Transnistria: înapoi în URSS

Iulia BADEA GUÉRITÉE şi Judith SINNIGE
Publicat în Dilema Veche nr. 410 din 22-28 decembrie 2011
Transnistria: înapoi în URSS jpeg

„Transnistria?“ „Unde este?“ Răspuns clasic cînd povestim călătoria la Tiraspol. În această regiune separatistă a Moldovei, adeseori numită „placă turnantă a traficului de persoane, de droguri, de arme“, „gaură neagră“ sau „ultim bastion sovietic în Europa“, locuitorii încearcă să aleagă un nou preşedinte. Un eveniment în această regiune uitată a Europei. 

Decisesem, în urmă cu doi ani, că ar fi o idee bună să mă întorc în Transnistria cu ocazia alegerilor prezidenţiale. Mai ales pentru că doream să testez pe propria-mi piele ce înseamnă să „obţii o acreditare şi să intri în Transnistria“. Ocazia s-a ivit anul acesta, cînd Sovietul Suprem de la Tiraspol a anunţat organizarea alegerilor pentru 11 decembrie 2011. Acum, privind în urmă, nu ştiu ce a fost mai dur, drumul pe care l-am parcurs pentru a ajunge acolo sau confruntarea cu această versiune 2011 a Truman Show, care este Transnistria. Iată-mă deci pornită spre Tiraspol, cu prietena şi colega mea de la Presseurop.eu şi Courrier International, Judith Sinnige. Într-o bejenie voluntară pe urmele lui Lenin şi ale acoliţilor săi. Meandrele acreditării şi ale aşteptării sînt acum uitate, şi ne par oarecum logice dintr-un anumit punct de vedere: Cum ar putea fi uşor un drum înapoi în URSS?; Cum ar fi putut fi evident să aterizăm la Tiraspol? Azi nu există încă aeroport acolo. Doar drumuri, drumuri, şi o cale ferată care face tranzitul între Chişinău şi Odessa, dar doar de curînd: eforturile pe care le-a depus Vlad Filat, prim-ministru moldav, anul acesta, cu scopul de a discuta cu fostul preşedinte al Transnistriei, Igor Smirnov, într-o fantastică şi improbabilă diplomaţie a fotbalului, au avut ca rezultat reluarea circulaţiei feroviare pe această linie de cale ferată.

Pentru a păstra măcar o idee din romantismul inerent unei întoarceri în trecut, m-am urcat într-un tren de noapte la Bucureşti. Pe care aproape că l-am anulat pînă în ultimul moment, din cauza îndoielilor asupra securităţii noastre la bord. Dar odată îmbarcate în acest mic „Orient Express“ cu cuşete satinate, toate prejudecăţile s-au evaporat. Bucureşti-Chişinău, timp de 14 ore, cu tot decorul specific unui roman rusesc: covoare persane pe jos şi de-a lungul culoarului, perdeluţe, şef de vagon care a fost într-un fel „mama“ noastră, a tuturor. Lipsea doar samovarul! Am dormit legănate de mersul foarte încet al trenului pînă pe la 3, cînd vameşii au deschis brusc uşa pentru a cere paşapoartele. Apoi, am avut dreptul la un ritual demn de Formula 1: căci în Republica Moldova, parol, nimeni nu intră cu pantofi cu toc înalt, frontiera UE-Moldova se traversează cu şoşoni sovietici. Pentru două jurnaliste din Europa Occidentală, obişnuite să circule în TGV-uri la 300 km/oră, să fii luat pe sus şi să ţi se schimbe roţile timp de două ore şi jumătate este mai mult decît curios! În cîmpia de la Ungheni.

Iată deci ingredientele acestei călătorii „nebune“ şi de neînţeles pentru majoritatea cunoscuţilor sau a fanilor care ne-au însoţit virtual. Pe Twitter sau Facebook, acolo unde am fost prezente constant pe tot parcursul nostru. Catharsis, i-am răspuns unui follower. Dorinţă de a fi prezente acolo unde încă se mai scrie istoria. Retur inconştient într-un trecut care continuă să mă bîntuie încă, din cauza vieţii petrecute în timpul lui Ceauşescu? Dorinţă de a vedea cu propriii ochi ce însemna cîndva o mare parte a Europei, pentru Judith? Nimeni n-ar putea spune cu adevărat.

