nu au nici măcar un website sau o pagină de Facebook/Instagram, iar cînd există nu sînt active, updatate sau folosite în mod atractiv. În cele mai multe din cazuri, conturile online sînt active doar pe durata festivalului, după care intră în adormire.

Aici intervine un alt aspect problematic: în restul anului, festivalurile nu au sau nu-și permit să organizeze evenimente conexe care să întrețină interesul pentru brand și nici nu știu cum să se folosească de potențialul evenimentelor trecute pînă la ediția viitoare (prin fotografii, înregistrări audio/video, interviuri, traduceri, antologii etc.). Ceea ce conduce la o altă lipsă: dimensiunea multimedia. Festivalurile de la noi nu au sau nu și folosesc (suficient) arhiva. Pentru propria legitimare, fiecare festival ar trebui să-și construiască o arhivă, un centru, un mic muzeu. Tradiția trebuie să se vadă, să fie consultată și vizitată, nu e suficient să fie afirmată doar prin cifrele romane care marchează numărul crescînd al edițiilor. Ceea ce întreține un alt aspect deficitar: creșterea și fidelizarea publicului. Un festival nu trebuie doar să-și invite/aștepte publicul, trebuie să și meargă la el acasă. E vital ca festivalurile, în timpul desfășurării lor, dar și în restul anului, să organizeze evenimente în școli și licee pentru a duce înapoi cartea, literatura și scriitorii acolo de unde sistemul educațional i-a dat afară. Festivalurile trebuie să-și asume și acest rol educativ, vorbindu-le copiilor despre artă, predîndu-le lecția diversității și a diferenței, ispitindu-i, în cele din urmă, cu o experiență completă și inedită. Un alt aspect deficitar fiind subliniat de Șerban Alexandrescu: „Literatura trebuie probabil să rămînă tema care ancorează un festival literar, însă în jurul ei vor trebui să se învîrtă o sumedenie de alte lucruri care să facă din festival un minunat și divers big day out“. Adică evenimente diversificate, conexe sau chiar non-literare: grafică, film, muzică, ateliere de meșteșuguri ale hîrtiei sau cărții, spre exemplu. Unele dintre aceste lucruri se întîmplă deja (vedeți răspunsurile la întrebarea 5 din ancheta Dosarului), dar ar trebui să devină o regulă.

Și mai e ceva, ceva ce am descoperit personal, mergînd deopotrivă la festivaluri românești și străine, fie ca scriitor, fie ca jurnalist: în general, numărul scriitorilor invitați la noi este mult prea mare, ceea ce-i face să nu se poată produce satisfăcător. Cînd sînt invitați mulți scriitori, fie există prea multe evenimente care se suprapun și publicul, același, trebuie să aleagă ce anume să rateze, fie timpul acordat cunoașterii fiecărui scriitor în parte (prin lectură sau dialog) este nerezonabil de mic. Cum mi-a spus cîndva organizatorul unui foarte mare (în termeni de public) festival european de poezie, cine invită mai mult de 10-15 scriitori la un festival fie denotă o acută lipsă de încredere în literatură, fie suferă de grandomania organizatorului căruia nu-i pasă nici de public, nici de scriitori, ci numai de aspectul impunător al line-up-ului și de aglomerarea de nume de pe afiș.

În încheiere, reiau fără alte comentarii ideea Corinei Șuteu: „Festivalurile de literatură sînt, pentru orașele din lumea largă, adevăratele spații de reconectare la umanism, locuri în care o comunitate sensibilă, asediată de tehnologie, superficialitate și flux informațional, se regăsește, ca să respire sens, ca să redescopere povești adevărate și tulburătoare despre oameni.“ 

P.S. Calendarul festivalurilor literare din această toamnă: LitVest la Timișoara (26-29 septembrie), FILIT la Iași (3-7 octombrie), „Poets in Transylvania“ la Sibiu (11-14 octombrie) și FILTM tot la Timișoara (24-27 octombrie).

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Uimirea unui german care a vizitat Bucureștiul: „Nu-mi vine să cred cât e de subestimat!”. Ce spune despre micii din Obor VIDEO
Thomas Wiede, un turist german pasionat de călătorii, a petrecut în această primăvară un weekend la București. Iar impresiile sale la superlativ despre capitala României au fost împărtășite și pe canalul său de YouTube, care are peste 11.000 de abonați.
image
De ce vor tot mai mulți români să revină acasă, după mulți ani de Germania. „Aici nici nu am unde să cheltuiesc banii”
O conațională care locuiește în Germania a transmis un mesaj devenit viral pe Tik Tok pentru românii care muncesc în străinătate. Românca îi sfătuiește să ia spontan hotărârea de a reveni în România, dacă în țară se simt cel mai bine, pentru că altfel se vor amăgi singuri la nesfârșit.
image
Rețeta lui Ceaușescu pentru a pune mâna pe putere în România. Cum a reușit un copil sărac să ajungă stăpânul țării
Nicolae Ceaușescu a fost modelul perfect de politruc oportunist. Așa cum arată biografia fostului dictator acesta și-a făcut culoar către putere prin șiretenie, exploatând momentele prielnice, făcându-și loc cu coatele atunci când a fost nevoie.

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.