Fotografiile excesului

Publicat în Dilema Veche nr. 454 din 25-31 octombrie 2012
Fotografiile excesului jpeg

Invitat la Montréal pentru a preda la universitatea UQAM, descopăr expoziţia World Press Photo şi pătrund sceptic – sau mai degrabă îndoielnic – în sălile care o adăpostesc. La Paris, vecin cu unul dintre reputatele locuri ale expansiunii fotografice actuale – La Maison Européenne de la Photographie –, am ratat numeroase expoziţii, dar aici îmi interzic o asemenea neglijenţă. În schimb însă, nefiind pusă sub semnul unui artist şi al unei identităţi, această panoramă riscă, îmi spun, să fie doar o enumerare de imagini, o perspectivă generală fără direcţie, nici alegere. Dar tocmai această libertate mă şi seduce: să văd starea lumii graţie atîtor obiective rătăcitoare care îi captează actualitatea. De fapt, asta mă seduce – absenţa unei singure priviri şi varietatea privirilor reunite!

Pătrund în expoziţie însoţit de o prietenă scriitoare, Oana Cajal. Ne oprim în faţa fotografiei premiate a lui Samuel Aranda... O cunoşteam, o uitasem, mi-o reamintesc şi ştiu acuma că e pentru totdeauna. Expert în imagini de război, Aranda captează silueta unei femei în întregime ascunsă de burka ce, graţie unei fisuri minuscule decupate în această citadelă a obscurităţii, îi lasă vizibilă doar un centimetru din faţa disimulată. Femeia yemenită e o întrupare a acestui integrism radical care a contaminat lumea musulmană şi căruia îi confirmă autoritatea fără de concesii. Privind-o îndelung, eroina fotografiei mi se pare a fi personificarea modernă a Eriniilor, aceste fiinţe nocturne, care agită tragedia greacă – ele îl urmăresc pe Oreste pentru a-i interzice liniştea după matricidul celebru! Această femeie ţine în braţe un corp tînăr al cărui bust nu poartă nici un semn identitar, bust gol, bustul unui om între viaţă şi moarte, care-şi caută refugiul alături de protectoarea total camuflată. Două corpuri, unul afişînd puterea religiei, celălalt – tragedia istoriei. Ele constituie împreună echivalentul tulburător al acelei Pietà marmoreene a lui Michelangelo, pe care, de secole, o admirăm în basilica Sf. Petru. Aceeaşi puritate a gestului, aceeaşi durere reţinută, dar cîtă intensitate tragică produsă de diviziunea violentă între veşmîntul negru şi pielea imaculată a lui: o pasiune îi leagă, dar o societate îi separă. Pietà a zilelor noastre pe care, puţin mai tîrziu, o voi regăsi într-un ziar: în urma atrocităţilor din Alep, de astă dată, un tată îşi ţine copilul adolescent ucis pe genunchi. Epoca noastră poartă însemnul acestor Pietà care revin tragic.

Avansez şi observ cum, fără încetare, două motive se impun: chipuri devastate de ură, voci urlînd al căror ţipăt mă asurzeşte în ciuda muţeniei fotografiilor, dezordine a corpurilor şi a spiritului pe fond de conflicte religioase mai degrabă decît politice, conflicte nutrite de o insuportabilă, oribilă energie vulcanică. Privesc cu oroare această aglomerare de chipuri ce-mi amintesc poemul lui Brecht care, privind venele umflate ale unui războinic, conchidea: „cît e de greu să faci rău“. Celălalt motiv e acela al lacrimilor – lacrimile celor ce şi-au pierdut rudele în urma tsunami-ului sau casele în urma crizei, lacrimile durerii fără de ură, lacrimile resemnării. Ele, în tristeţea lor, mă consolează şi-mi restituie o imagine a omului strivit, martir al naturii sau al societăţii, dar om care nu şi-a abandonat... umanitatea. Ceea ce ura exclude, durererea prezervă! Între urlet şi lacrimi, nu pot să fiu decît alături de lacrimi!

