România: cum a fost evitată o problemă de imagine în Italia

Gabriele DALLARA
Publicat în Dilema Veche nr. 841 din 23 - 29 aprilie 2020
România: cum a fost evitată o problemă de imagine în Italia jpeg

A admis, pînă la urmă, și Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene: „E adevărat că mulți erau absenți la începutul pandemiei, cînd Italia avea nevoie de ajutor”. Dar s-a discutat deja mult despre atitudinea pe care au avut-o față de Italia, în această perioadă, statele europene mai puțin amabile, precum Germania și Olanda. Nimeni nu a aprofundat însă rolul statelor concentrîndu-se pe raportul dintre ajutoarele străine trimise și numărul de cetățeni străini prezenți în Italia. Cum s-a comportat, în special, România – adică statul cu cea mai mare comunitate de cetățeni din Italia? Căci – din alte motive decît Germania și Olanda – comportamentul țării din Carpați față de Il Belpaese a riscat să nu pară deloc pozitiv, iar situația a fost remediată in extremis.

Cîteva date ar putea fi utile pentru a arăta realitatea, fără retorică. Românii rezidenți în Italia sînt mai mult de 1.200.000 (cei prezenți, dar non-rezidenți sînt mult mai mulți, lucru valabil pentru toți cetățenii comunitari, care nu își iau totdeauna reședința în Italia). E de departe cea mai mare comunitate de români din străinătate și cea mai mare comunitate de străini din Italia, reprezentînd circa 23% din toți străinii rezidenți în Peninsulă: aproape un străin din patru este român. A doua comunitate de străini e cea albaneză, cu aproximativ 440.000 de membri. România are aproape douăzeci de milioane de locuitori, Albania mai puțin de trei milioane. PIB-ul României este mai mare de mai bine de zece ori decît al Albaniei, oricare ar fi sistemul de evaluare; cît despre PIB raportat la puterea de cumpărare per capita, în România valoarea e dublă față de Albania, aproximativ 30.000/24.000 de dolari față de 15.000/12.000, în funcție de indicele de referință. State cu economie în creștere, dar nu dintre cele bogate, și cu sisteme sanitare a căror dotare corespunde nivelurilor de bunăstare respective. Dar și cu situații absolut incomparabile față de aceea din Italia, unde la sfîrșitul lui martie coronavirusul avansa în forță, în timp ce în Albania și în România erau cîteva zeci de morți, iar răspîndirea virusului era, în ansamblu, sub control.

Albania a fost, pe 29 martie, primul stat european (în sens geografic) care a trimis treizeci de medici în Italia, cu un gest, desigur, calculat, dar util, apreciat și, mai ales, venit la timp. Acest gest i-a adus o popularitate enormă în Italia premierului Edi Rama, inclusiv datorită unui discurs de om de stat inspirat de recunoștință și prietenie, din care unele cuvinte vor intra cu siguranță în cărțile de istorie: „E adevărat că toți sînt închiși în interiorul frontierelor proprii și chiar unele țări bogate le-au întors spatele altora; poate tocmai pentru că noi nu sîntem bogați, dar nici lipsiți de memorie, nu ne putem permite să nu-i arătăm Italiei că albanezii și Albania nu-și abandonează niciodată prietenul aflat în dificultate”.

p20 jos jpg jpeg

În schimb, România – stat UE – nu a trimis nimic, pentru un timp, nici oameni, nici echipamente. Deși există un milion două sute de mii de cetățeni români rezidenți în Italia. Români care, în privat, în foarte multe cazuri, se străduiau cum puteau să se ajute între ei și să-i ajute pe italieni, dar în mod individual, nu instituțional.

