Un bilanţ al viciilor şi virtuţilor populismelor europene

Philippe C. SCHMITTER
Publicat în Dilema Veche nr. 180 din 23 Iul 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Populismul este o mişcare politică care îşi caută sprijinul dincolo de sau ignorînd graniţele de dispută dintre formaţiunilor politice deja existente şi o face concentrîndu-se pe persoana unui lider care pretinde că e capabil să rezolve un pachet de probleme considerate anterior imposibil de atins sau indezirabil de abordat. Această definiţie implică următoarele: 1. De vreme ce disputele politice diferă de la o ţară la alta, la fel se întîmplă şi cu trăsăturile populismului. Prin urmare, este mult mai corect să ne referim la populisme, la plural, decît să-l tratăm ca pe un fenomen singular. 2. De vreme ce atenţia este concentrată asupra persoanei liderului său, la fel se întîmplă şi cu reuşita sau efectele mişcării, care depind de calităţile politice ale acelei persoane. 3. De vreme ce tactica populismului este aceea de a combina probleme disparate care au fost minimalizate sau ignorate, la fel şi "ideologia" sa este incoerentă şi inarticulată. De aceea, prin comparaţie cu partidele anterioare, promisiunile şi rezultatele sale par irealizabile sau impredictibile şi, de aceea, puţin probabil să producă rezultate. 4. De vreme ce analizăm aici doar populismul din Europa contemporană, putem presupune că, cel puţin la început, regimul va fi unul liberal-democrat. De aceea, mişcarea politică în discuţie se va concentra pe cîştigarea alegerilor într-un sistem de partide competitiv. Odată definită chestiunea, să-i vedem plusurile şi minusurile. Virtuţile populismelor 1. Populismele slăbesc loialităţile partizane sclerotice şi slăbesc sistemele închise de partide, forţînd intrarea pentru formaţiuni politice noi. 2. Populismele recrutează persoane care erau anterior nişte cetăţeni apatici şi le mobilizează pentru a participa la procesul electoral. 3. Ridicînd probleme politice ignorate de partidele clasice, populismele ajută la reaşezarea mai echitabilă a conflictelor şi aşteptărilor din societate. 4. Populismele înfruntă constrîngerile externe "acceptate" şi pun în discuţie dependenţele existente şi adesea exploatatoare faţă de unele puteri străine. 5. Populismele înlocuiesc programe de partid şi ideologii învechite şi formale cu un apel bazat pe personalitatea liderilor. 6. Populismele exercită "decizionismul", înlocuind neputinţa politică şi mărind aria soluţiilor "posibile din punct de vedere politic". 7. Populismele au nevoie de o permanentă revalidare populară şi sînt în cele din urmă înfrînte la vot, lăsînd în locul lor un sistem de partide revigorat. Viciile populismelor 1. Populismele subminează loialităţile de partid şi posibilitatea de a alege între programe partizane concurente, fără să le înlocuiască cu programe alternative. 2. Populismele recrutează persoane prost informate, care nu au preferinţe consistente şi care caută în politică mai degrabă "emoţionalul" decît elementele de program. 3. Populismele stîrnesc aşteptări care nu pot fi îndeplinite. 4. Populismele folosesc puterile străine pe post de ţapi ispăşitori pentru problemele interne şi slăbesc legăturile externe necesare pentru asigurarea securităţii naţionale. 5. Îndreptînd atenţia dinspre programe către persoane, populismele introduc un element haotic şi oportunist în politică. 