Fragila democrație postbelică

Publicat în Dilema Veche nr. 1003 din 29 iunie – 5 iulie 2023
image

Anticomunismul postcomunist își are istoria lui. Adică are părinți, nu a apărut ex nihilo după 1989. Iar genitorii pot fi urmăriți pînă în interbelic. Felul în care sîntem anticomuniști astăzi, după experiența comunismului, datorează mai mult decît am fi dispuși să credem felului în care am fost anticomuniști în interbelic. Cu alte cuvinte, experiența comunistă nu ne-a dezrădăcinat cu totul din stereotipiile în care priveam deja comunismul. După 1989, ne-a preocupat mai mult să refacem tradiția anticomunistă decît să evaluăm experiența comunistă. În sine, nu e o opțiune neapărat greșită  chiar dacă e contraproductivă  dacă această tradiție nu ar avea tarele ei. Aceste tare sînt puternice, nocive și au o înrădăcinare socială mult mai largă decît cea utilizată la combaterea comunismului. Ele reflectă tendința organizării sociale pe caste de favorizați, tendința conservării privilegiului și pe cea a valorizării corupției în locul legii; corupția mișcă lucrurile în România, nu legea. Anticomunismul românesc interbelic, inclusiv din timpul războiului, era motivat politic, ci nu dezinteresat, cum a vrut să pară. El apăra organizarea oligarhică a societății, la care însă consimțea chiar și societatea cu simț politic. 

Aceasta ar putea fi una dintre tezele implicite ale volumului lui Emanuel Copilaș intitulat Integrarea României în sfera de influență sovietică (1944-1947), Corint, 2023. Nu este nici pe departe singura în această direcție a reformulării perspectivei post-1989, perspectivă dominată pînă în prezent de accente ideologice ultraconservatoare. Dau alte exemple, oarecum aleatorii. Autorul susține, de pildă, că Stalin nu a avut inițial un plan de sovietizare a estului Europei. În timpul războiului, el voia doar să împingă cît mai departe de nucleul rusesc pericolul unei invazii (germane). Procesul sovietizării s-a conturat mai tîrziu, din mers, depinzînd și de reacțiile occidentale. Nu este o teză nouă, a fost formulată de istorici precum Tony Judt și John Connelly, iar mai înainte de Norman Naimark. Nu ne-a vîndut nimeni la Yalta, pentru că, pe de o parte, „nimic din ce s-a stabilit la Yalta nu fusese deja stabilit la Teheran” (Judt), iar pe altă parte  conform lucrării de față , exista o desincronizare frapantă între strategia occidentală și cea a țărăniștilor și liberalilor față de Uniunea Sovietică. Autorul insistă că România Mare a fost gîndită și acceptată de puterile occidentale ca un tampon la expansiunea bolșevismului. Dovadă ar fi intervenția armată românească împotriva sovietelor ungare. Accepțiunea a fost preluată tacit și de elita politică interbelică din România. Ca argument, este adusă paloarea cu care ea a reacționat la dezmembrarea teritorială din 1940. Departe de a se raporta la România Mare ca la un stat „organic”, cum clama, această elită confirma astfel larga răspîndire a percepției structurii statale artificiale a României  cum, de altfel, remarcă Emanuel Copilaș, făceau și comuniștii cînd vorbeau de federalismul românesc. 

În sfîrșit, ceea ce autorul tinde să arate pe parcursul întregii cărți este că în primii ani postbelici, între 1945 și 1947, cu toate complicațiile create de ascendentul sovietic la nivel european și local, România „a avut un regim politic democratic”, chiar dacă „fragil”, un regim perceput astfel  dar din perspective diferite  de către toți aliații, adică și de Londra, și Washington, dar și de Moscova. O astfel de teză nu e lipsită de miză. Un cadru democratic, fie el și fragil, presupune un schimb și o luptă de idei; printre aceste idei au fost și cele de sorginte sovietică, ce vor prevala; dar simpla posibilitate a dezbaterii lor înseamnă o domesticire a comunismului. Ca ideologie și ca factor politic, comunismul era o prezență recognoscibilă autohton, ci nu doar prin impunerile Moscovei. Era o continuitate, de altă natură, a actualității pe care i-o crease anticomunismul antonescian. 

