Ni se întîmplă şi pe uscat, şi în apă

Publicat în Dilema Veche nr. 337 din 29 iulie - 4 august 2010
Ni se întîmplă şi pe uscat, şi în apă jpeg

- dar tot nu ne lăsăm -

14 martie 1910. O zi însorită, că doar e California. Lakeview Oil Company sondează solul californian în căutare de gaz natural şi, dacă se poate, şi petrol, în districtul Kern, cam în jumătatea de sud a statului. Nu era ceva nou, toată zona era acoperită de mici sonde care scoteau la suprafaţă, în condiţii de siguranţă ale începutului de secol XX, ceva petrol de la adîncimi relativ mici. Mai trebuie spus că zona beneficiază şi astăzi de o activitate geotermală intensă. Compania petrolieră se îndîrjeşte şi continuă explorarea la adîncimi încă neatinse în zonă. În acea zi, de 14 martie 1910, atinge 740 de metri, dar şi principala rezervă de petrol a proaspătului stat american. Spun proaspăt pentru că de-abia în 1850 California devine cel de-al 31-lea stat unionist, după ce a fost guvernat consecutiv de către spanioli şi mexicani.

Presiunea jetului de amestec de petrol, gaze naturale şi apă fierbinte este atît de mare încît scoate afară tuburile de sondă şi distruge toată instalaţia supraterană. Ca în filme: vă aduceţi aminte de Uriaşul, cu Elizabeth Taylor, Rock Hudson şi James Dean? La un moment dat, James Dean găseşte şi el petrol, undeva în Texas. Presiunea este atît de mare încît ţevile de foraj ies afară din pămînt, iar găsitorii se umplu de petrol şi bucurie. E, cam aşa, dar înmulţit cu 10. Operatorii se grăbesc să înconjoare puţul cu saci de nisip (asta era metoda de combatere a scurgerilor de petrol la vremea aceea) şi să construiască un fel de cutie de lemn, pentru a putea ţine sub control monstrul. Rebel la tratament, şuvoiul de petrol distruge domul de bîrne de parcă ar fi fost construit din chibrituri. În faţa acestei forţe, în anul 1910, oamenii cedează. Urmează 18 luni – un an şi jumătate –, în care puţul de petrol produce zilnic de la 10.000 la 100.000 de galoane, care nu au ce face decît să umple valea şi să curgă ca un rîu şerpuitor către cote mai joase. Toată activitatea de foraj din zonă se opreşte. Se estimează că s-au scurs la suprafaţă cam 9 (nouă) milioane de barili de petrol, pînă cînd presiunea să fie cît de cît controlabilă. Cu aproximaţie, dacă doriţi, asta înseamnă cam un volum de 1,4 milioane de metri cubi, sau cam 1,2 milioane de tone de petrol. Slavă Domnului că în această perioadă rîul fosil nu a luat foc. Dezastrul este considerat drept cel mai mare din istoria de scurmător a omului după sursele fosile de energie. 

23 martie 1989. Proaspăt umplut cu vreo 55.000 de galoane de petrol din Alaska, petrolierul Exxon Valdez încearcă să iasă din chinga strîmtă a portului Prince William Sound. Fiind pe autopilot, cu căpitanul beat lemn în cabina sa şi cu radarul de adîncime defect de mult timp, dar nereparat de către compania operatoare, colosul nu poate lua curba ca la cursele de Formula 1 şi se izbeşte de stîncile de la ieşirea din şenalul navigabil al portului, la miezul nopţii. Vasul se sparge, iar mai mult de jumătate din încărcătură, adică vreo 32.000 de galoane, se scurge spre coasta Alaskăi. Rezultatele le cunoaşteţi. 

Poate cel mai important dintre acestea este adoptarea de către Congresul American a Oil Pollution Act, în 1990. 

23 ianuarie 1991. Saddam Hussein, atacat de coaliţia pentru libertate, adoptă strategia pămîntului pîrjolit, incendiind puţurile petroliere din deşert. Peste o jumătate de milion de tone de ţiţei se scurg, punînd în dificultate zborul aparatelor americane şi britanice din zonă. Unul după altul, puţurile se sting de către specialişti şi se opresc. Nu există date cu privire la cheltuielile făcute pentru înlăturarea dezastrului. 2 martie 1992. Puţul nr. 5 al exploatării petroliere Mingbulak din valea Fergana, Uzbekistan, explodează, ţiţeiul luînd foc. Timp de două luni, nimeni nu poate să-i facă ceva. Se estimează că vreo 300.000 de tone de petrol s-au scurs la suprafaţă. Dezastrul se opreşte de la sine, cînd presiunea din adîncuri scade pînă la nivelul celei din atmosferă. Martie 2010. Exact la o sută de ani după dezastrul din California.

