Sînt un memorial al renaşterii, CLAR?

Teofil MIHĂILESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 117 din 20 Apr 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Succinta prezentare a Bucureştiului în Le Petit Larousse 2005 este însoţită de o unică fotografie, a comunismului românesc scatofag, ce a prins şi chip de arhitectură în "Casa Poporului" - "Palatul Parlamentului". Culmea, "Căsoaia", simbolul deopotrivă al distrugerii şi dictaturii, născută cu condiţia abluţiunii brutale de text şi ţesut urban semnificative pentru Bucureşti, a devenit în mod pervers emblematică tocmai pentru victima sa, Oraşul. Despre fantomele re-semantizate ale trecutului comunist, ale cărui dejecţii încă cristalizează în real şi hărţile mentale, încerc a glosa aici, cu pretextul numitului "Memorial al Renaşterii", paradigma second-hand ce perverteşte unicul lucru rămas deasupra revoluţiei confiscate - idealul libertăţii. Legenda bilingvă la "monument" e un prim semn că pînă şi autorul are o firească îndoială legată de "citirea" ansamblului, compus din "piramida izbînzii", "zidul amintirii", "calea biruinţei" şi "piaţa reculegerii". Le luăm pe rînd. "Piramida izbînzii" este un "organ" degradat genetic. Atributele şi invarianţii denotativi ai Piramidei ca arhetip s-au cristalizat în Egiptul antic, iar conotaţiile, legate de gradul de împlinire a arhitecturii, traducînd în formă pură religie, politică, filosofie, dau seamă de haloul de semnificaţii transmise peste timp, odată ce arhetipul devenit paradigmatic s-a re-semantizat. Iată decalogul "Piramidei izbînzii" ca ipostază a arhetipului degradat genetic. 1) "Piramida" e disproporţionată, şubredă, cu aspect de scobitoare. 2) E placată cu marmură albă, lucioasă, fără nici o legătură cu setul de texturi caracterizînd istoria arhitecturii româneşti, nu una de "marmură", ci de lemn, de piatră, de cărămidă. 3) E supradimensionată, depăşind scara umană la care, cu puţine excepţii, s-a făcut istoria arhitecturii româneşti. 4) "Piramida" nu are vîrf! E ca un ac bont, ca un cuţit care nu taie, îşi neagă însuşi rostul de a zgîria cerul şi infinitul. 5) "Piramida" e virusată: i se relevă destinaţia de "ţeapă" la propriu şi la figurat, prin înfigerea într-un fel de testicul de android pe post de coroană de spini a lui Isus, i se lipeşte o emblemă de bronz ce aduce a rahat strivit pe trotuar şi i se dă şi scara, printr-o compoziţie de figuri informe înţepenite, de sorginte pseudo-futuristă (dar încercaţi a compara lucrarea lui Boccioni din 1913, Formele unice ale continuităţii în spaţiu", cu grupul de păpuşi voodoo avortate pe post de revoluţionari încercînd a justifica piramida). 6) Piramida "izbînzii" dă un sentiment de agresivitate rea din punct de vedere estetic. 7) "Piramida" stă pe un pricăjit pseudo-scut de marmură cu vine gri, parcă tumefiat, disproporţionat, spart cu-n dren de bolovani de rîu, fără nici o treabă nici cu marmura, nici cu ansamblul. 8) Alăturarea marmurei gri-murdar a soclului cu aleea de lemn e complet nefericită (e ca şi cînd ai lambrisa cu scînduri de brad lăcuite un perete placat cu marmură: aiurea, nefiresc, inestetic). 9) Privirea "Piramidei" e exerciţiu greu pe soare, datorită reflectării puternice a luminii pe marmura albă, lucioasă; parcă spune: "priviţi-mă pe vreme tristă" (cînd Meier şi-a vrut Muzeul Getty din Los Angeles complet alb, Trustul Getty a fost dat în judecată de proprietarii caselor de pe dealurile Bel Air-ul vecin, pentru potenţialul inconfort generat de reflectarea soarelui, şi a pierdut). 10) Numele e nepotrivit: "izbîndă" provine din termenul slav vechi "izbondon", iar "revoluţia" s-a-ntîmplat ca reacţie violentă faţă de comunismul adus din spaţiul slav rusesc. S-or găsi şi sinonime provenind din latină! Recursul lui Ghilduş la Piramidă se face datorită haloului de semnificaţii şi referentului arhetipului impregnat în conştiinţa destinatarului dar, prin disfuncţiile şi inabilităţile sale, ea se înscrie în registrele anormalului şi patologicului, devenind "piramida îzbînzii" post-modernismului vernacular, ce dă cep rezervorului de prestigiu şi semnificaţie al formei validate istoric, pentru a "trăi" şi ea legitim, la intersecţie-n trafic, fecundată de autor cu obligaţia de a semnifica, dar golită de sens."Piaţa reculegerii" este suportul "piramidei". 