Media şi media

Ca pentru toţi ceilalţi 83 de ziarişti acreditaţi cu dificultate, din 300 de cereri depuse, sosirea noastră a fost privită cu suspiciune. Şi dacă în tren nu am avut curajul să spunem unde mergem cu adevărat, fotograful care ne-a scos poze la minut pentru a-i mulţumi pe cerberii din Transnistria nu şi-a măsurat deloc cuvintele cînd ne-a făcut scandal. Iar intrarea în aceste teritorii nerecunoscute de nici o ţară sau organizaţie internaţională a fost ubuescă. Pentru a trece aşa-zisa frontieră cu Moldova, trebuie să ai în posesie o acreditare de presă care nu soseşte decît după minimum 12 zile. Nu ne-a fost acordată decît după o lună, în ajunul alegerilor, după multe întrebări logice (motivul vizitei) sau ba (adresa şi telefonul personal al redactorului- şef)! Cu un astfel de interogatoriu absurd ca experienţă, ce-ar putea însemna să fii ziarist acolo, în acea zonă de efervescenţă media: 20 de titluri imprimate, 5 posturi de radio, 5 de televiziune. Există o libertate a presei? Potrivit Marinei Alexandrovna, lucrînd la ediţia transnistreană a cotidianului rus Komsomolskaya Pravda, presa se poate „exprima liber“. Dar este suficientă o privire asupra site-ului publicaţiei sale, în culorile drapelului transnistrean roşu-verde, pentru a înţelege orientarea sa naţionalistă şi pro-rusă. În schimb, Eugen Abramov, student din Tiraspol, dar urmînd cursurile unei şcoli de jurnalism de la Universitatea din Sankt Petersburg, la distanţă, povesteşte că a simţit cenzura în timpul unui stagiu efectuat la o televiziune locală. I s-a dat de înţeles că „ar fi mai bine să nu-l critice pe preşedinte“. Studentul dezamăgit a schimbat deci departamentul de politică internă cu cel de societate. Însă exemplul cel mai evident de lipsă de libertate a presei este fără îndoială cazul lui Ernest Vărdănean, jurnalist care a fost închis pentru „trădare şi spionaj“. De altfel, din 20 de ziare, doar trei se declară a fi „independente“. Unul dintre acestea, Chelovek i ego pravna („Omul şi drepturile sale“), la Tiraspol, a publicat o serie de anchete asupra violării drepturilor omului. Redactorul-şef al publicaţiei a fost victima unor intimidări fizice şi psihice – informează OSCE. Toate celelalte publicaţii sînt controlate de către stat. În realitate, analiştii au tendinţa de a vedea în acest mozaic de media fără prea mari resurse proprii un mijloc prin care autorităţile statului îşi vehiculează mesajele.

Morală şi discreţie

Este surprinzător, la Tiraspol, să vezi cît de uşor este să te apropii de Smirnov şi să-l fotografiezi. Felul în care oamenii obişnuiţi îl percep, ca fiind asemeni vecinului de lîngă casă. Jurnaliştii prezenţi (majoritatea venind din Europa de Est, mai puţin Euronews şi Presseurop) nu s-au aruncat spre el, aşa cum ar fi făcut presa în orice ţară occidentală. Au aşteptat cu calm ca Smirnov să voteze. O rezervă fizică şi verbală, simbolică pentru ascendentul puterii asupra media, dar şi a spiritului postsovietic al unui popor îmbibat cu umilitate şi respect pentru acel care – cel puţin pînă în prezent – le-a garantat independenţa şi sprijinul Rusiei. Nimic surprinzător – afirmă Alexandr Cliuicov, de la Imedia, agenţie moldoveană de presă, specializată în analize şi comentarii. „Oamenii obişnuiţi nu se exprimă, au un mare respect şi chiar frică de putere. Nu şi-ar permite niciodată să scoată aparatul foto în faţa şefului statului.“