Statul român, pînă pe 7 aprilie, ziua cînd a trimis vreo cincisprezece medici și asistenți, dincolo de vorbele oficiale despre solidaritate, apărea cu totul nepăsător față de Italia. Și înainte de asta făcuse chiar cîte-o gafă instituțională. A avut oarecare ecou în media blocarea unui transport de măști destinat Italiei operat de Cehia (a se observa că în Italia există mai puțin de 6.000 de cehi), care apoi a ajuns totuși la destinație. Dar a trecut aproape neobservată știrea că, inițial, și România a oprit un transport asemănător: în martie, zeci de mii de măști și alte materiale sanitare destinate Italiei au fost oprite pe aeroportul din Cluj-Napoca. Informația, care se poate găsi pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe român (http://www.mae.ro/node/51981, paragraful al unsprezecelea din „buletinul informativ”), a fost reluată în media din România și a constrîns ambasada italiană din București să ia poziție, chiar dacă într-o manieră evazivă, declarînd că activitatea statului român nu poate fi condamnată sau reclamată, dar declarînd și că „inițiative care încalcă dreptul internațional vor fi denunțate oriunde vor fi identificate”. Chiar ministrul de Externe Luigi di Maio s-a pronunțat pe această temă în acele zile, înainte ca impasul să fie depășit. Blocarea acelui transport de material sanitar, cum se poate citi în link-ul de mai sus, a fost executată pe baza unui ordin de ministru, adică un act guvernamental a cărei legalitate pe plan intern nu-i diminuează încărcătura simbolică în relația cu Italia.

Mai e ceva.

Ambasada României la Roma și-a adus și ea contribuția. În loc să se abțină, crezînd probabil că poate suplini cu vorbe faptele care lipseau, ambasada posta pe contul de Facebook – cam impudic, dată fiind inerția demonstrată pînă atunci de propriul guvern în materie de ajutoare pentru Italia – lucruri mai degrabă jenante: sloganuri precum „Adevăratul prieten la nevoie se cunoaște” (într-un moment în care un astfel de anunț părea autoironic, chiar dacă nu se voia astfel), palatul prezidențial din București iluminat cu tricolorul italian, steaguri în bernă și flashmob pe terasa ambasadei, relatarea unei convorbiri telefonice de circumstanță între președintele român și cel italian (ce efort!). În sfîrșit, absolut nimic concret. Desigur, pe pagina de Facebook a ambasadei erau publicate și fotografii cu episoadele de altruism ale românilor din Italia. Dar – tocmai! – ale cetățenilor români, nu ale instituțiilor românești. Cu alte cuvinte: nu vă putem arăta nici o imagine cu ajutoare din partea statului român, dar uitați-vă ce fac în Italia cetățenii României din proprie inițiativă, punîndu-și la bătaie banii și energia…

În schimb – v. postarea de pe Facebook din 31 martie, ora 17,14 –, chiar în zilele cînd sistemul sanitar italian era aproape de colaps și erau aproape o mie de morți pe zi, ambasada română reamintea, cu semnele exclamării în roșu, drepturile de care beneficiau cei 1.200.000 de români rezidenți în Italia, care puteau solicita beneficii și indemnizații puse la dispoziție de statul italian. Nu era tocmai o capodoperă de diplomație și bun-gust, ca să ne exprimăm eufemistic. Din fericire pentru ambasada română, și această stîngace ingenuitate a trecut neobservată.

Din aceste tentative de a demonstra o solidaritate statală pînă atunci inexistentă se putea intui că instituțiile românești își puneau problema că România riscă să facă o figură foarte proastă. Să ajutăm sau să nu ajutăm Italia? Mai bine mai tîrziu decît niciodată? Pînă la urmă, cineva de la București a luat lucrurile în mînă, înțelegînd că din toate acestea imaginea instituțională a României în Italia poate ieși prost, atît în ochii italienilor, cît și în ochii românilor din Italia. Impulsul care a declanșat trimiterea de ajutoare din partea guvernului român trebuie căutat cu siguranță în această temere, mai mare decît cealaltă temere – ca nu cumva să nemulțumească opinia publică din țară, conștientă de mijloacele reduse ale propriului sistem de sănătate. Cu alte cuvinte, vîrfurile politicii românești se temeau de efectul de bumerang declanșat de ceea ce ar fi putut gîndi votanții la următoarele alegeri: „Nu avem mijloace pentru noi, acasă, de ce să le trimitem în străinătate?”. Așadar, cinste guvernului român, care s-a gîndit o vreme, din păcate într-o perioadă în care pentru a salva vieți contau și cîteva ore (chiar și vecina Ucraina, mai săracă și cu mult mai puțini cetățeni în Italia, a trimis ajutoare în Peninsulă înaintea României), dar pînă la urmă a făcut o analiză politică prospectivă mai amplă. De altfel, și Di Maio, chiar de la începutul situației de urgență, era hotărît să nu privească cu ochi buni afronturile altor state, avertizînd pe un ton amenințător că „ne vom aduce aminte de țările care ne-au ajutat” și reamintind principiul „dai ca să ai”, la care, în relațiile internaționale, toți se gîndesc, chiar dacă nu spun. În fond, altruismul de astăzi nu este utilitarismul de mîine? E bine, așadar, că guvernul de la București, poate avînd de depășit și o opoziție internă, a găsit curajul și viziunea politică pentru a trimite în Italia medici. Cu întîrziere, poate dincolo de punctul maxim, căci între timp situația din Italia se îmbunătățea, dar a trimis. Desigur, nu putea avea pretenția ca un ministru italian să-i aștepte la aeroport, ca pe albanezi. Dar măcar s-a pus un petic peste o pată care în Italia ar fi putut murdări imaginea României, o țară aflată în proces constant de ameliorare în ultimii ani. O imagine pe care, de altfel, o țin la înălțime medicii români trimiși în Italia (elogiați și de Ursula von der Leyen), care în fiecare zi, lucrînd în prima linie, iau decizii pentru a salva vieți. Și ei nu iau decizii cu întîrziere.