Muncitorii de pe platforma semi-submersibilă Deepwater Horizon îşi exprimă îngrijorarea că ceva nu e în regulă în ceea ce priveşte procedurile de foraj şi măsurile de securitate. Platforma se găsea cam la 80 de km de coasta Floridei. Dezastrul începe la ora 21,45, pe 20 aprilie 2010, cînd gazul natural la mare presiune iese prin puţul forat la 1500 de metri sub nivelul apei. Presiunea spulberă instalaţiile de pe platformă şi gazul ia foc în urma unei scîntei. 11 muncitori dispar în adîncuri, împreună cu platforma arzîndă de 36 de ore. Restul pînă la 120 sînt salvaţi de vasele din apropiere şi Garda de Coastă. Coloana de un kilometru şi jumătate se rupe şi se aşază pe fundul Golfului, dînd naştere la trei surse majore de poluare, trei spărturi. Statele Unite sînt în şoc, alături de lumea întreagă. Urmează lupta cu scurgerile de petrol. Două spărturi sînt rapid astupate. Rămîne puţul principal, care nu se dă bătut, la fel ca şi fratele lui din California de acum o sută de ani. Într-o noapte, pe 15 iulie, după mai multe încercări nereuşite, compania exploatatoare anunţă în presă testele de închidere, sau mai bine zis de astupare a puţului de pe fundul Golfului Mexic. Petrolul s-a scurs direct în Golful Mexic timp de aproape trei luni, fără ca forţele conjugate internaţionale şi potenţa tehnică a Statelor Unite să-i poată rezista. Cercetări ulterioare dezvăluie faptul că numeroase măsuri de securitate şi semne de explozie evidente nu au fost luate în seamă. Estimările autorităţilor americane, făcute pe baza cercetărilor din teren şi a imaginilor din satelit, apreciază că sinistrul este al doilea după cel din California. Peste un milion de tone de petrol au ieşit din măruntaiele pămîntului, iar acum poluează coastele Floridei şi delta fluviului Mississippi. Costurile de curăţare vor depăşi multe miliarde de dolari. 

Am vrut să trec în revistă doar cîteva dintre zecile de cazuri de acest gen, care dovedesc că se pot întîmpla dezastre oriunde omul forează după petrol şi gaze naturale sau le transportă dintr-o parte în alta. Evenimente care se soldează cu pierderi de vieţi omeneşti şi imense pagube materiale, dar cele mai serioase mi se par a fi cele de ordin ecologic. Mă gîndesc, unde am fi ajuns dacă dolarii cheltuiţi pe curăţarea plajelor sau terenurilor îmbibate de petrol ar fi fost folosiţi la cercetarea în domeniul energiilor regenerabile? Poate că ceva de genul proiectului Desertec ar fi fost deja în funcţiune, că emisiile de bioxid de carbon ar fi fost diminuate, că autoturismele din întreaga lume, în proporţie de jumătate, ar fi funcţionat deja pe bază de energie electrică sau hidrogen, că suprafaţa acoperită de păduri ar fi crescut, că… vise, maică, vise… 

Ne încăpăţînăm să scormonim în pămînt după ultimele rezerve de combustibili fosili. Pe timp de criză, peste tot în lume, sume mari de bani se cheltuie nu pe sprijinirea surselor de energie regenerabilă, ci pe reactivarea centralelor pe cărbune; administraţia Obama nu renunţă la construcţia altora noi… 

Dacă lista lungă de accidente de acest gen nu ne-a convins că trebuie să trecem la alte surse de energie, nu ştiu ce ar putea-o face. Poate doar o cerere din ce în ce mai mică de petrol. 

P.S. O tonă de petrol echivalează cu aproximativ 7,33 barili, sau 308 galoane americane. Un US gallon are 3,785 litri, iar un baril (oil barrel) pentru petrol, 158,987 litri. 

Grigore Vîrsta este producător la TVR. 