Interesantă este şi atitudinea presei moldoveneşti, care a urmărit prea puţin şi cu zgîrcenie această alegere: „Dacă transmitem informaţii de acolo cauţionăm direct existenţa acestui stat“, ni s-a specificat. „De ce m-aş duce acolo? Ce-aş putea spune nou? Chiar dacă Smirnov va fi înlocuit, vom avea un nou Smirnov“ – afirmă Sorina Ştefîrţă, redactor-şef web al cotidianului Timpul. Potrivit ei, Moldova ar face mai bine să se debaraseze de această regiune separatistă. „Este un corp străin în trupul ţării noastre, este vorba despre un alt popor. Independenţa ar fi bună pentru toată lumea. Transnistria este doar un balast, o valiză prea grea pentru a fi purtată şi cu prea multe amintiri pentru a fi abandonată.“ Ea crede că spune cu voce tare ceea ce toată lumea gîndeşte în Moldova, inclusiv clasa politică. Un statut autonom în cadrul Moldovei? „Nu cred că Moldova ar putea întreţine financiar Transnistria, aşa cum o face acum Rusia“ (gazul este gratuit, iar pensionarii primesc o subvenţie din partea statului rus). Lipsa de iubire este reciprocă.

Tinerii sînt foarte rari în Transnistria, iar şomajul din rîndul lor este deja de 20%. Adulţii sînt şi mai rari: paşapoartele lor cvadruple – transnistrean, moldovean, rus şi ucrainean – le permit să lucreze în străinătate. Ţara este populată mai ales de bunici şi de nepoţi. Bebeluşi, asemeni lui Kyril, care este bine îmbrăcat, bine aşezat la căldură în căruciorul scump venit din Occident, dar a cărui privire este plină de tristeţe. Să zîmbim şi să ne zicem că şi aici viaţa merge mai departe sau să ne gîndim cu milă şi regret la melancolia pe care o emană aceşti copii? Îi zîmbesc, îi strîng mînuţa, dar nu reacţionează. Îmi spun că, pînă la urmă, adevărul se citeşte în ochii săi: Transnistria vrea să pară atractivă, pare să adăpostească un anume grad de fericire, dar rămîne totuşi ancorată în URSS, ca o glumă de prost gust. O clonă cu o mie de automatisme şi o mie de prejudecăţi.

Aveam cu mine cartea de reportaje scrise de Ryszard Kapuscinski, La guerre du foot (Plon, 2003). Acum, „acasă“ într-o Europă care are trena sa de probleme financiare, neînţelegeri diplomatice şi orgolii anglo-saxone, şi care se află, mental, la mii de kilometri lumină de Transnistria, îmi amintesc de o frază a jurnalistului polonez: „Micile ţări din lumea a treia, din lumea a patra şi altele identice nu au nici o şansă de a atrage atenţia decît făcînd să curgă sînge. Este trist să spun asta, dar aşa este“. Aşa este Transnistria: o ţară tristă care a făcut să curgă sînge pentru a exista (2000 de morţi în timpul războiului din 1992, cu Moldova), unde oamenii trăiesc ca într-un muzeu sovietic, cu decoruri de film rus, mîndri de un trecut care a început cu crearea Tiraspolului de către mareşalul rus Alexandr Suvorov şi care a continuat în contemporaneitate graţie lui Igor Smirnov, „tătucul“. Oameni mîndri de a lor rodina („patrie“, în limba rusă), pentru care independenţa contează enorm: „Dacă cineva va recunoaşte existenţa noastră ca ţară este bine, dar dacă nu, nu este foarte grav“, avea să ne povestească Ion Timotin, moldovean locuind în Transnistria. „Ceea ce contează este viaţa noastră de zi cu zi, cum să scăpăm de corupţie, cum să-i atragem pe turişti, să avem subvenţii pentru sport.“ În mare, dorinţele oricărei fiinţe umane. Aceşti oameni nu sînt deci nici monştri, nici mutanţi. Ci doar 500.000 de bărbaţi şi de femei, de pensionari şi de copii care au avut ghinionul (sau norocul) de a se găsi într-un anume moment pe aceste tărîmuri care nu erau nici ale Moldovei, nici ale Rusiei, ci mai degrabă ale fostei Podolii, ale Ucrainei, în momentul în care Stalin a vrut să se joace cu istoria. Timpul s-a oprit pentru ei la acea epocă şi aşa a rămas. O evidenţă care îşi are partea sa de incoerenţă şi de inocenţă. În ciuda înfrîngerii lui Smirnov, preşedintele căzut în timpul primului tur de scrutin, cu toate speranţele legate de al doilea tur, prevăzut pentru duminica aceasta, 25 decembrie, şi care va opune „Renaşterea“ cu „Reînnoirea“: partidele lui Evgheni Şevciuc şi Anatoli Kaminski. Crăciun fericit şi lor!