Fotografiile izolate te invită să te opreşti şi să le citeşti ca pe nişte nuvele vizuale, flash-uri existenţiale. Ca acest clişeu al unui fotograf bosniac, Damir Sagolj. În penumbra căderii de seară apar, asemeni unor umbre, unele lîngă altele, blocuri total similare ce impun un motiv repetitiv cu atît mai neliniştitor cu cît zecile de ferestre identice, care evocă Procesul lui Kafka, rămîn toate în obscuritate. Doar undeva, în centru, se detaşează clar luminat portretul dictatorului corean Kim-il Sung: icoană politică!... Apariţia, asemenea unui miracol biblic, a „ghidului absolut“, pare să confirme vechea replică a lui Hamlet că lumea „e ieşită din ţîţîni“. Dar cine îşi asumă sarcina de a-i restitui ordinea? Ca şi în Kafka, nimeni. Versantul comic al unei izolări înrudite îl furnizează un fotograf rus: Alexandr Gronski. Tot printre blocuri, dar de astă dată în plină zi, vedem arbuştii ce au crescut în dezordine şi s-au înălţat pînă la primele etaje: adevărată oază nebănuită! Acolo, în centru, o femeie în floarea vîrstei, ce pare protejată de orice privire, dar nu şi de aceea a unui obiectiv indiscret, face plajă goală puşcă pe un cearşaf întins cu grijă. O privesc, o reprivesc şi imaginea aceasta de o sexualitate intensă îmi apare ca un echivalent al paradisului în mijlocul unui cartier socialist. Femeia e singură, liniştită şi, la adăpostul copacilor, a întors spatele lumii pe care o ignoră. Mă întreb dacă fericirea ei nu provine tocmai din această uitare. Ea îmi apare ca o posibilă salvare diurnă, în timp ce portretul dictatorului corean ca o permanentă ameninţare nocturnă... El supraveghează lumea, ea o uită şi astfel se protejează. Asemenea acestui soldat canadian care, în mijlocul Afganistanului, şi-a delimitat cu saci şi cartoane un adăpost unde îşi satisface pasiunea de percuţionist. Şi el, înconjurat de tobe, uită lumea graţie unei însingurări (fotograf David Goldman). Uneori, îndrăznind să fim singuri, ne salvăm!

Inexpert în arta fotografiei, adopt privirea diletantului care recunoaşte lumea, dar totodată îşi exprimă dorinţa de a recunoaşte identităţi sau de a povesti istorii. De aceea prefer nu fotografia abstractă, savant elaborată, ci cea narativă, cu personaje şi situaţii. Ca aceea extraordinară, complexă a lui Paolo Woods: un studio de înregistrare cu toate instrumentele – consolă, căşti –, dar fără tehnicianul absent, unde, bizar, domneşte o frescă primitivă cu Cina cea de taină în timp ce în planul doi, în spatele sticlei protectoare, în faţa microfoanelor atent instalate, observăm o tînără călugăriţă africană. Privirea îi e luminoasă, pacificată, ochii îndreptaţi în sus: ea e imaginea împlinirii de sine. Cît aş vrea să-i aud vocea! Seara, acasă, cu gîndul la ea, ascult un Gospel!

Portrete, portrete, stereotipate sau schimonosite, dar niciodată îndrăgostite: lume fără iubire... Unul mă priveşte însă senin (fotograf Denis Rouvre). O bătrînă doamnă japoneză cu obrazul ridat ca pămîntul deşertului crăpat de atîta secetă: faţa ei – peisajul unei vieţi. Ochii îi sînt uscaţi, dar resemnaţi în faţa tragediei, căci e o supravieţuitoare a tsunami-ului. Totul atestă o linişte fără sentimente, nici lacrimi: doar seninătatea convine în faţa dezastrului. O pace adîncă, personală, o linişte... Vîrstnica doamnă îmi aminteşte figura unei eroine din celebrele filme ale lui Ozu. Eroinele sale cinematografice şi protagonista fotografică aparţin aceleiaşi familii. Dacă Ozu le-a relatat biografia ei, cine-i poate istorisi povestea? Ea e o enigmă şi de aceea nu ne puteam despărţi privirea de chipul său brăzdat de timp şi reconciliat cu soarta. Ea nu e o înfrîntă, ci o fiinţă ce se arată pacificată în faţa ororii care o depăşeşte şi pe care, zîmbind discret, o priveşte resemnată.

Totul e extrem aici, dar din acest voiaj agitat şi violent conchid, la ieşire, că ceea ce reţin sînt fotografiile excesului, fotografii care te invită să pătrunzi în inima lor pentru a inventa istorii sau dialoga cu fiinţe. Imagini ce produc o literatură personală, rezultat al dialogului între fotograf şi privitor. Fotografii dincolo de fotografii... Ele produc în noi o rezonanţă şi îmi amintesc de vorbele unui poem oriental: „în artă fiecare caută ceea ce îl face să răsune“.

George Banu este profesor de studii teatrale la Universitatea Sorbonne Nouvelle şi preşedinte de onoare al Internaţionale a Criticilor de Teatru. A publicat, între altele, Livada de vişini, teatrul nostru (Editura Nemira, 2011).

Foto: Samuel Aranda

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.