Hotel Metropol

Publicat în Dilema Veche nr. 1019 din 19 octombrie – 25 octombrie 2023
image

După ce Germania a atacat Uniunea Sovietică în iunie 1941, Winston Churchill l-a rugat pe Stalin să le permită ziariștilor britanici și americani să vină în Rusia pentru a relata despre încleștarea Armatei Roșii cu Wehrmacht-ul lui Hitler. Calculul lui Churchill era evident: astfel de reportaje aveau să ridice moralul populației, care se putea încredința că Marea Britanie nu mai înfruntă singură ofensiva nazistă, ci avea un ajutor de nădejde. Pînă la acel moment, ziariștii străini erau o raritate în URSS-ul proceselor înscenate și al colectivizării forțate, iar cei foarte puțini a căror prezență în țară era tolerată făceau o echilibristică periculoasă cu autoritățile. 

La rîndul lui, nici Stalin nu a avut de ales. Așa cum, pentru Marea Britanie, URSS era momentan singurul aliat combatant, și pentru URSS Marea Britanie era singurul partener de front. Și a acceptat cererea lui Churchill, așa încît în scurt timp spre Moscova nu înaintau numai Panzerele, ci și o duzină de ziariști britanici și americani. Aceștia însă nu urmau să aibă nici pe departe libertatea de mișcare a tancurilor naziste. 

Toți ziariștii străini au fost cazați într-un singur loc, de unde nu li s-a dat voie să iasă niciodată de capul lor. Locul ales a fost hotelul Metropol din centrul Moscovei, care mai există și astăzi, un nume de rezonanță încă din regimul țarist și unde pentru o vreme a activat și guvernul revoluționar bolșevic. Ziariștii au stat aici ca într-o închisoare de lux, cu apă caldă și mîncare la discreție într-o capitală devastată de nenumărate penurii, sărăcie cronică și război. Singurele lor surse de informații erau comunicatele sovietice și presa de stat. Și chiar și așa, depeșele către New York Times, BBC, Daily Telegraph, The Times și alte publicații occidentale prestigioase treceau fără excepție pe la cenzorii sovietici. Practic, nici o expresie, nici un cuvînt de la corespondenții străini la Moscova despre ceea ce se întîmpla în URSS nu a trecut frontul în Vest fără să fi fost aprobat de cenzură. Uneori ziariștilor li s-au servit informații de-a dreptul otrăvite, cum a fost cazul cu conferința de presă „înscenată” despre masacrul de la Katyn, pe care Kremlinul voia să-l arunce în cîrca naziștilor. 

Chinul jurnaliștilor occidentali în Moscova lui Stalin este relatat într-o carte din 2023 a lui Alan Philps, un jurnalist occidental acreditat de asemenea la Moscova, însă în anii ’80 și ’90. Cartea descrie în amănunt momente semnificative ale acestei istorii negre – sau poate roșii – a profesiei, cum ar fi singurul „interviu” dat atunci de Stalin (și care a constat în răspunsul scris la două întrebări trimise în prealabil) sau memorabilul toast pe care Vernon Bartlett, versatul politician-corespondent al BBC, l-a ținut în fața lui Stalin la o recepție. „Să bem pentru o presă liberă!”, a spus el, completînd: „Un popor liber înseamnă o presă liberă!” –ceea ce a atras imediat replica lui Stalin către ambasadorii occidentali din jurul său: „Acest tînăr are gura mare!”. 

Cu alte cuvinte, ziariștii de la hotelul Metropol au avut multe broaște rîioase de înghițit și nu puțini au fost aceia care nu au suportat tratamentul și au plecat. Alții au fost împinși să plece sau nu li s-a mai dat voie să se întoarcă, dacă au fost nevoiți să revină temporar acasă, din motive personale (cazul A.T. Cholerton de la Daily Telegraph). Cititorii și ascultătorii nu știau însă în ce condiții relatau jurnaliștii. După război, a fost un șoc pentru ei cînd au aflat că, de fapt, informațiile pe care le-au crezut erau controlate. După cum spunea ulterior Vernon Bartlett, consecința a fost că, după război, publicul britanic a avut nevoie de mulți ani pentru a se edifica în privința adevăratei naturi a comunismului sovietic, după ce în timpul războiului starea de fapt din această țară a fost profund cosmetizată de relatările „de la fața locului”.

