Din vieaţa extremistului de centru

Publicat în Dilema Veche nr. 758 din 30 august – 5 septembrie 2018
Din vieaţa extremistului de centru jpeg

● Radu Cosaşu, Anti-damblale, Editura Polirom, 2018. 

Radu Cosaşu este, probabil, singurul scriitor a cărui publicistică este la fel de importantă şi de valoroasă precum aşa zisa operă literară. „Nuvelist“ nu este un termen care să-i cuprindă satisfăcător întreaga activitate şi afirmaţia sa cum că „nu văd vreo jignire dacă cineva îmi spune că-s mai bun ziarist decît nuvelist sau invers“ vine să întărească falsa împărţire/ierarhizare pe roluri/genuri literare. De altfel, s-ar putea spune că publicistica este opera sa şi că, fără literatura altora şi fără ziarele lumii în egală măsură, probabil nu şi-ar fi scris cărţile. Dar despre ce vorbim cînd vorbim despre publicistica lui Radu Cosaşu? Pot fi articolele sale de ziar judecate separat de paginile din cărţile sale? Dacă ai citi un fragment scos din context ai ghici sursa lui? Un august pe un bloc de gheaţă (1971), o colecţie de proze inspirate de ştiri, este negativul Bibliografiei generale (1971) a lui Mircea Horia Simionescu, două cărţi care, găsesc eu, împart acelaşi ADN literar, deşi una duce la extrem realitatea, iar cealaltă – ficţiunea. Acest joc pe viaţă şi pe moarte de-a realitatea şi ficţiunea se regăseşte cu asupra de măsură în Viaţa ficţiunii după o revoluţie (2017), dialogul epistolar imaginar cu un fiu inexistent, carte publicată ca un foileton în paginile ziarului de-a lungul mai multor ani şi care, îndrăznesc să spun, este capodopera „literară“ absolută a lui Radu Cosaşu.

După publicarea celor şase volume în colecţie de Opere complete de la Editura Polirom (seria nuvelelor intitulate Supravieţuiri, scrise în perioada 1973-1989, fiind montate în ordine cronologică), volume care nu acoperă însă şi publicistica sa, al cărei „volum“ este mult mai amplu; ultimele două cărţi ale lui Radu Cosaşu sînt selecţii de articole: sportive în Fotbal plus. Ai mei şi ai noştri şi aceste Anti-damblale, texte deopotrivă personale şi politice, dacă nu cumva acest fel de a le descrie este pleonastic. Sînt peste patruzeci de texte publicate de-a lungul anilor în Dilema veche, la rubrica „Din vieaţa unui extremist de centru“, o selecţie nedrept de concisă din cea mai originală rubrică din istoria revistei noastre, texte care „înrudesc“ acest volum cu oricare dintre cărţile sale – de asta am şi început cum am început articolul de faţă. Un melanj cosaşian clasic de texte aşa-zis serioase, pe teme „arzătoare“ politic şi cu referinţe pe sprînceană (cum ar fi portretele unor Camus şi Paul Georgescu sau textul splendid, cel mai amplu, mai intens şi mai subtil din carte, intitulat „O dambla în toată puterea cuvîntului“, un fel de policier ideologic – Cosaşu at his best – în care un delegat român este trimis la Moscova în 1969 să cumpere filme sovietice), şi texte aşa-zis frivole, pe teme personale (cum ar fi odele închinate pulovărului sau napolitanei Eugenia, cu această remarcă: „faima proastă a nostalgiei vine, desigur, din politizarea ei“).

Întreaga operă a lui Radu Cosaşu valsează cu graţie între aceste extreme: între scheciurile cu Stan şi Bran şi concertele de pe Mezzo, între Jules Verne şi Faulk­ner, între Singur pe lume şi Armata de cavalerie, între Yves Montand şi Bach (de altfel, niciodată cultura populară nu s-a aflat pe un loc mai înalt în ierarhia vreunui scriitor român: aş putea spune, jucîndu-mă cu vorbele, că Radu Cosaşu este cel mai pop scriitor politic), între „adevărul integral“ şi SMOC, între revizuire şi autoironie, între tragic şi comic („hazotragic“), între angoase şi frivolităţi, între mărire şi mirare, între vieţuiri/supravieţuiri şi gărgăuni, brambureli, aiureli, limbariţe, damblale. De altfel, tema antimaniheistă (vezi şi fragmentul de mai jos) şi antiprejudecăţi, apologia „împăciuitorismului“, elogiul dilemei & dubiului sau pledoaria pentru echidistanţă & toleranţă, importanţa amănuntului & detaliilor, preferinţa pentru adverbe & conjuncţii în detrimentul adjectivelor, toate acestea dau sensul politic al selecţiei textelor. „Anticomunismul nu e cu nimic mai fertil în îndoieli decît cruntul dogmatism stalinist“, scrie extremistul de centru, ipohondrul moral, reluînd ideea lui Michnik („Topica şi logica urii anticomuniste sînt similare cu topica şi logica urii comuniste“), opunînd „inteligenţelor recente, de dreapta şi de stînga conformiste“ inteligenţele „normale“, cele care, nefiind relativiste, analizează „pe o parte, dar şi pe cealaltă“. Mă întreb: cine (mai) are urechi de auzit aşa ceva?