6. Populismele pot duce la adoptarea mai rapidă a deciziilor, dar deciziile lor tind să fie prost concepute şi nu iau în considerare efectele pe termen lung. 7. Populismele pot fi capabile să strice funcţionarea mecanismelor democratice, pot cîştiga sprijinul forţelor militare, astfel încît să nu mai poată fi îndepărtate paşnic de la putere. Un bilanţ (provizoriu) Evident, cel mai important este punctul 7, atît pe coloana viciilor, cît şi pe cea a virtuţiilor. Dacă un populist nu poate fi înlocuit democratic, atunci celelalte virtuţi devin irelevante. De aceea, populismul este foarte diferit în ţările cu democraţie liberală faţă de cele cu democraţie incipientă. În democraţiile stabile, cei învinşi în alegeri păstrează o şansă pentru data viitoare, iar un populist nu e capabil să manipuleze forţele militare împotriva oponenţilor. Virtutea populismului de a submina organizaţiile de partid deja existente şi pe liderii lor (punctul nr. 1) este mult mai convingătoare în situaţia în care sistemul politic e dominat de partide închise ce practică alianţe secrete. Legea de Fier a Oligarhiei funcţionează, iar situaţia trebuie să fi devenit evidentă pentru mulţi cetăţeni înainte ca forţa oarbă a populismului să intre în funcţiune. Nu este de ajuns doar faptul că partidele sînt oarecum egale ca forţă şi nu fac decît să se obstrucţioneze reciproc. Invers chiar, unii lideri populişti au fost capabili să creeze organizaţii şi ideologii (sau, mai bine spus, înşiruiri de sloganuri) care au reuşit să reziste şi după înfrîngerea sau moartea lor - a se vedea Peron în Argentina, Haya de la Torre în Peru sau Cardenas în Mexic. Iar aceste formaţiuni nu sînt în mod inevitabil mai incoerente sau mai corupte decît cele cu care au intrat în competiţie. Punctul numărul 2 în ambele coloane (recrutarea unor noi cetăţeni / prost informaţi). Cei care pun accent pe vicii, pretind că noii recruţi sînt prost informaţi şi uşor de manipulat spre o atitudine în mod deschis antidemocratică - fapt ce rămîne nedovedit în practică. Chiar dacă vom credita ideea că susţinătorii populismelor sînt mai puţin educaţi şi mai puţin integraţi pe piaţa muncii decît aceia ai formaţiunilor politice clasice, acesta nu e un motiv pentru a-i împiedica să-şi exercite drepturile de cetăţeni sau să le dispreţuim cererile, considerîndu-le neîntemeiate sau emoţionale. Dacă populismele nu s-ar concentra pe chestiuni anterior ignorate sau marginalizate, atunci n-ar exista. Este funcţia lor definitorie (pe care o împart cu mişcările fasciste), aceea de a "aspira" nemulţumirile din diverse surse şi de a le aduna într-o înşiruire simplificată de sloganuri (punctul nr. 3). Probabilitatea ca aceste cereri să nu poată fi efectiv satisfăcute este poate mai mare decît în cazul promisiunilor făcute de partidele ortodoxe, dar această trăsătură apare în toate democraţiile liberale moderne în cazul partidelor "catch-all" (care adună voturi din toate părţile). Creşterea nerealistă a aşteptărilor cetăţenilor este un produs endemic al politicilor partizane intrate în competiţie, nu un monopol al mişcărilor populiste. Diferenţa este dată de tendinţa de a urma scopuri mult prea ambiţioase fără a lua în considerare costurile şi eventualele consecinţe. "Decizionismul" populismelor (punctul nr. 6) uşurează sarcina de a atinge scopurile vizate, de vreme ce sînt din ce în ce mai puţin controlate de structurile organizaţionale internaţionale sau de personalităţi concurente. În situaţia în care efectele negative - dezechilibru bugetar, inflaţia şi devalorizarea monedei - sînt serioase şi ireversibile, atunci avem încă un element negativ important care trebuie inclus în bilanţul de mai sus. Punctul nr. 4 se concentrează pe relaţiile externe. Multe populisme (dar nu toate) atacă deliberat constrîngerile impuse ţării lor de către puteri străine, alianţe sau alte relaţii de dependenţă. Deplasarea atenţiei opoziţiei de la duşmanii interni la cei externi, via apelul la sentimentul naţionalist, este o tactică clasică de a reuni susţinătorii şi de a izola oponenţii