Gabriele Dallara este avocat. A ținut cursuri de drept la Universitățile din Genova și Pisa. Colaborează de mulți ani cu organizațiile românilor din Italia.

Mälardalen University library interior jpg
Oare avem prea multă engleză în universitățile noastre?
Utilizarea englezei îndreaptă atenția către subiecte care sînt de interes global
p 22 WC jpg
Prosperitatea nu este totul și nu mai este de ajuns
Cred că în viitor oamenii vor redescoperi modul de trai simplu, fără stres, alergătură și concurență.
p 23 jpg
Preocuparea pentru suflet
Funcționarea umană fără „angajament sufletesc”, ca să spunem așa, fără ardoarea sau entuziasmul pe care îl provoacă cultivarea thymos-ului sau pneuma, este condamnată să eșueze pe termen mediu și lung și să provoace o criză internă în democrația liberală modernă.
Les Autres jpeg
Les Autres
Să transplantezi și să altoiești oameni este cu totul altceva, e alt nivel de performanță.
Merkel și Zemmour, sfîrșit și debut european cu nori cenușii la orizont jpeg
Merkel și Zemmour, sfîrșit și debut european cu nori cenușii la orizont
Ce va fi, oare, cu motorul franco-german al Europei? Va continua să funcționeze, chiar dacă nu la turații maxime?
O amintire jpeg
O amintire
Soboul era membru în Comitetul Central al Partidului Comunist Francez, director al Institutului pentru istoria Revoluției franceze și membru în redacția revistei Annales.
Migranții ca muniție de război și adecvarea Vestului la agresor jpeg
Migranții ca muniție de război și adecvarea Vestului la agresor
E vorba de un război hibrid, a admis șefa Comisiei Europene. Dar cine e agresorul? Dar ținta? Și cum e apărarea ei?
Vederi din Nisa jpeg
Vederi din Nisa
Nisa este cel mai frumos cadou pe care l-a făcut Napoleon al III-lea francezilor și tare mă tem că și cel mai durabil.
Fuga din paradis jpeg
Fuga din paradis
Cînd nu s-a mai putut sări sau catapulta peste zid, fuga a devenit şi în Berlin o aventură care costa viaţa.
„O idee în mințile noastre”: ce înseamnă să fii american atunci cînd nu ești născut în America jpeg
„O idee în mințile noastre”: ce înseamnă să fii american atunci cînd nu ești născut în America
America era deja o „superputere” atunci cînd amenința valorile tradiționale ale lumii de care au fugit imigranții.
De ce au fost inundațiile germane catastrofale jpeg
De ce au fost inundațiile germane catastrofale
În Germania, tot mai multe voci acuză autoritățile de o neglijență încă insuficient probată, care ar fi inclus omisiunea de avertizare (eficientă) a populației afectate în legătură cu pericolul dat.
Merkel, Biden, neînțelegerile transatlantice și provocările globale jpeg
Merkel, Biden, neînțelegerile transatlantice și provocările globale
Istoria pare a fi urmarea unor suite de neînțelegeri și de disonanțe cognitive.
Biden și drepturile omului jpeg
Biden și drepturile omului
Biden l-a criticat pe președintele chinez Xi Jinping, reproșîndu-i că nu are nici „o fibră democratică în corpul său”.
Grațierea prezidențială în SUA, o încurcătură din vremea monarhiei jpeg
Grațierea prezidențială în SUA, o încurcătură din vremea monarhiei
