Adio, Europa de Est!

Publicat în Dilema Veche nr. 1023 din 16 noiembrie – 22 noiembrie 2023
image

De obicei, unui țărm îi corespunde o singură mare. Dar într-o altfel de geografie, se poate întîmpla ca două mări să își aducă aluviunile pe același țărm. Aceasta ar fi fost situația cu Europa de Est timp de mai multe secole, argumentează publicistul american de origine poloneză Jacob Mikanowski în cel mai recent volum al său, publicat în 2023. De la „marea de vest”, fîșia de pămînt dintre Baltica și Adriatica a primit creștinismul, sub cele două forme ale sale: grec și latin. Dinspre est au venit musulmanii, care au dominat Balcanii și și-au făcut simțită influența pînă spre nord, la Vilnius, în Lituania. Reprezentanții altei religii monoteiste, evreii, au fost împinși tot aici, unde au rămas după ce li s-a interzis să mai înainteze spre Răsărit. Revărsările confesionale s-au petrecut însă pe terenul în care, din toată Europa, păgînismul ar fi rezistat cel mai mult. Primele convertiri creștine s-au petrecut tîrziu în comparație cu Europa de Vest, și anume abia spre sfîrșitul primului mileniu – dar și acelea au fost catalizate politic, întîmpinînd rezistența localnicilor. Dovadă a persistenței păgînismului ar fi răspîndirea folclorului, a credințelor populare și a superstițiilor, specifice acestei zone a Europei de Est.

Rezultatul acumulărilor a fost o regiune de o diversitate uluitoare, pe mai multe niveluri: religios, etnic și lingvistic. „Indiferent de mărimea sa, nici o comunitate din Europa de Est nu era «pură», neamestecată”, susține Jacob Mikanowski. Mai mult, în lipsa unei credințe dominante, zona a devenit și un magnet pentru fel de fel de aventurieri și eretici din restul Europei. „Secole la rînd, comunitățile tradiționale din Europa de Est aduceau deseori cu o tapițerie multicoloră; diversitatea nu era un produs secundar al sistemului, era sistemul însuși”, mai arată el. 

Dar acum nu mai e cazul. Europa de Est, înțeleasă ca o societate de frontieră între Europa de Vest și restul blocului eurasiatic, este pe cale de dispariție. Acesta este sensul în care trebuie înțeles titlul întreprinderii lui Jacob Mikanowski, Adio, Europa de Est. Principalii responsabili pentru această dispariție ar fi sistemele totalitariste din secolul 20, care au inițiat în regiune purificări etnice dramatice și de amploare. Observația nu e nouă, ea a fost formulată de istorici precum Tony Judt și John Connelly. Mikanowski notează în plus că, după 1990, ideea apartenenței la Europa de Est este refuzată chiar de locuitorii ei. Zona e asociată cu sărăcia, tensiunile etnice, criminalitatea, astfel că pînă și la nivel oficial oamenii nu își mai asumă această identitate. Încă dinainte de căderea Zidului Berlinului, Cehoslovacia, Ungaria și Polonia se declarau țări central-europene. Țările baltice susțin că aparțin „zonei nordice”. Alte state preferă să se reclame de la comunitățile din jurul mărilor, cum ar fi Marea Neagră, în cazul României, sau Marea Adriatică, în cazul celor din Balcanii de Vest. Nimeni nu mai e est-european. În mod paradoxal, mai arată Mikanowski, ultima reminiscență a omogenității Europei de Est a fost perceptibilă în perioada comunistă, care crease o atmosferă cumva recognoscibilă în toate țările corespondente. 

Și totuși, un fir roșu al regiunii încă ar exista. Nu, nu e vorba de vreo solidaritate locală, nici măcar una a disoluției. Este mai degrabă un reflex, o reacție involuntară la evenimentele istorice. Cartea lui Mikanowski acoperă un mileniu de istorie europeană, cu personajele, locurile și ideile ei, dar și cu o notă personală care-i conferă un profil aparte față de lucrările specialiștilor. Autorul provine dintr-o familie de polonezi care a emigrat în Statele Unite și care include o ramură catolică și una evreiască. Pentru el, discursul istoric s-a combinat cu incursiunea în ascendența genealogică. La modul concret, aceasta a presupus călătorii în Polonia, dar și în țările baltice, Ucraina sau România. O trăsătură comună a locurilor prin care a trecut cu prilejul acestor deplasări de documentare este, spune el, un anume tip de comunicare specifică localnicilor, una marcată de umor. Prin poveștile lor de viață, pe care autorul spune că le-a colecționat, ei transmit și metabolizează traumele părinților și bunicilor, „de la anti-utopia fascistă la teroarea stalinistă”, trecînd prin toate nuanțele regimurilor totalitariste îndurate. „Pentru mine”, scrie Jacob Mikanowski, „aceste istorii tragi-comice, pline de catastrofe venite peste noapte, de răsturnări imprevizibile, de salvări miraculoase, reprezintă adevărata lingua franca a Europei de Est – limba comună a identității ei altminteri difuze”. Aș adăuga: poate noua formă a folclorului est-european. 

Ionuț Iamandi este jurnalist la Radio România Actualități. Cea mai recentă carte publicată: Minunata lume a lui Hume. Catrene filosofice, Editura Eikon, 2023.