1) Nu e o "piaţă". Un soclu nu-i o piaţă! O circulaţie în jurul unui soclu nu-i o piaţă! Ne aflăm astfel în curioasa situaţie că monumentul amplasat într-o pseudo-Piaţă, să stea într-o "piaţă" în Piaţa pieţei. 2) Un loc ce pare mai mult o centrifugă de maşină de spălat în plin trafic centrifug de centru de Bucureşti, cu viaţa diurnă marcată de mişcare şi poluare permanente nu este propriu reculegerii. Ca să fie şi mai clar, autorul îşi separă "piaţa" cu un Zid! Tocmai de singura şansă de contact cu spaţiul verde şi fără trafic. "Zidul amintirii" este chiar un zid, o pseudo-Cortină de Fier! - ce a separat un Oraş şi două lumi şi pentru a cărui demolare din realitate şi virtual au murit oameni, un zid ce a închis complice disidenţii, un zid separînd "elita" nomenclaturisto-securistă de restul lumii... E posibil ca amintirea eroilor rezistenţei şi luptelor împotriva dejecţiilor cu chip de ideologie comunistă să fie păstrată pe un zid? (La Berlin, amintirea morţilor pentru libertatea de după zid vieţuieşte lîngă Reichstag prin numele şablate pe panouri de sticlă, prezenţe aproape îngereşti în starea transparenţei ce separă spaţiul neseparîndu-l: vezi Dincolo prin numele lor... a avut sens jertfa lor...) "Calea biruinţei" e mai curînd "drumul spre graniţă": să fie traseul pornind de la liniştea spaţiului verde la gălăgia capătului insulei urbane din plin trafic!, trecînd prin trepanaţia din zid cu aspect de vamă, de unde doar bariera şi soldaţii "roşii" lipsesc, şi avînd drept cap de perspectivă "ţeapa" albă, un traseu iniţiatic spre idealul libertăţii? Pe cît de nefiresc vieţuiesc buştenii fîşiei centrale (amintind de pavimentul vechi al Căii Victoriei) cu elementele masive de mobilier urban de marmură glacială, pe atît de nefiresc trăieşte această pseudo-cale a biruinţei în ansamblul sincopat al formelor fără fond şi "textului" fără conţinut al "memorialului". Culmea, şi termenul "biruinţă" provine tot dintr-un termen străin, ne-latin, din maghiarul "birni". Patetic triumfalist, agresiv, revendicîndu-se din spaţiul sovietic şi nu din substanţa istoriei culturii, artelor şi arhitecturii româneşti şi idealurilor neconfiscate ale revoluţiei, amplasat într-un spaţiu impropriu în Piaţa Palatului, realizat din materiale netradiţionale şi improprii contextului românesc, în afara scării umane, într-o simbolistică paseistă si retrogradă, simbolic inaugurat chiar de un actor al "revoluţiei", fost mare comunist şi de 3 x preşedinte, ansamblul nu poate fi nici monument şi nici memorial pentru nimic. Comparaţi bunul-simt şi tristeţea crucilor de piatră de la Universitate cu ansamblul acesta străin implantat pe trupul Bucureştiului, pentru a înţelege unde în fapt stă marea amintire a tristeţii. Poate că altceva mult mai potrivit şi mai contemporan atît cu tradiţia cît şi cu avangarda am fi avut acolo dacă se organiza un concurs pe bune, cu jurizare credibilă şi participaţionism al opiniei publice, aşa cum se petrece în toată lumea civilizată şi onestă cu istoria (priviţi dezbaterile iscate de CE va înlocui Gemenii în situl WTC din New York, pentru a avea o lecţie de participaţionism şi profesionalism în luarea deciziilor la nivel urban în context american). Poate că nu s-ar fi cheltuit bani extrem de mulţi şi energii în van şi n-ar fi apărut cu imensă uşurinţă această eroare-oroare ce nu poate fi corectată decît printr-o operaţie de amputare simbolică. Cu scuze! Săracii morţi ai "revoluţiei" române, celebraţi în grila de lectură post-comunistă, neo-sovietică, de ansamblul-produs handicapat al actului sexual neprotejat între impostura prezentului şi fantoma trecutului, faţă de care şi "strada" vorbeşte edificator prin cele cîteva şabloane-graffiti emblematic apărute pe clădirile din imediata sa vecinătate, realizate de anonimi talentaţi şi care cu sinceritate cristalizează feed-back-ul opiniei publice: Il est-ce que c'est?