Nesocotirea flagrantă de către Trump a intenției originale a grațierii prezidențiale a fost doar una dintre multele provocări cu care acesta a confruntat sistemul politic stabilit prin Constituția SUA.
Despre zmeul COVID cel rău și Vaccin Frumos care l va răpune jpeg
Despre zmeul COVID cel rău și Vaccin-Frumos care-l va răpune
Cine va plăti spartele oale economice ale lockdown-urilor gestionate prost?
„Cazul” Mila jpeg
„Cazul” Mila
Se declanșează o întreagă campanie de ură contra ei, fiind acuzată de islamofobie.
Destituire și interdicție imediată pentru Trump jpeg
Destituire și interdicție imediată pentru Trump
Trump a încercat să submineze procesul democratic cu perseverență.
Prețul capitulării lui Merkel în fața șantajului maghiar și polonez jpeg
Prețul capitulării lui Merkel în fața șantajului maghiar și polonez
Existența însăși a Uniunii Europene se află în pericol. Și totuși, conducerea UE răspunde cu un compromis.
Revoluția „coifurilor de staniol” jpeg
Revoluția „coifurilor de staniol”
Trebuie să muncim mai mult pentru a comunica și pe înțelesul „proștilor”, al căpșunarilor, al badantelor.
„Un exercițiu de a rămîne conectați”  – interviu cu Ioana TRAISTĂ, co fondatoare a Cercului Donatorilor din Bruxelles jpeg
Jurnal londonez de pandemie jpeg
Jurnal londonez de pandemie
În iunie, unul dintre cele mai așteptate și intense momente a fost cel al redeschiderii faimoasei (și aglomeratei, în condiții normale) zone comerciale West End din Londra.
Abordarea olandeză: spațiu și responsabilitate individuală jpeg
Abordarea olandeză: spațiu și responsabilitate individuală
Olandezii au fost printre primii care au adoptat ideea de imunitate de grup, iar carantina implementată în Olanda a primit numele de „carantină inteligentă”.
În gaura cheii jpeg
În gaura cheii
Clepsidra pandemiei din 2020 se zărește prin gaura întunecată a cheii. Fiecare vine în vremurile de Covid-19 drept o eliberare de la ananghie. Credința este cheia ce se potrivește găurii ei.
La Sagrada desnuda jpeg
La Sagrada desnuda
Gripa asta „simplă” a oprit Spania în loc. A blocat-o, este anchilozată în acest moment, și nu doar din punct de vedere turistic.

Adevarul.ro

1 horoscop zodia taur jpg jpeg
Două zodii de care trebuie să fugi cât poți. Cine sunt vampirii energetici care își epuizează semenii
Există două zodii de care trebuie să te ferești neapărat pentru că sunt vampiri energetici. Ei sunt oameni care te „storc” de energie și alături de care chiar și cea mai mică discuție poate fi epuizantă.
Fane Croația la Campionatul Mondial de fotbal din Qatar 2022 FOTO Profimedia (2) jpg
Spectacol al frumuseții în tribunele din Qatar, la Campionatul Mondial. Croatele au furat toate privirile FOTO
Croatele au făcut un adevărat spectacol în tribunele din Qatar, la Campionatul Mondial, la fiecare meci pe care naționala lor l-a disputat în faza grupelor, la turneul din acest an.
11 septembrie
Cum a rescris George W Bush istoria atacurilor din 11 septembrie și avertismentele pe care le-a ignorat. Detalii dintr-o notă secretă
Pe 29 aprilie 2004, președintele George W. Bush a găzduit una dintre cele mai neobișnuite întrevederi care au avut loc vreodată în Biroul Oval.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.