Radu Cosaşu este un om străbătut de cuvinte, expresii şi fraze (doar proza lui Livius Ciocârlie mai oferă azi asemenea satisfacţii stilistice) şi poate nu s-a vorbit suficient despre retorica sa inimitabilă, despre poetica litotei, dexteritatea citării şi a utilizării cuvintelor (cine mai foloseşte azi „nostim“ sau „gogoman“?), despre arta divagaţiei, a învăluirii, întorsăturii şi amînării, despre felul special în care foloseşte sintaxa şi dispunerea grafică, izbutind să creeze o gamă largă de fic­ţio­nări, texte inclasificabile ca gen, deopotrivă liste, eseuri, poeme şi nuvele. Plus umorul, umorul fin şi inteligent al lui Radu Cosaşu, căruia i-a trecut prin cap ideea că „patronul“ Caragiale nu a văzut la faţă ce va să zică un penalti. Idee cu care vă şi las.

***

Radu COSAŞU
Anti-damblale (fragment) 

Continui să aștept o criză decisivă, eventual o agonie, a maniheismului. Nu vine. Semenii mei fac ce fac pentru a o amîna. Doar pe vremuri, economiștii staliniști așteptau cu atîta încordare criza mortală a capitalismului. De cîte ori o anunțau ca sigură și inevitabilă, se dovedea abia ciclică. Maniheismul n are nici măcar crize ciclice. E tare, kak monolit (cum se zicea tot pe atunci), e vîrtos, e sănătos, nu-l lovește damblaua, mîna nu-i tremură și tranșează zi și noapte totul – o lume în alb și negru, în brun și roșu, în bine și rău, în adevăr (unul singur) și minciună (una totală, aceea a dușmanului), în două blocuri, în amici și inamici, fără nuanțe, cu o claritate a intransigenței care îngheață toate peisajele de dinainte și de după bătălie, toate anotimpurile și toate trestiile. Ca și nedreptatea în viziunea lui Sancho, el nu are odihnă. Maniheismul nu are oroare de vid cît de „totodată“. Gîndirea maniheistă interzice orice punere sub judecată a noțiunilor și legilor sale, decretînd nuanțările, ambiguitățile vitale, ironosul (româneasca distanță) și ironiile lui ori mic-burgheze, ori împăciuitoriste, intelectualiste, elitiste (cum se rosteau roșii), sau bolșevice, jidănești, decadente, dizolvante (cum rosteau brunii), într-un cuvînt, și pentru unii, și pentru alții, trădătoare. S a observat cîți trădători sînt azi în lume de cum apare o idee antimaniheistă, o negociere între cei ireconciliabili?

Există cîteva expresii, simpluțe la prima vedere, avînd însă meritul plasticității de larg acces, cu care maniheismul a băgat spaima chiar în inteligențele cele mai active de pe ambele laturi ale eternei baricade. Una ar fi cerința „de a nu da apă la moară dușmanului“, ceea ce blochează orice analiză serioasă a eșecurilor și erorilor care, dezvăluite, l-ar face pe dușman să juiseze, desigur, de plăcere. Alta – la fel de coșmarescă – e necesitatea de a te întreba, cu permanentă oroare, „cum să trăiesc astfel încît dușmanul să nu mă laude?“. Orice adevăr paraliza la acest gînd. Toate adevărurile deveneau conjuncturale, obsedate să stîrnească, înainte de orice, ura dușmanului; după această putere de automanipulare, în funcție de inamic, se măsura devotamentul și încă se mai măsoară; mai bine idiot, dar devotat – din această mecanică n au scăpat, după ’89, nici comuniștii și nici anticomuniștii cei mai serioși, asigurîndu-se astfel spectacolul unei prostiri generale în care toți să fie vorbiți de rău, nu cumva lăudați de ceilalți… Aici, în această blestemată etanșeitate și încremenire a sensurilor, în această autocenzurare a gîndului (obligatoriu „duplicitar“ pentru a fi cuprinzător), în aceste fanatisme bine miruite și bine măsluite, se găsește izvorul tragediilor intelectuale, „de dreapta“ și „de stînga“; maniheismul e cel mai cuprinzător totalitarism.

comunism jpg
Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global
Comunismul a fost un fenomen global care a influențat profund secolul XX, iar studiul său continuă să fie de mare interes pentru istorici, politologi și publicul larg.
comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.

Adevarul.ro

image
Avertismentul lui Lucescu după România - Ucraina: a atras atenția asupra unui detaliu crucial
Un foarte bun cunoscător al fotbalului ucrainean a analizat partida de la Munchen.
image
Cine este românul care a murit în luptele din Congo. Tatăl tânărului de 22 de ani: „A zis că e pentru ultima dată”
O misiune s-a dovedit fatală pentru ieșeanul Petru Sam, în vârstă de 22 de ani. Aflat în Republica Democratică Congo, tânărul a murit sâmbătă, 15 iunie, după ce a fost ținta unei rachete trase de gruparea M23.
image
Val de ironii la adresa lui Iohannis după ce a felicitat naționala României la finalul meciului cu Ucraina: „Ce miracol, unii au rămas fără glas, iar alții au prins glas”
După victoria obţinută de tricolori împotriva Ucrainei, cu scorul de 3-0, luni, în Grupa E de la EURO 2024, Klaus Iohannis a postat pe Facebook un mesaj în care a felicitat naţionala de fotbal a României. Postarea sa a fost primită însă cu ironii pe rețeaua de socializare.

HIstoria.ro

image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.
image
Atacul de noapte din iunie 1462: Geniul militar al voievodului Vlad Țepeș
Expediția din 1462 a fost un prilej potrivit ca Vlad Țepeș să-și demonstreze priceperea în mânuirea armelor și-n conducerea trupelor.