Desigur, Stalin știa prea bine cum îi tratează pe ziariștii occidentali, dar interesant este că și Churchill a știut la ce corvoadă i-a supus stagiul sovietic. În timpul conferinței de la Moscova din octombrie 1944, premierul i-a chemat la ambasadă pe jurnaliștii britanici și americani aflați în capitala sovietică. „Ca vechi jurnalist” ce se considera și el, le-a mulțumit pentru activitatea depusă în condițiile date. Le-a spus că îi respectă pentru „cum încearcă să facă omleta fără ouă”, adică relatînd fără a-l deranja pe „Uncle Joe” și punînd relațiile anglo-sovietice deasupra meseriei într-un moment istoric delicat. Întrebarea este însă dacă i-a folosit pînă la urmă cuiva această strategie. Probabil că profesiei de jurnalist cel mai puțin. 

Ionuț Iamandi este jurnalist la Radio România Actualități. Cea mai recentă carte publicată: Minunata lume a lui Hume. Catrene filosofice, Editura Eikon, 2023.

1025 16 coperta corin braga jpg
Străinătăți, stranietăți și alte fantasme literare
Mi‑e greu să cred că proza lui Mircea Eliade ar putea fi înțeleasă pe deplin fără dialectica sacru‑profan.
p 17 2 jpg
Pînă la capătul drumului
Filmul vorbește despre condiția de a ajunge mereu prea tîrziu.
1025 17b cover1 jpg
Solo & solos
Curînd ne vor vizita artiști de la celălalt capăt al lumii, din Noua Zeelandă și Australia, care au acumulat cu sîrguință simpatie internațională și și-au făcut în cele din urmă curaj să ne caute și pe noi pe hartă.
image png
O călătorie narativă ajunsă la final: Asociația Heart a încheiat cu succes proiectul „Povești de familie”
Asociația Hearth are plăcerea de a anunța încheierea cu succes a proiectului cultural “Povești de familie” – o inițiativă recuperatoare și artistică
1024 16 cop1 png
Anxietatea lucrurilor definitive
Cele două cărți discutate în această pagină au în comun o anumită anxietate (aparentă sau nu) a definitivului.
1024 17 Am avut o livada foto Sabina Costinel jpg
Livezile noastre de vișini
Într-un fel sau altul, noile perspective asupra Livezii de vișini explorează răsturnarea vremurilor de care tot avem parte în ultimii ani.
Doru Covrig Doua maini,model cu roșu și negru, polimer, 17x25x18cm, 1995 jpg
Expoziție personală DORU COVRIG - sculptură mică și desene - la un an de la dispariția artistului
Doru Covrig este pentru arta contemporană un reper al sculpturii conceptuale
Poster orizontal 23 11 2023 Gianni Gagliardi Nomadic Nature jpg
„NOMADIC NATURE”: jazz cu saxofonistul spaniol GIANNI GAGLIARDI, la Sala Radio
A înregistrat peste 40 de albume, dintre care 5 ca solist, albume ce au primit aprecieri foarte bune din partea presei internaționale.
1023 16 antologia palatina cartea a v a produs galerie mare jpg
p 17 2 jpg
Bîrfoteca
Jeanne du Barry îneacă monarhia franceză în unsoarea tabloidelor.
1023 17 Kenny Garrett jpg
Jazz Syndicate Festival
Pentru un succes total însă, festivalul ar fi meritat o promovare mai extinsă.
1023 21 Iamandi coperta jpg
Adio, Europa de Est!
Aș adăuga: poate noua formă a folclorului est-european.
1022 16 donnatela jpg
Black Hole Sun
Cred că o iniţiativă a traducerii lui ar fi cu profit pentru literatura română contemporană.
p 17 2 jpg
Zeița
Și ne arată că această utopie e la îndemînă.
1022 17 The Beatles Now And Then jpg
Beatleși și Stoneși în 2023
The Rolling Stones este o formație în (plină) activitate, niciodată întreruptă, niciodată scurtcircuitată de ego-urile supraexpandate ale componenților.
1022 21 Florescu jpg
Brâncuși, Picasso: artiști, expoziții, efecte în paralelă
Dar acesta e un alt artist, un alt efect în paralel, un alt posibil subiect al unei alte expoziții „în paralelă” care va avea loc cîndva, în viitor.
Poster orizontal09 11 2023 Contemporan în România 2 jpg
„CONTEMPORAN ÎN ROMÂNIA” – seară de jazz și vernisajul expoziției „Centaur”, la Sala Radio
Prin Proiectul Cultural dorim să oferim o revelatoare experiență multimedia
1021 16 coperta jpg
„Grecia călătorește, călătorește mereu”
Grecia călătorește, călătorește mereu.
p 17 jpg
Detalii
Frumusețea filmului e inseparabilă de o stare de plutire a tuturor lucrurilor.
1021 17 cover1 jpg
Încredere
Lansările din acest an au arătat un grup în formă maximă.
1021 21 moscova inhata romania robert bishop e s crayfield editura corint istorie 01 jpg
Origini românești ale Războiului Rece
Ordinele noastre erau să ne ocupăm de naziști, dar am aflat curînd că urgia comunistă „este mai rea decît cea nazisă”, au mărturisit autorii.
1020 16 catre paradis jpg
Paradisul uitat
Negarea radicală a „binarității”
1020 17 Cea care priveste lumea foto Jonathan Michel jpg
Un festival nou în oraș
Minunați performerii cehi, care au făcut slalom prin muzica acelor ani, cu o reconfortantă autoironie, jonglînd cu imagini, costume, coregrafii și mai ales muzică.
BUN MRM 15 noiembrie landscape jpg