Iulia Badea Guéritée şi Judith Sinnige sînt jurnaliste la Presseurop.eu, publicaţie cu care Dilema veche are un parteneriat.

Foto: J. Sinnige

p 22 WC jpg
Prosperitatea nu este totul și nu mai este de ajuns
Cred că în viitor oamenii vor redescoperi modul de trai simplu, fără stres, alergătură și concurență.
p 23 jpg
Preocuparea pentru suflet
Funcționarea umană fără „angajament sufletesc”, ca să spunem așa, fără ardoarea sau entuziasmul pe care îl provoacă cultivarea thymos-ului sau pneuma, este condamnată să eșueze pe termen mediu și lung și să provoace o criză internă în democrația liberală modernă.
Les Autres jpeg
Les Autres
Să transplantezi și să altoiești oameni este cu totul altceva, e alt nivel de performanță.
Merkel și Zemmour, sfîrșit și debut european cu nori cenușii la orizont jpeg
Merkel și Zemmour, sfîrșit și debut european cu nori cenușii la orizont
Ce va fi, oare, cu motorul franco-german al Europei? Va continua să funcționeze, chiar dacă nu la turații maxime?
O amintire jpeg
O amintire
Soboul era membru în Comitetul Central al Partidului Comunist Francez, director al Institutului pentru istoria Revoluției franceze și membru în redacția revistei Annales.
Migranții ca muniție de război și adecvarea Vestului la agresor jpeg
Migranții ca muniție de război și adecvarea Vestului la agresor
E vorba de un război hibrid, a admis șefa Comisiei Europene. Dar cine e agresorul? Dar ținta? Și cum e apărarea ei?
Vederi din Nisa jpeg
Vederi din Nisa
Nisa este cel mai frumos cadou pe care l-a făcut Napoleon al III-lea francezilor și tare mă tem că și cel mai durabil.
Fuga din paradis jpeg
Fuga din paradis
Cînd nu s-a mai putut sări sau catapulta peste zid, fuga a devenit şi în Berlin o aventură care costa viaţa.
„O idee în mințile noastre”: ce înseamnă să fii american atunci cînd nu ești născut în America jpeg
„O idee în mințile noastre”: ce înseamnă să fii american atunci cînd nu ești născut în America
America era deja o „superputere” atunci cînd amenința valorile tradiționale ale lumii de care au fugit imigranții.
De ce au fost inundațiile germane catastrofale jpeg
De ce au fost inundațiile germane catastrofale
În Germania, tot mai multe voci acuză autoritățile de o neglijență încă insuficient probată, care ar fi inclus omisiunea de avertizare (eficientă) a populației afectate în legătură cu pericolul dat.
Merkel, Biden, neînțelegerile transatlantice și provocările globale jpeg
Merkel, Biden, neînțelegerile transatlantice și provocările globale
Istoria pare a fi urmarea unor suite de neînțelegeri și de disonanțe cognitive.
Biden și drepturile omului jpeg
Biden și drepturile omului
Biden l-a criticat pe președintele chinez Xi Jinping, reproșîndu-i că nu are nici „o fibră democratică în corpul său”.
Grațierea prezidențială în SUA, o încurcătură din vremea monarhiei jpeg
Grațierea prezidențială în SUA, o încurcătură din vremea monarhiei
Nesocotirea flagrantă de către Trump a intenției originale a grațierii prezidențiale a fost doar una dintre multele provocări cu care acesta a confruntat sistemul politic stabilit prin Constituția SUA.
Despre zmeul COVID cel rău și Vaccin Frumos care l va răpune jpeg
Despre zmeul COVID cel rău și Vaccin-Frumos care-l va răpune
Cine va plăti spartele oale economice ale lockdown-urilor gestionate prost?
„Cazul” Mila jpeg
„Cazul” Mila
Se declanșează o întreagă campanie de ură contra ei, fiind acuzată de islamofobie.
Destituire și interdicție imediată pentru Trump jpeg
Destituire și interdicție imediată pentru Trump
Trump a încercat să submineze procesul democratic cu perseverență.
Prețul capitulării lui Merkel în fața șantajului maghiar și polonez jpeg
Prețul capitulării lui Merkel în fața șantajului maghiar și polonez
Existența însăși a Uniunii Europene se află în pericol. Și totuși, conducerea UE răspunde cu un compromis.
Revoluția „coifurilor de staniol” jpeg
Revoluția „coifurilor de staniol”
Trebuie să muncim mai mult pentru a comunica și pe înțelesul „proștilor”, al căpșunarilor, al badantelor.
„Un exercițiu de a rămîne conectați”  – interviu cu Ioana TRAISTĂ, co fondatoare a Cercului Donatorilor din Bruxelles jpeg
Jurnal londonez de pandemie jpeg
Jurnal londonez de pandemie
În iunie, unul dintre cele mai așteptate și intense momente a fost cel al redeschiderii faimoasei (și aglomeratei, în condiții normale) zone comerciale West End din Londra.
Abordarea olandeză: spațiu și responsabilitate individuală jpeg
Abordarea olandeză: spațiu și responsabilitate individuală
Olandezii au fost printre primii care au adoptat ideea de imunitate de grup, iar carantina implementată în Olanda a primit numele de „carantină inteligentă”.
În gaura cheii jpeg
În gaura cheii
Clepsidra pandemiei din 2020 se zărește prin gaura întunecată a cheii. Fiecare vine în vremurile de Covid-19 drept o eliberare de la ananghie. Credința este cheia ce se potrivește găurii ei.
La Sagrada desnuda jpeg
La Sagrada desnuda
Gripa asta „simplă” a oprit Spania în loc. A blocat-o, este anchilozată în acest moment, și nu doar din punct de vedere turistic.
Noua religie atee din Apus jpeg
Noua religie atee din Apus
E o orbire iscată de vedeniile unei noi religii atee, propovăduite de fruntașii actualei revoluții culturale neomarxiste.

