Surpriză ideologică
un conservator îl critică pe Bush Excepţionalismul american şi-a pus amprenta şi asupra cîmpului ideologic. Liberalismul, care în Europa aparţine dispozitivului de dreapta, în America are o tentă de stînga. Conservatorismul, inventat de englezi, nu găsea reazim în trecutul istoric al revoluţiei americane şi de aceea a apărut mai tîrziu, mutînd accentul pe individualism şi drepturile naturale ale omului, adoptînd o puternică componentă religioasă şi pînă la urmă mistica proprietăţii. Cu timpul, conservatorii au simţit nevoia unor ţinte mai politice şi au îndreptat focul împotriva lui "big government", condamnînd orice extindere a administraţiei federale şi acuzîndu-i pe demnitarii partidului democrat că sînt big spenders, cheltuiesc fără socoteală banii contribuabililor americani. Liberalii au beneficiat de o epocă de aur la mijlocul secolului trecut, cînd culegînd roadele New Deal-ului inţiat de preşedintele Roosevelt şi-au fortificat un larg front electoral care reunea sindicatele, organizaţiile negrilor, fermierii, milioanele de emigranţi şi cercurile intelectuale democratice. Toate sub egida Partidului Democrat. Dar, treptat, clasa mijlocie a ajuns să numere aproape jumătate din populaţia activă a SUA, iar ca urmare grosul voturilor americane a trecut la centru. Cum sistemul politic american era conceput ca un aranjament de camuflare a contradicţiilor de clasă, statutul social şi-a pierdut criteriul în strategia electorală. Manevrînd cu iscusinţă în mediile muncitoreşti şi chiar în cele ale negrilor, republicanii au reuşit să atragă sufragii importante din rîndurile acestora. Este caracteristic că în administraţia Bush locul doi în guvern, şeful Departamentului de Stat, a fost ocupat de o persoană de culoare: generalul Colin Powell, iar în prezent Condoleezza Rice. Întrucît în SUA nu există o forţă politică omogenă, care să ocupe în mod stabil şi exclusiv centrul vieţii politice, ramurile mai flexibile ideologic din cele două partide - democrat şi republican - se străduiesc să-şi lărgească baza electorală spre dreapta sau spre stînga, după înclinaţii şi conjunctură. În planul ideilor, cerinţele bătăliei contra comunismului în anii războiului rece au situat liberalismul pe o poziţie superioară în a doua jumătate a secolului XX. Dar dreapta conservatoare nu s-a dat învinsă, luptînd cu o înverşunare violentă pentru cucerirea minţilor americane. Într-un studiu bine documentat se afirmă că existau în acea perioadă în SUA aproximativ o mie de organizaţii de dreapta, care publicau şi distribuiau mari cantităţi de literatură politică, desfăşurînd zilnic o propagandă intensă prin presă, radio şi televiziune. Revista National Review, care de peste jumătate de secol propagă conservatorismul, pretinde că majoritatea americanilor îmbrăţişează ideile conservatoare şi se duce duminica la biserică. Editorul revistei William F. Buckley pledează pentru idei cît mai simplu formulate, fără turnuri sofisticate de frază, preferînd adesea populismul. Este celebră mărturia sa sinceră că ar prefera să fie guvernat de primele 2.000 de nume din cartea de telefon a oraşului Boston, decît de profesori de la Harvard. Atacul terorist de la 9 septembrie 2001, care a dezvăluit pentru prima dată că America e vulnerabilă la ea acasă, a schimbat peste noapte raportul de forţe în planul ideologic. Dreapta conservatoare a preluat conducerea şi a simţit nevoia unei titulaturi inovatoare: neoconservatorismul. Problemele interne au trecut pe un plan secundar, iar George Bush a devenit un "preşedinte de război". În timp de război, doctrina liberală trece în defensivă, iar strategii republicani îi pictează pe liberali ca "defetişti" şi chiar "trădători". Rămasă în arenă ca singura superputere pe mapamond, America a adoptat o postură imperială. Noua strategie militară constă în afirmarea fără rezerve a dreptului SUA de a acţiona unilateral, fără aprobarea Consiliului de Securitate al ONU şi fără consultarea aliaţilor, recurgerea la secţiune militară pentru a preveni ameninţări, înainte ca ele să se producă, şi răspîndirea libertăţii în Orientul Mijlociu, la nevoie chiar cu schimbarea regimului, în ţara în care acesta refuză libertatea. Bineînţeles că o schimbare atît de radicală a strategiei a produs discuţii tensionate, inclusiv în cercurile conservatoare. Dar ceea ce a produs senzaţie de dată recentă este apariţia unei cărţi cu un titlu incendiar: Impostor: How George W. Bush Bankrupted America and Betrayed the Reagan Legacy (Impostor: Cum a falimentat George W. Bush America şi a trădat moştenirea lui Reagan). Surpriza - autorul Bruce Bartlett este un conservator împătimit. El a fost consilier la Casa Albă pe timpul lui Ronald Reagan şi după aceea în Ministerul de Finanţe pe timpul bătrînului preşedinte Bush. În 1981, el a publicat o carte, Reaganomics, socotită la vremea aceea ca un manifest al erei Reagan. Bartlett îl acuză pe preşedintele Bush că este un "pretins conservator", care a trădat cauza conservatoare, pentru cîştiguri electorale de scurtă durată. Ca exemple, autorul citează cheltuielile exorbitante ale administraţiei, sporirea aparatului funcţionăresc în loc de reducerea lui, precum şi alte măsuri contrare doctrinei conservatoare. Burtlett prezice că aceste greşeli vor sili pe succesorul lui Bush să mărească impozitele pentru a salva finanţele americane şi a evita falimentul.