interni, acuzîndu-i de lipsă de patriotism. Întrebarea cheie este dacă aceste conexiuni străine dominante sînt fie mai dispensabile decît par a fi, fie dacă pot fi uşor anulate cînd un guvern "responsabil" (ne-populist) vine la putere. Una e să te încrunţi o vreme la FMI, cu totul altceva este să trecem de la o alianţă militară la rivala ei. Se presupune că liderii populişti iau decizii "mari" şi, făcînd asta, îşi asumă inevitabil riscuri "mari". Combinînd abilitatea de a mobiliza cu aceea de a debloca sisteme politice anterior anchilozate, pot să extindă limitele posibilului din punct de vedere politic şi să îndrepte o situaţie politică pe o direcţie care altfel ar fi fost imposibilă (punctul nr. 6). Totuşi (aceasta este lamentarea tradiţională a economiştilor liberali ortodocşi), liderilor populişti nu le pasă de costuri sau de efectele colaterale (şi în special impactul pe termen lung asupra propriilor susţinători). Rezultatul "clasic" este inflaţia endemică, devalorizarea monedei şi criza economică, urmate de declinul venitului şi/sau al drepturilor salariale al exact aceloraşi grupuri pe care la început le-au privilegiat prin politicile lor. Atunci cînd sînt organizate alegeri, această moştenire este cea care conduce cel mai adesea la înfrîngerea lor finală. O concluzie (provizorie) Populismele au un loc legitim în democraţiile liberale. Unii ar putea spune chiar că sînt inevitabile din perspectivă probabilistică, dată fiind entropia inerentă a acestor regimuri. Ele au propriile virtuţi, ca şi propriile vicii, şi nu este deloc limpede că ultimele prevalează automat. Pentru a-l parafraza pe James Madison, orice efort de a le exclude din competiţie ar fi mai rău decît răul pe care acestea l-ar putea produce. O mişcare populistă va avea o şansă mai bună de a-şi exercita mai degrabă virtuţiile decît viciile atunci cînd se îndeplinesc următoarele condiţii: 1. Cînd democraţia este suficient de bine consolidată prin lege, tradiţie şi, mai ales, în aşteptările cetăţenilor, astfel încît mişcarea nu va fi capabilă să producă schimbări majore în regulile de bază ale sistemului sau să mobilizeze forţele coercitive (armată, poliţie) pentru a-şi conserva ilegal puterea. 2. Cînd adepţii pe care îi mobilizează sînt şi ei dornici să joace după regulile constituţionale existente - oricît de marginalizaţi au fost de acele reguli şi oricît de mult şi-ar dori să le schimbe. 3. Cînd partidele dominante eşuează în a reprezenta interesele importante ale cetăţenilor şi le perpetuează pe cele istorice, care şi-au pierdut sensul. 4. Cînd conducerile acestor partide sînt oligarhice şi nu pot fi înlocuite de politicile partizane interne şi/sau se înţeleg unele cu altele pentru a evita conflictele care îi separă pe susţinătorii lor. 5. Cînd politica se confruntă cu alternative sociale şi economice majore care nu pot fi adoptate sau exploatate adecvat pentru că formaţiunile politice nu pot lua deciziile necesare din cauza intereselor privilegiate şi inflexibile. 6. Cînd multiplele promisiuni ale liderilor populişti sînt transformate măcar pe alocuri în politici publice - oricît de incoerente ar putea fi aceste politici. 7. Cînd aceste politici sînt revocabile la un cost acceptabil sau nu introduc "costuri ascunse" pe care guvernele ulterioare trebuie să le accepte. 8. Cînd contextul internaţional nu este nici polarizat, nici ameninţător şi, ca urmare, puterile externe sînt dornice să tolereze "insubordonarea". 9. Cînd politicile externe se schimbă şi provocările puse hegemonilor de regimurile populiste sînt uşor reversibile sau relativ nesemnificative. 10. Cînd apelurile naţionaliste sînt făcute întregii populaţii şi nu sînt transmise doar anumitor clase sociale, anumitor etnii sau generaţii. 