1026 16 impostorul webp
Impostor ca mine
Impostorul își propune să readucă la viață toate frămîntările sociale ale unei epoci, prin intermediul cîtorva personaje situate de ambele părți ale baricadei.
p 17 jpg
Joker
Aici e de găsit un oarecare merit al filmului: în secvențele în care Ridley Scott minte conștient, de dragul cinema-ului.
p 17 Audio jpg
Voci umane, voci artificiale
Am sentimentul că, în cazul tehnologiei de simulare a vocii umane, sfîrșitul jocului va veni cînd nu vei putea face diferența între vocile AI și cele umane.
1025 16 coperta corin braga jpg
Străinătăți, stranietăți și alte fantasme literare
Mi‑e greu să cred că proza lui Mircea Eliade ar putea fi înțeleasă pe deplin fără dialectica sacru‑profan.
p 17 2 jpg
Pînă la capătul drumului
Filmul vorbește despre condiția de a ajunge mereu prea tîrziu.
1025 17b cover1 jpg
Solo & solos
Curînd ne vor vizita artiști de la celălalt capăt al lumii, din Noua Zeelandă și Australia, care au acumulat cu sîrguință simpatie internațională și și-au făcut în cele din urmă curaj să ne caute și pe noi pe hartă.
image png
O călătorie narativă ajunsă la final: Asociația Heart a încheiat cu succes proiectul „Povești de familie”
Asociația Hearth are plăcerea de a anunța încheierea cu succes a proiectului cultural “Povești de familie” – o inițiativă recuperatoare și artistică
1024 16 cop1 png
Anxietatea lucrurilor definitive
Cele două cărți discutate în această pagină au în comun o anumită anxietate (aparentă sau nu) a definitivului.
1024 17 Am avut o livada foto Sabina Costinel jpg
Livezile noastre de vișini
Într-un fel sau altul, noile perspective asupra Livezii de vișini explorează răsturnarea vremurilor de care tot avem parte în ultimii ani.
Doru Covrig Doua maini,model cu roșu și negru, polimer, 17x25x18cm, 1995 jpg
Expoziție personală DORU COVRIG - sculptură mică și desene - la un an de la dispariția artistului
Doru Covrig este pentru arta contemporană un reper al sculpturii conceptuale
Poster orizontal 23 11 2023 Gianni Gagliardi Nomadic Nature jpg
„NOMADIC NATURE”: jazz cu saxofonistul spaniol GIANNI GAGLIARDI, la Sala Radio
A înregistrat peste 40 de albume, dintre care 5 ca solist, albume ce au primit aprecieri foarte bune din partea presei internaționale.
1023 16 antologia palatina cartea a v a produs galerie mare jpg
p 17 2 jpg
Bîrfoteca
Jeanne du Barry îneacă monarhia franceză în unsoarea tabloidelor.
1023 17 Kenny Garrett jpg
Jazz Syndicate Festival
Pentru un succes total însă, festivalul ar fi meritat o promovare mai extinsă.
1022 16 donnatela jpg
Black Hole Sun
Cred că o iniţiativă a traducerii lui ar fi cu profit pentru literatura română contemporană.
p 17 2 jpg
Zeița
Și ne arată că această utopie e la îndemînă.
1022 17 The Beatles Now And Then jpg
Beatleși și Stoneși în 2023
The Rolling Stones este o formație în (plină) activitate, niciodată întreruptă, niciodată scurtcircuitată de ego-urile supraexpandate ale componenților.
1022 21 Florescu jpg
Brâncuși, Picasso: artiști, expoziții, efecte în paralelă
Dar acesta e un alt artist, un alt efect în paralel, un alt posibil subiect al unei alte expoziții „în paralelă” care va avea loc cîndva, în viitor.
Poster orizontal09 11 2023 Contemporan în România 2 jpg
„CONTEMPORAN ÎN ROMÂNIA” – seară de jazz și vernisajul expoziției „Centaur”, la Sala Radio
Prin Proiectul Cultural dorim să oferim o revelatoare experiență multimedia
1021 16 coperta jpg
„Grecia călătorește, călătorește mereu”
Grecia călătorește, călătorește mereu.
p 17 jpg
Detalii
Frumusețea filmului e inseparabilă de o stare de plutire a tuturor lucrurilor.
1021 17 cover1 jpg
Încredere
Lansările din acest an au arătat un grup în formă maximă.
1021 21 moscova inhata romania robert bishop e s crayfield editura corint istorie 01 jpg
Origini românești ale Războiului Rece
Ordinele noastre erau să ne ocupăm de naziști, dar am aflat curînd că urgia comunistă „este mai rea decît cea nazisă”, au mărturisit autorii.

Adevarul.ro

image
Răzbunarea unui patron disperat că îl abandonează angajații. „Sunt sigur că o să-mi săriți în cap cu treaba asta”
Tot mai mulți antreprenori se plâng nu doar de faptul că își găsesc cu greu angajați, dar și că mulți dintre ei pleacă după doar câteva săptămâni și îi lasă baltă, fără preaviz și fără să suporte niciun fel de consecințe. Un patron crede că a găsit soluția la această problemă
image
Mircea Badea: „De ce să stea Simona Halep în România?! O viață ai, cu toată dragostea pentru țară”
Prezentatorul de la Antena 3 comentează decizia sportivei de se muta la Dubai.
image
Româncă gravidă în nouă luni, înjunghiată în Țara Galilor. Motivul pentru care agresorul, tot român, o urmărea de o lună
Andreea Pintili, o româncă de 29 de ani care locuiește în Țara Galilor, a fost înjunghiată de mai multe ori de un conațional care o urmărea și posta pe TikTok clipuri cu ea și cu copiii săi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.