p 23 jpg
Istoria unei relații complicate: eu și limba franceză
„Fiule, la limba asta teutonică și imposibilă te descurci singur!“.
Mälardalen University library interior jpg
Oare avem prea multă engleză în universitățile noastre?
Utilizarea englezei îndreaptă atenția către subiecte care sînt de interes global
p 22 WC jpg
Prosperitatea nu este totul și nu mai este de ajuns
Cred că în viitor oamenii vor redescoperi modul de trai simplu, fără stres, alergătură și concurență.
p 23 jpg
Preocuparea pentru suflet
Funcționarea umană fără „angajament sufletesc”, ca să spunem așa, fără ardoarea sau entuziasmul pe care îl provoacă cultivarea thymos-ului sau pneuma, este condamnată să eșueze pe termen mediu și lung și să provoace o criză internă în democrația liberală modernă.
Les Autres jpeg
Les Autres
Să transplantezi și să altoiești oameni este cu totul altceva, e alt nivel de performanță.
Merkel și Zemmour, sfîrșit și debut european cu nori cenușii la orizont jpeg
Merkel și Zemmour, sfîrșit și debut european cu nori cenușii la orizont
Ce va fi, oare, cu motorul franco-german al Europei? Va continua să funcționeze, chiar dacă nu la turații maxime?
O amintire jpeg
O amintire
Soboul era membru în Comitetul Central al Partidului Comunist Francez, director al Institutului pentru istoria Revoluției franceze și membru în redacția revistei Annales.
Migranții ca muniție de război și adecvarea Vestului la agresor jpeg
Migranții ca muniție de război și adecvarea Vestului la agresor
E vorba de un război hibrid, a admis șefa Comisiei Europene. Dar cine e agresorul? Dar ținta? Și cum e apărarea ei?
Vederi din Nisa jpeg
Vederi din Nisa
Nisa este cel mai frumos cadou pe care l-a făcut Napoleon al III-lea francezilor și tare mă tem că și cel mai durabil.
Fuga din paradis jpeg
Fuga din paradis
Cînd nu s-a mai putut sări sau catapulta peste zid, fuga a devenit şi în Berlin o aventură care costa viaţa.
„O idee în mințile noastre”: ce înseamnă să fii american atunci cînd nu ești născut în America jpeg
„O idee în mințile noastre”: ce înseamnă să fii american atunci cînd nu ești născut în America
America era deja o „superputere” atunci cînd amenința valorile tradiționale ale lumii de care au fugit imigranții.
De ce au fost inundațiile germane catastrofale jpeg
De ce au fost inundațiile germane catastrofale
În Germania, tot mai multe voci acuză autoritățile de o neglijență încă insuficient probată, care ar fi inclus omisiunea de avertizare (eficientă) a populației afectate în legătură cu pericolul dat.
Merkel, Biden, neînțelegerile transatlantice și provocările globale jpeg
Merkel, Biden, neînțelegerile transatlantice și provocările globale
Istoria pare a fi urmarea unor suite de neînțelegeri și de disonanțe cognitive.
Biden și drepturile omului jpeg
Biden și drepturile omului
Biden l-a criticat pe președintele chinez Xi Jinping, reproșîndu-i că nu are nici „o fibră democratică în corpul său”.
Grațierea prezidențială în SUA, o încurcătură din vremea monarhiei jpeg
Grațierea prezidențială în SUA, o încurcătură din vremea monarhiei
Nesocotirea flagrantă de către Trump a intenției originale a grațierii prezidențiale a fost doar una dintre multele provocări cu care acesta a confruntat sistemul politic stabilit prin Constituția SUA.
Despre zmeul COVID cel rău și Vaccin Frumos care l va răpune jpeg
Despre zmeul COVID cel rău și Vaccin-Frumos care-l va răpune
Cine va plăti spartele oale economice ale lockdown-urilor gestionate prost?
„Cazul” Mila jpeg
„Cazul” Mila
Se declanșează o întreagă campanie de ură contra ei, fiind acuzată de islamofobie.
Destituire și interdicție imediată pentru Trump jpeg
Destituire și interdicție imediată pentru Trump
Trump a încercat să submineze procesul democratic cu perseverență.
Prețul capitulării lui Merkel în fața șantajului maghiar și polonez jpeg
Prețul capitulării lui Merkel în fața șantajului maghiar și polonez
Existența însăși a Uniunii Europene se află în pericol. Și totuși, conducerea UE răspunde cu un compromis.
Revoluția „coifurilor de staniol” jpeg
Revoluția „coifurilor de staniol”
Trebuie să muncim mai mult pentru a comunica și pe înțelesul „proștilor”, al căpșunarilor, al badantelor.
„Un exercițiu de a rămîne conectați”  – interviu cu Ioana TRAISTĂ, co fondatoare a Cercului Donatorilor din Bruxelles jpeg
Jurnal londonez de pandemie jpeg
Jurnal londonez de pandemie
În iunie, unul dintre cele mai așteptate și intense momente a fost cel al redeschiderii faimoasei (și aglomeratei, în condiții normale) zone comerciale West End din Londra.
Abordarea olandeză: spațiu și responsabilitate individuală jpeg
Abordarea olandeză: spațiu și responsabilitate individuală
Olandezii au fost printre primii care au adoptat ideea de imunitate de grup, iar carantina implementată în Olanda a primit numele de „carantină inteligentă”.
În gaura cheii jpeg
În gaura cheii
Clepsidra pandemiei din 2020 se zărește prin gaura întunecată a cheii. Fiecare vine în vremurile de Covid-19 drept o eliberare de la ananghie. Credința este cheia ce se potrivește găurii ei.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.