11. Cînd concentrarea pe un singur lider "charismatic" este atenuată de anumite forme de deliberare colectivă şi de responsabilitatea internă în cadrul mişcării populiste. 12. Cînd liderul nu este corupt el însuşi şi (chiar mai greu) cînd acesta este capabil să recunoască corupţia în rîndul propriilor susţinători şi să o îndepărteze. 13. Cînd liderii populişti intră în alegeri "libere şi corecte" şi acceptă să-şi părăsească postul atunci cînd pierd. Trebuie să admit că aceasta este o listă lungă (şi probabil incompletă) a condiţiilor care fac din populism o împrejurare virtuoasă pentru o situaţie politică dată. Unele sînt evident mai importante decît altele. Numărul 13, spre exemplu, este indispensabil. Numărul 12 poate fi aproape imposibil de îndeplinit în întregime. Dar lista nu este închisă. Mai ales dacă sîntem gata să admitem ideea de bază că există loc pentru populisme nu doar "negative", ci şi "pozitive". N. red.: Articolul a fost prezentat la conferinţe şi publicat doar în varianta italiană pînă în acest moment. Îl publicăm cu autorizarea autorului. traducere de Iulia BĂDESCU

Mälardalen University library interior jpg
Oare avem prea multă engleză în universitățile noastre?
Utilizarea englezei îndreaptă atenția către subiecte care sînt de interes global
p 22 WC jpg
Prosperitatea nu este totul și nu mai este de ajuns
Cred că în viitor oamenii vor redescoperi modul de trai simplu, fără stres, alergătură și concurență.
p 23 jpg
Preocuparea pentru suflet
Funcționarea umană fără „angajament sufletesc”, ca să spunem așa, fără ardoarea sau entuziasmul pe care îl provoacă cultivarea thymos-ului sau pneuma, este condamnată să eșueze pe termen mediu și lung și să provoace o criză internă în democrația liberală modernă.
Les Autres jpeg
Les Autres
Să transplantezi și să altoiești oameni este cu totul altceva, e alt nivel de performanță.
Merkel și Zemmour, sfîrșit și debut european cu nori cenușii la orizont jpeg
Merkel și Zemmour, sfîrșit și debut european cu nori cenușii la orizont
Ce va fi, oare, cu motorul franco-german al Europei? Va continua să funcționeze, chiar dacă nu la turații maxime?
O amintire jpeg
O amintire
Soboul era membru în Comitetul Central al Partidului Comunist Francez, director al Institutului pentru istoria Revoluției franceze și membru în redacția revistei Annales.
Migranții ca muniție de război și adecvarea Vestului la agresor jpeg
Migranții ca muniție de război și adecvarea Vestului la agresor
E vorba de un război hibrid, a admis șefa Comisiei Europene. Dar cine e agresorul? Dar ținta? Și cum e apărarea ei?
Vederi din Nisa jpeg
Vederi din Nisa
Nisa este cel mai frumos cadou pe care l-a făcut Napoleon al III-lea francezilor și tare mă tem că și cel mai durabil.
Fuga din paradis jpeg
Fuga din paradis
Cînd nu s-a mai putut sări sau catapulta peste zid, fuga a devenit şi în Berlin o aventură care costa viaţa.
„O idee în mințile noastre”: ce înseamnă să fii american atunci cînd nu ești născut în America jpeg
„O idee în mințile noastre”: ce înseamnă să fii american atunci cînd nu ești născut în America
America era deja o „superputere” atunci cînd amenința valorile tradiționale ale lumii de care au fugit imigranții.
De ce au fost inundațiile germane catastrofale jpeg
De ce au fost inundațiile germane catastrofale
În Germania, tot mai multe voci acuză autoritățile de o neglijență încă insuficient probată, care ar fi inclus omisiunea de avertizare (eficientă) a populației afectate în legătură cu pericolul dat.
Merkel, Biden, neînțelegerile transatlantice și provocările globale jpeg
Merkel, Biden, neînțelegerile transatlantice și provocările globale
Istoria pare a fi urmarea unor suite de neînțelegeri și de disonanțe cognitive.