Mälardalen University library interior jpg
Oare avem prea multă engleză în universitățile noastre?
Utilizarea englezei îndreaptă atenția către subiecte care sînt de interes global
p 22 WC jpg
Prosperitatea nu este totul și nu mai este de ajuns
Cred că în viitor oamenii vor redescoperi modul de trai simplu, fără stres, alergătură și concurență.
p 23 jpg
Preocuparea pentru suflet
Funcționarea umană fără „angajament sufletesc”, ca să spunem așa, fără ardoarea sau entuziasmul pe care îl provoacă cultivarea thymos-ului sau pneuma, este condamnată să eșueze pe termen mediu și lung și să provoace o criză internă în democrația liberală modernă.
Les Autres jpeg
Les Autres
Să transplantezi și să altoiești oameni este cu totul altceva, e alt nivel de performanță.
Merkel și Zemmour, sfîrșit și debut european cu nori cenușii la orizont jpeg
Merkel și Zemmour, sfîrșit și debut european cu nori cenușii la orizont
Ce va fi, oare, cu motorul franco-german al Europei? Va continua să funcționeze, chiar dacă nu la turații maxime?
O amintire jpeg
O amintire
Soboul era membru în Comitetul Central al Partidului Comunist Francez, director al Institutului pentru istoria Revoluției franceze și membru în redacția revistei Annales.
Migranții ca muniție de război și adecvarea Vestului la agresor jpeg
Migranții ca muniție de război și adecvarea Vestului la agresor
E vorba de un război hibrid, a admis șefa Comisiei Europene. Dar cine e agresorul? Dar ținta? Și cum e apărarea ei?
Vederi din Nisa jpeg
Vederi din Nisa
Nisa este cel mai frumos cadou pe care l-a făcut Napoleon al III-lea francezilor și tare mă tem că și cel mai durabil.
Fuga din paradis jpeg
Fuga din paradis
Cînd nu s-a mai putut sări sau catapulta peste zid, fuga a devenit şi în Berlin o aventură care costa viaţa.
„O idee în mințile noastre”: ce înseamnă să fii american atunci cînd nu ești născut în America jpeg
„O idee în mințile noastre”: ce înseamnă să fii american atunci cînd nu ești născut în America
America era deja o „superputere” atunci cînd amenința valorile tradiționale ale lumii de care au fugit imigranții.
De ce au fost inundațiile germane catastrofale jpeg
De ce au fost inundațiile germane catastrofale
În Germania, tot mai multe voci acuză autoritățile de o neglijență încă insuficient probată, care ar fi inclus omisiunea de avertizare (eficientă) a populației afectate în legătură cu pericolul dat.
Merkel, Biden, neînțelegerile transatlantice și provocările globale jpeg
Merkel, Biden, neînțelegerile transatlantice și provocările globale
Istoria pare a fi urmarea unor suite de neînțelegeri și de disonanțe cognitive.
Biden și drepturile omului jpeg
Biden și drepturile omului
Biden l-a criticat pe președintele chinez Xi Jinping, reproșîndu-i că nu are nici „o fibră democratică în corpul său”.