Adevarul.ro

rachete patriot
LIVE TEXT | Război în Ucraina. Medvedev amenință NATO că va deveni o țintă dacă livrează sistemul Patriot Ucrainei
Este a 280-a zi de la începutul războiului în Ucraina. Volodimir Zelenski vorbește din nou despre crearea unui tribunal special pentru judecarea faptelor săvârșite de ruși încă de la anexarea Crimeei din 2014.
Muncitor jpg
Mondialul prin ochii unui muncitor din Sri Lanka: Discuție emoționantă în umbra zgârie-norilor REPORTAJ
Un Mondial de 230 de miliarde de dolari, cât a costat organizarea, a devenit posibil datorită unor „oameni invizibili“.
Iancu Nedelcu
Șef de păcănele din Brăila, șantajat de interlopi. Ce interdicție au primit după executarea pedepselor
Doi interlopi din Brăila au fost condamnați pentru că au distrus mai multe aparate de jocuri ca să îl forțeze pe cel care le administra să le cedeze folosința acestora.

HIstoria.ro

image
Trezirea naționalismului în Balcani
Vreme de secole, populațiile din Balcani au trăit în cadrul unor state multietnice, dinastice. Acest lucru nu a determinat însă o omogenizare, fiecare populație fiind conștientă, însă, de faptul că vecinii ei vorbeau o limbă diferită, practicau altă religie și aveau un stil de viață diferit.
image
Rusia, pământul sfânt al Iluminismului francez
Emergența rapidă a Rusiei ca mare putere europeană s-a petrecut într-o perioadă în care gânditorii Iluminismului european chestionau teme fundamentale, legate de natura societății și a guvernului: care este cea mai bună formă de guvernare, autocrația sau guvernul reprezentativ
image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.