Biden și drepturile omului jpeg
Biden și drepturile omului
Biden l-a criticat pe președintele chinez Xi Jinping, reproșîndu-i că nu are nici „o fibră democratică în corpul său”.
Grațierea prezidențială în SUA, o încurcătură din vremea monarhiei jpeg
Grațierea prezidențială în SUA, o încurcătură din vremea monarhiei
Nesocotirea flagrantă de către Trump a intenției originale a grațierii prezidențiale a fost doar una dintre multele provocări cu care acesta a confruntat sistemul politic stabilit prin Constituția SUA.
Despre zmeul COVID cel rău și Vaccin Frumos care l va răpune jpeg
Despre zmeul COVID cel rău și Vaccin-Frumos care-l va răpune
Cine va plăti spartele oale economice ale lockdown-urilor gestionate prost?
„Cazul” Mila jpeg
„Cazul” Mila
Se declanșează o întreagă campanie de ură contra ei, fiind acuzată de islamofobie.
Destituire și interdicție imediată pentru Trump jpeg
Destituire și interdicție imediată pentru Trump
Trump a încercat să submineze procesul democratic cu perseverență.
Prețul capitulării lui Merkel în fața șantajului maghiar și polonez jpeg
Prețul capitulării lui Merkel în fața șantajului maghiar și polonez
Existența însăși a Uniunii Europene se află în pericol. Și totuși, conducerea UE răspunde cu un compromis.
Revoluția „coifurilor de staniol” jpeg
Revoluția „coifurilor de staniol”
Trebuie să muncim mai mult pentru a comunica și pe înțelesul „proștilor”, al căpșunarilor, al badantelor.
„Un exercițiu de a rămîne conectați”  – interviu cu Ioana TRAISTĂ, co fondatoare a Cercului Donatorilor din Bruxelles jpeg
Jurnal londonez de pandemie jpeg
Jurnal londonez de pandemie
În iunie, unul dintre cele mai așteptate și intense momente a fost cel al redeschiderii faimoasei (și aglomeratei, în condiții normale) zone comerciale West End din Londra.
Abordarea olandeză: spațiu și responsabilitate individuală jpeg
Abordarea olandeză: spațiu și responsabilitate individuală
Olandezii au fost printre primii care au adoptat ideea de imunitate de grup, iar carantina implementată în Olanda a primit numele de „carantină inteligentă”.
În gaura cheii jpeg
În gaura cheii
Clepsidra pandemiei din 2020 se zărește prin gaura întunecată a cheii. Fiecare vine în vremurile de Covid-19 drept o eliberare de la ananghie. Credința este cheia ce se potrivește găurii ei.
La Sagrada desnuda jpeg
La Sagrada desnuda
Gripa asta „simplă” a oprit Spania în loc. A blocat-o, este anchilozată în acest moment, și nu doar din punct de vedere turistic.

Adevarul.ro

camasialtita
Greșelile intenționate de pe iile cusute de femeile de pe vremuri. „Știau să-și pună acest semn al bunului simț”
Ia cu altiță se află pe lista patrimoniului UNESCO. Demersul de includere a acestei cămăși în patrimoniul UNESCO a fost pornit în comun de specialiști din România și Republica Moldova.
nava de croaziera Viking Polaris Foto AFP jpg
O americancă a fost ucisă la bordul unui vas de croazieră, după ce vaporul a fost lovit de un val răzleț
O turistă a fost ucisă și alți patru pasageri au fost răniți după ce un un val răzleț (de tip rogue, n.r.) a lovit un vas de croazieră cu destinația Antarctica, a anunțat compania de turism Viking.
vin fiert shutterstock 1207175692 jpg
Rețeta unui delicios vin fiert, cea mai populară băutură iarna. Ingrediente care îl fac senzațional
Băut în cantități moderate, vinul roșu se transformă în leac natural. Iarna, consumat fiert, acționează eficient împotriva răcelilor datorită resveratrolului, o substanță care are proprietăţi inflamatorii.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.