Nu e pentru prima oară cînd constat că ideile „plutesc în aer”; sau o fi vorba de niște ochelari cu care, atunci cînd mă uit la unele idei, le văd asemănătoare?! Oricum ar fi, am citit zilele trecute despre o altă apariție editorială interesantă, a cercetătorului american de origine poloneză Jakob Mikanowski. În Goodbye, Eastern Europe (Pantheon, 2023), el scrie că, în general, Occidentul vede estul Europei ca pe o zonă omogenă mai ales prin trecutul comunist și prin depășirea în comun a acestuia. Nimic mai fals, argumentează Mikanowski, în estul Europei există o diversitate enormă, nealterată de trecutul recent, și care provine dintr-un amalgam multisecular de relații și poziționări culturale, religioase și etnice. Iar în ce privește comunismul, mai adaugă autorul polono-american, acesta nu este un element alogen, ci unul adînc înrădăcinat în regiune de peste o sută de ani. Cu sau fără ochelari, văd și aici, ca și în cartea lui Emanuel Copilaș, un îndemn est-european de a privi experiența comunistă mai aplicat  și probabil mai adecvat.

Ionuț Iamandi este jurnalist la Radio România Actualități. Cea mai recentă carte publicată: Minunata lume a lui Hume. Catrene filosofice, Editura Eikon, 2023.

image png
O călătorie narativă ajunsă la final: Asociația Heart a încheiat cu succes proiectul „Povești de familie”
Asociația Hearth are plăcerea de a anunța încheierea cu succes a proiectului cultural “Povești de familie” – o inițiativă recuperatoare și artistică
1024 16 cop1 png
Anxietatea lucrurilor definitive
Cele două cărți discutate în această pagină au în comun o anumită anxietate (aparentă sau nu) a definitivului.
1024 17 Am avut o livada foto Sabina Costinel jpg
Livezile noastre de vișini
Într-un fel sau altul, noile perspective asupra Livezii de vișini explorează răsturnarea vremurilor de care tot avem parte în ultimii ani.
Doru Covrig Doua maini,model cu roșu și negru, polimer, 17x25x18cm, 1995 jpg
Expoziție personală DORU COVRIG - sculptură mică și desene - la un an de la dispariția artistului
Doru Covrig este pentru arta contemporană un reper al sculpturii conceptuale
Poster orizontal 23 11 2023 Gianni Gagliardi Nomadic Nature jpg
„NOMADIC NATURE”: jazz cu saxofonistul spaniol GIANNI GAGLIARDI, la Sala Radio
A înregistrat peste 40 de albume, dintre care 5 ca solist, albume ce au primit aprecieri foarte bune din partea presei internaționale.
1023 16 antologia palatina cartea a v a produs galerie mare jpg
p 17 2 jpg
Bîrfoteca
Jeanne du Barry îneacă monarhia franceză în unsoarea tabloidelor.
1023 17 Kenny Garrett jpg
Jazz Syndicate Festival
Pentru un succes total însă, festivalul ar fi meritat o promovare mai extinsă.
1023 21 Iamandi coperta jpg
Adio, Europa de Est!
Aș adăuga: poate noua formă a folclorului est-european.
1022 16 donnatela jpg
Black Hole Sun
Cred că o iniţiativă a traducerii lui ar fi cu profit pentru literatura română contemporană.
p 17 2 jpg
Zeița
Și ne arată că această utopie e la îndemînă.
1022 17 The Beatles Now And Then jpg
Beatleși și Stoneși în 2023
The Rolling Stones este o formație în (plină) activitate, niciodată întreruptă, niciodată scurtcircuitată de ego-urile supraexpandate ale componenților.
1022 21 Florescu jpg
Brâncuși, Picasso: artiști, expoziții, efecte în paralelă
Dar acesta e un alt artist, un alt efect în paralel, un alt posibil subiect al unei alte expoziții „în paralelă” care va avea loc cîndva, în viitor.
Poster orizontal09 11 2023 Contemporan în România 2 jpg
„CONTEMPORAN ÎN ROMÂNIA” – seară de jazz și vernisajul expoziției „Centaur”, la Sala Radio
Prin Proiectul Cultural dorim să oferim o revelatoare experiență multimedia
1021 16 coperta jpg
„Grecia călătorește, călătorește mereu”
Grecia călătorește, călătorește mereu.
p 17 jpg
Detalii
Frumusețea filmului e inseparabilă de o stare de plutire a tuturor lucrurilor.
1021 17 cover1 jpg
Încredere
Lansările din acest an au arătat un grup în formă maximă.
1021 21 moscova inhata romania robert bishop e s crayfield editura corint istorie 01 jpg
Origini românești ale Războiului Rece
Ordinele noastre erau să ne ocupăm de naziști, dar am aflat curînd că urgia comunistă „este mai rea decît cea nazisă”, au mărturisit autorii.
1020 16 catre paradis jpg
Paradisul uitat
Negarea radicală a „binarității”
1020 17 Cea care priveste lumea foto Jonathan Michel jpg
Un festival nou în oraș
Minunați performerii cehi, care au făcut slalom prin muzica acelor ani, cu o reconfortantă autoironie, jonglînd cu imagini, costume, coregrafii și mai ales muzică.
BUN MRM 15 noiembrie landscape jpg
image png
Nu aștepta prea mult de la sfîrșitul lumii
Nu aștepta prea mult de la sfîrșitul lumii este un road-movie în care Angela (Ilinca Manolache) traversează un București aglomerat și ostil.
1019 16 coperta muscatura de mar jpg
p 17 2 jpg
Spiritism viral
Talk to Me e un horror concis și combativ, care lucrează cu filonul cel mai fertil al genului: o exorcizare a demonilor și spaimelor din mentalul colectiv al actualității.

