Festivalurile sînt, probabil, cel mai bun lucru care s-a întîmplat literaturii române în ultimul deceniu.

Creșterea și înmulțirea lor, deschiderea internațională, diversificarea evenimentelor și activităților, mixarea literaturii cu alte arte, toate acestea au avut ca efect imediat o împrospătare a cîmpului literar și chiar a pieței de carte fără de care imaginea de ansamblu ar fi fost abia atunci cu adevărat tristă. Să nu uităm că România este țara în care interesul pentru carte și literatură refuză să crească, laolaltă cu oricare dintre celelalte domenii/produse, așa cum se întîmplă peste tot în Europa, unde consumul de masă, inclusiv pentru produse culturale, este într-o perpetuă, chiar dacă uneori ușoară, creștere. La noi, idealul pare a fi să nu scădem. Or, în acest context, festivalurile sînt manifestările care pompează adrenalină într-un corp altfel anemic.

Într-o eventuală istorie a festivalurilor literare românești, fenomenul acestor manifestări/celebrări publice ale literaturii ar trebui pus pe seama „ieșirii în străinătate“ a scriitorilor români care, odată cu înmulțirea traducerilor propriilor cărți de la începutul anilor 2000, au fost invitați „afară“ și, astfel, au văzut și au simțit pe propria piele ce înseamnă un festival literar: efervescența, entuziasmul și spectacolul, dezbaterile, dialogul și lecturile, contactul cu publicul și remunerația pentru micul show personal. De aceea, nu cred că exagerez dacă spun că, la începuturile lor, festivalurile literare de la noi au fost cópii, adică forme care și-au creat în timp fondul. Cei care au mers pe la astfel de festivaluri le-au văzut nu doar crescînd, dar și rafinîndu-se, îndepărtîndu-se de modelele pe care inițial le-au copiat. În timp, odată cu înmulțirea edițiilor, au căpătat și un caracter de mîndrie locală, dat fiind că cele mai bune dintre ele s-au dovedit cele din provincie, unde scriitorii din Capitală abia așteaptă să fie invitați.

Am gîndit Dosarul de față deopotrivă ca pe o formă de analiză a unui posibil fenomen (există o amplă anchetă în care unsprezece preşedinţi ai celor mai mari festivaluri literare de la noi răspund unui set de întrebări despre foloasele unui festival și despre specificitățile fiecăruia în parte – N.B.: au fost invitați la această anchetă mai mulți, dar nu toți au răspuns) și ca o celebrare a acestui minunat tip de manifestare. Mai ales că acum, odată cu toamna, vor avea loc ediții noi ale unora dintre cele mai consistente și interesante festivaluri literare de la noi: LitVest la Timișoara (26-29 septembrie), FILIT la Iași (3-7 octombrie), „Poets in Transylvania“ la Sibiu (11-14 octombrie) și FILTM tot la Timișoara (24-27 octombrie). Voi la care mergeți?

Ilustraţie de Ion BARBU