Adevarul.ro

image
Singurul om politic român pe care un reputat istoric il consideră cu adevărat patriot. „Mă uit la Simion ca la un dulap”
Istoricul Doru Radosav, profesor la Universitatea Babeș-Bolyai, a vorbit despre omul politic român care este, în opinia sa, singurul despre care se poate spune fără nicio ezitare că a fost un adevărat patriot, dar și despre ce pot face politicienii de azi ca să-i calce pe urme.
image
Românul Sebastian Stan, în pielea lui Donald Trump. Încep filmările pentru „The Apprentice”, despre ascensiunea fostului președinte american
Actorul de origine română, Sebastian Stan, va interpreta rolul tânărului Donald Trump în noua producție cinematografică "The Apprentice", în regia lui Ali Abbasi.
image
Exploziile care au cutremurat orașele Văii Jiului. Cum s-a produs catastrofa din Mina Livezeni, în 1980
Miercuri, 29 noiembrie, s-au împlinit 43 de ani de la catastrofa din Mina Livezeni, unde o explozie produsă de gazele din mină a ucis peste 50 de oameni. Victimele tragediei au fost comemorate

HIstoria.ro

image
Muzica elitelor otomane
Muzica clasică otomană reprezintă o muzică orientală cultă, una a elitelor, practicată la Curtea sultanului otoman, cu diferite ocazii. Ea apare ca muzică de Curte a conducătorilor politici din Orientul Apropiat și Mijlociu, fiind o muzică echivalentă a muzicii simfonice din vestul Europei.
image
Unirea Bucovinei „în vechile ei hotare” cu România
Dezmembrarea Austro-Ungariei a permis și românilor din Bucovina să dispună așa cum doresc de propria soartă.
image
Vizita lui Cuza la Istanbul, după Unirea din 24 ianuarie 1859: Turcii resping, jigniți, bacșișul!
După Unirea din 24 ianuarie 1859, un eveniment major pentru Domnia lui Cuza l-a constituit vizita domnitorului la Constantinopol.