Adevarul.ro

image
Prințul William îl etichetează pe Regele Charles drept „incompetent” și prevede o revoluție regală când va urca pe tron
Se pare că Prințul William admiră felul cum bunica sa conducea regatul, dar crede că modul în care tatăl său o face nu se ridică la aceleași standarde.
image
Cum poți rămâne fără moștenire dacă „uiți” de ea mai mult de 3 ani: „Dacă ai o proprietate, ai grijă de ea!”
Românii care dețin case sau terenuri cu situație juridică neclară le pot pierde dacă nu se interesează de ele mai mult de trei ani. Acest lucru este posibil prin legea care permite notarea posesiei în cartea funciară și împroprietărirea după trei ani.
image
Fotografiile cu Cherecheș prins în Germania, subiect de glume: „Deci au dreptate vecinii mei care au zis că în Germania nu este ca în România”
Fotografiile apărute în presă și pe rețelele de socializare cu primarul din Baia Mare, Cătălin Cherecheș, prins în Germania, au declanșat discuții aprinse printre internauți.

HIstoria.ro

image
Muzica elitelor otomane
Muzica clasică otomană reprezintă o muzică orientală cultă, una a elitelor, practicată la Curtea sultanului otoman, cu diferite ocazii. Ea apare ca muzică de Curte a conducătorilor politici din Orientul Apropiat și Mijlociu, fiind o muzică echivalentă a muzicii simfonice din vestul Europei.
image
Unirea Bucovinei „în vechile ei hotare” cu România
Dezmembrarea Austro-Ungariei a permis și românilor din Bucovina să dispună așa cum doresc de propria soartă.
image
Vizita lui Cuza la Istanbul, după Unirea din 24 ianuarie 1859: Turcii resping, jigniți, bacșișul!
După Unirea din 24 ianuarie 1859, un eveniment major pentru Domnia lui Cuza l-a constituit vizita domnitorului la Constantinopol.