Grațierea prezidențială în SUA, o încurcătură din vremea monarhiei jpeg
Grațierea prezidențială în SUA, o încurcătură din vremea monarhiei
Nesocotirea flagrantă de către Trump a intenției originale a grațierii prezidențiale a fost doar una dintre multele provocări cu care acesta a confruntat sistemul politic stabilit prin Constituția SUA.
Despre zmeul COVID cel rău și Vaccin Frumos care l va răpune jpeg
Despre zmeul COVID cel rău și Vaccin-Frumos care-l va răpune
Cine va plăti spartele oale economice ale lockdown-urilor gestionate prost?
„Cazul” Mila jpeg
„Cazul” Mila
Se declanșează o întreagă campanie de ură contra ei, fiind acuzată de islamofobie.
Destituire și interdicție imediată pentru Trump jpeg
Destituire și interdicție imediată pentru Trump
Trump a încercat să submineze procesul democratic cu perseverență.
Prețul capitulării lui Merkel în fața șantajului maghiar și polonez jpeg
Prețul capitulării lui Merkel în fața șantajului maghiar și polonez
Existența însăși a Uniunii Europene se află în pericol. Și totuși, conducerea UE răspunde cu un compromis.
Revoluția „coifurilor de staniol” jpeg
Revoluția „coifurilor de staniol”
Trebuie să muncim mai mult pentru a comunica și pe înțelesul „proștilor”, al căpșunarilor, al badantelor.
„Un exercițiu de a rămîne conectați”  – interviu cu Ioana TRAISTĂ, co fondatoare a Cercului Donatorilor din Bruxelles jpeg
Jurnal londonez de pandemie jpeg
Jurnal londonez de pandemie
În iunie, unul dintre cele mai așteptate și intense momente a fost cel al redeschiderii faimoasei (și aglomeratei, în condiții normale) zone comerciale West End din Londra.
Abordarea olandeză: spațiu și responsabilitate individuală jpeg
Abordarea olandeză: spațiu și responsabilitate individuală
Olandezii au fost printre primii care au adoptat ideea de imunitate de grup, iar carantina implementată în Olanda a primit numele de „carantină inteligentă”.
În gaura cheii jpeg
În gaura cheii
Clepsidra pandemiei din 2020 se zărește prin gaura întunecată a cheii. Fiecare vine în vremurile de Covid-19 drept o eliberare de la ananghie. Credința este cheia ce se potrivește găurii ei.
La Sagrada desnuda jpeg
La Sagrada desnuda
Gripa asta „simplă” a oprit Spania în loc. A blocat-o, este anchilozată în acest moment, și nu doar din punct de vedere turistic.

Adevarul.ro

image
Austria se opune aderării României şi Bulgariei la Schengen. Anunțul, făcut de ministrul de Interne
Ministrul austriac de Interne, Gerhard Karner, a anunțat hotărârea definitivă a ţării sale de a se opune prin veto aderării României şi Bulgariei la spaţiul Schengen, din cauza creşterii migraţiei ilegale.
image
A renunțat la „visul american” și s-a întors în România. Povestea pensiunii dintr-un cătun izolat în splendoare
După 26 de ani petrecuți în Statele Unite ale Americii, Virgil Marchiș s-a întors definitiv acasă, în Maramureș, unde și-a făcut o pensiune împreună cu femeia iubită. Spune că nu s-ar mai duce în America decât în vizită și doar alături de partenera lui.
image
Actori din Wednesday, despre filmările în România: „Nimic nu m-a pregătit pentru asta”
Câțiva dintre actorii străini din serialul „Wednesday” (Addams), producția filmată în România, care a avut cea mai bună lansare de pe Netflix, au vorbit despre experiența lor din țara noastră, într-un interviu pentru HotNews.ro

HIstoria.ro

image
Căderea comunismului în Polonia şi Ungaria. „Reabilitarea” lui Imre Nagy
Dintre cei șase sateliți ai Uniunii Sovietice în Europa răsăriteană, Polonia și Ungaria au reprezentat un caz aparte.
image
Prima zi de ocupație germană în București
În dimineața zilei de 6 decembrie 1916, primarul Bucureștilor, Emil Petrescu, însoțit de mai mulți ambasadori – Vopicka (SUA) sau baronul Vredenburg (Olanda) – au ieșit în întâmpinarea armatelor Puterilor Centrale până aproape de Chitila.
image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.