Opoziţia externă

Pe fondul firavei opoziţii politice din Ungaria şi al slabelor reacţii din partea instituţiilor Uniunii Europene sau a guvernelor unor state membre, singura opoziţie faţă de viziunile şi acţiunile guvernării Orbán pare să se manifeste doar în presa internaţională – mai ales discursul despre iliberalism a stîrnit valuri de îngijorare. FP România a discutat despre ce se petrece în vecini cu conducătorii Global Public Policy Institute din Berlin, unii dintre cei care s-au pronunţat în acest sens.

Domnule Reinicke, domnule Benner, aţi scris recent, pe platforma Project Syndicate, în termeni foarte critici despre dinamicile politice din Ungaria. Dacă aţi sintetiza, ce derapaje de la democraţie constataţi în politicile premierului Viktor Orbán?

Wolfgang H. Reinicke: Majoritatea acestor dinamici antidemocratice sînt destul de cunoscute. Vorbim de limitările impuse curţii constituţionale, felul în care se face numirea judecătorilor, felul în care se ştirbeşte independenţa Băncii Centrale, de intervenţii în zona legilor şi a drepturilor mass-media. După cum ştiţi, mai multe ONG-uri au fost ţinta unor raiduri ale poliţiei chiar zilele trecute (la începutul lunii septembrie – n. red.); modul în care guvernul ungar abordează ONG-urile şi sprijinul pentru ele nu e nedemocratic în sine, dar suprimă procese democratice care sînt esenţiale pentru o societate deschisă. Există, de asemenea, o încălcare a libertăţii de exprimare în sectorul educaţional. Fiecare universitate are un rector numit de guvern, nu ales de senatul universităţii, acesta avînd autoritate asupra bugetului – adică, în esenţă, deţine controlul modului în care funcţionează universitatea, ceea ce, desigur, e o încălcare gravă a educaţiei libere şi deschise.  

Thorsten Benner: Există în mod clar tendinţe antidemocratice în Ungaria. Avem un premier care a declarat că era democraţiei liberale e încheiată, că doreşte să construiască un stat iliberal bazat pe fundaţii naţionale şi a făcut clar că modelele sale sînt China, Turcia lui Erdogan, Rusia lui Putin şi Singapore. Aceste opţiuni politice au fost deja puse în aplicare prin multele modificări constituţionale pe care partidul său, Fidesz, le-a îndesat în parlament, graţie majorităţii de două treimi. Mai recent – prin multe acţiuni concrete împotriva libertăţii presei, împotriva ONG-urilor, prin reducerea libertăţii educaţionale. Aşadar, face ce predică, asigurîndu-se că ideile sale iliberale sînt sprijinite de politici concrete.  

Legat de iliberalismul invocat de premierul Orbán, apropiaţii săi politici arată că această viziune denunţă doar neoliberalismul economic, nu sistemul de piaţă în sine – şi în nici un caz sistemul democratic.  

W.H.R.: Dacă aşa este, trebuia să spună aceste lucruri, dar nu le-a spus. Dacă nu îi plac economia de piaţă liberă şi pieţele neîngrădite, trebuia să spună, mulţi oameni ar fi fost de acord cu el sub acest aspect, inclusiv eu. Alte ţări din Europa au realizat, de mult, ceea ce numim economie socială de piaţă, un sistem care recunoaşte caracterul failibil al pieţelor libere şi, în consecinţă, creează cadre guvernamentale de reglementare, în limitele cărora pieţele pot funcţiona. Criza financiară a fost un exemplu că, la nivel global, ne lipsesc instrumentele guvernamentale, şi toată lumea, inclusiv Ungaria, a avut de suferit în urma acestor implicaţii. Cu toate acestea, nu văd legătura între aceste probleme şi raidurile din ONG-uri, încălcarea libertăţii de educaţie, limitările impuse băncilor.  

T.B.: Dacă premierul Orbán avea o problemă doar cu capitalismul pur manchesterian şi cu excesele capitalismului financiar, pe care le-am văzut, dacă voia să protejeze Ungaria în acest sens şi să construiască un model economic nou, de ce are nevoie să se îndrepte împotriva libertăţii presei, împotriva ONG-urilor, împotriva opoziţiei, în general? Dacă era aşa, se concentra pe reglementări economice şi pe toate problemele-cheie ale unei economii sociale de piaţă – sau ce model o fi vrînd să construiască. Nu accept acest argument, Orbán ţinteşte clar la nucleul democraţiei liberale, nu are o problemă doar cu excesele capitalismului financiar global.

În concluzie, să ne temem de iliberalismul promovat de premierul Orbán?  

W.H.R.: Domnul Orbán este foarte inteligent. Trebuie să ne facem griji cu privire la ceea ce face, acumulează tot mai multă putere şi control. Atît de mult control asupra presei, asupra economiei conduce la o influenţă majoră asupra felului în care este condusă ţara, şi de asta mă tem. Singurul mod în care putem dezvolta abordări sustenabile pe termen lung este să ne ducem la sursa problemei, să reinventăm sistemul democraţiei – care e unul dificil şi complicat, dar, totuşi, de departe cel mai bun pe care îl avem pentru a ne guverna. Trebuie să ne uităm la problemele democraţiei la nivel naţional, european şi global.

Uniunea Europeană ar putea interveni şi ar putea provoca Ungaria la dialog. Domnul Barosso a fost la Budapesta şi s-au semnat acolo acordurile pentru bani (fondurile europene – n.red.), ceea ce e bine, dar raportul trebuie să fie quiproquo. Ungaria va trebui să se implice într-o discuţie deschisă, ar trebui să îl provocăm pe domnul Orbán la o discuţie despre viitorul democraţiei, rolul pieţelor, rolul guvernului, al societăţii civile, libertatea de exprimare, toate acestea prin stabilirea unei platforme democratice, deschise şi transparente.

T.B.: Există motive să ne temem pentru Ungaria, de vreme ce asistăm la nişte evenimente foarte, foarte triste. Democraţia e subminată, şi asta se întîmplă în contextul UE, care nu e doar o zonă de comerţ liber, ci şi o comunitate de valori, de democraţie liberală. Aceasta e problema reală. Domnul Orbán este un talentat antreprenor politic al acestei autocraţii populiste. Dacă are succes cu această strategie, vor fi mulţi alţii în regiune care vor simţi că îşi pot încerca norocul, la rîndul lor, în a tăia în democraţie. Dacă eşti un politician la putere, n-ar fi frumos să nu te confrunţi cu o opoziţie care te încurcă? N-ar fi frumos să nu te temi că vei fi demis? Multora le-ar plăcea acest lucru; aşadar, dacă el are succes cu democraţia iliberală, îi va încuraja şi pe alţii să încerce această strategie. 

Wolfgang H. Reinicke este decanul fondator al Şcolii de Politici Publice din cadrul Central European University din Budapesta şi preşedinte al Global Public Policy Institute din Berlin. 

Thorsten Benner este director al Global Public Policy Institute din Berlin.