Morala marilor producători alimentari
Luna trecută, organizaţia umanitară internaţională Oxfam a lansat o campanie numită Behind the Brands („În spatele brandurilor“). Scopul este de a evalua transparenţa celor mai mari zece companii de alimente şi băuturi din lume, în legătură cu modul în care aceste produse sînt fabricate, şi de a le cota performanţa cu privire la chestiuni delicate, precum comportamentul faţă de micii fermieri, folosirea durabilă a apei şi pămîntului, schimbările climatice şi exploatarea femeilor.
Consumatorii au o responsabilitate morală de a fi conştienţi de felul în care hrana lor este produsă, iar marile branduri au o obligaţie similară – de a fi mai transparente în legătură cu furnizorii lor, astfel încît clienţii să ia, în cunoştinţă de cauză, decizii referitoare la ce mănîncă. În multe cazuri, chiar cele mai mari companii alimentare nu ştiu cum stau la acest capitol, trădînd o lipsă profundă de responsabilitate socială din partea lor. Nestlé a obţinut cel mai ridicat calificativ pentru transparenţă, întrucît oferă informaţii despre măcar o parte din sursele materiilor prime şi despre sistemele de control. Dar chiar şi cotarea sa este doar de „satisfăcător“. General Mills s-a aflat în coada listei.
Pe lîngă această lipsă a transparenţei, raportul Oxfam a identificat cîteva deficienţe comune ale „The Big 10“ (n. red. – cele mai mari zece companii alimentare: Nestlé, PepsiCo, Unilever, Mondelez, Coca-Cola, Mars, Danone, Associated British Foods, General Mills, Kellogg’s). Acestea nu le oferă micilor fermieri şansa egală de a vinde prin reţelele lor de furnizare şi aprovizionare, iar cînd micii fermieri au ocazia de a-şi vinde marfa către furnizorii marilor branduri, s-ar putea să nu primească preţul corect pentru produsele lor. De asemenea, „The Big 10“ nu-şi asumă suficientă răspundere pentru a se asigura că marii furnizori agricoli le plătesc un salariu decent muncitorilor lor. Există 450 de milioane de muncitori salariaţi în agricultură, în întreaga lume, iar în multe ţări ei sînt, adesea, plătiţi insuficient, 60% trăind în sărăcie.
Unele dintre aceste zece companii fac mai mult decît altele, pentru a-şi dezvolta politici etice în aceste zone. Unilever şi-a asumat obligaţia de a cumpăra mai multe materii prime de la fermieri mici, promiţînd ca, pînă în 2020, să ajungă la un astfel de sistem durabil integral. Această politică a adus companiei Unilever cel mai mare calificativ legat de deschiderea faţă de micii fermieri, primind cotarea de „satisfăcător“. Danone, General Mills şi Kellogg’s se află la coada listei, fiind cotate drept „foarte nesatisfăcătoare“.
Vreme de mulţi ani, Nestlé a fost criticată pentru promovarea laptelui praf în ţări aflate în curs de dezvoltare, unde alăptarea la sîn era accesibilă şi mult mai sănătoasă decît hrănirea bebeluşilor cu sticla. Ca răspuns la aceste critici, compania şi-a revizuit politica, însă, recent, a fost luată din nou în vizor, din cauza folosirii muncii infantile şi forţate pentru producerea de cacao. În 2011, compania a folosit Fair Labor Association pentru evaluarea lanţului său de furnizori. Evaluarea a confirmat că mulţi dintre furnizorii Nestlé foloseau munca infantilă şi forţată, iar compania a început acum să se ocupe de rezolvarea acestei probleme. Drept rezultat, Nestlé – împreună cu Unilever şi Coca-Cola – a obţinut calificativul „satisfăcător“ în legătură cu drepturile lucrătorilor. Nici una dintre companiile din „The Big 10“ nu s-a descurcat mai bine. Kellogg’s a primit cel mai mic calificativ în această categorie.
Agricultura reprezintă o sursă importantă de emisii de gaze cu efect de seră, fiind răspunzătoare pentru mai mult decît întregul sector al transporturilor. În plus, este şi unul dintre sectoarele cele mai supuse riscului în cazul unor modificări climatice, după cum s-a văzut în urma recentelor schimbări ale cantităţilor de precipitaţii. Defrişarea pădurilor tropicale pentru păşunat sau producerea uleiului de palmier eliberează în atmosferă cantităţi însemnate de carbon stocat. De asemenea, păşunatul animalelor rumegătoare – precum vitele şi oile – contribuie semnificativ la schimbările climatice. Şi aici marile branduri au primit punctaje mici de la Oxfam, în special pentru că nu au reuşit să depisteze emisiile pentru care sînt responsabile în mod direct sau indirect. Nestlé a fost singura companie care a primit calificativul „satisfăcător“, în timp ce Associated British Foods s-a situat la coada listei, cu calificativul „foarte nesatisfăcător“.
Oricine are acces la Internet poate accesa site-ul Oxfam şi poate vedea unde se situează în clasament marile branduri la fiecare dintre cei şapte indicatori semnificativi din punct de vedere moral. Calificativele cele mai ridicate se încadrează în prezent în gama „satisfăcător“, nici măcar una dintre companiile din „The Big 10“ neobţinînd „bine“ în nici o categorie.
Consumatorii individuali sînt încurajaţi să contacteze companiile direct şi să le solicite să demonstreze o mai mare responsabilitate cînd vine vorba despre modul în care obţin ingredientele pentru produsele lor. Astfel – speră Oxfam –, campania sa Behind the Brands va declanşa o „cursă“ în care marile corporaţii se vor întrece pentru a dobîndi cel mai înalt calificativ posibil şi a deveni cunoscuţi drept participanţi transparenţi, care produc mîncare şi băutură, cu un grad înalt de responsabilitate etică.
Schimbările care au avut loc deja arată că, dacă marile corporaţii ştiu că ai lor consumatori vor ca acestea să acţioneze într-un mod mai etic, ele vor face acest lucru. Pentru a fi eficientă, o asemenea campanie necesită implicarea consumatorilor individuali, care trebuie să devină mai bine informaţi în legătură cu mîncarea şi băuturile pe care le consumă, să-şi facă auzite vocile şi să facă alegeri de cumpărare influenţate nu doar de gust şi de preţ, ci şi de etica producătorilor.
Peter Singer este profesor de bioetică la Universitatea Princeton şi profesor laureat la Universitatea Melbourne. A publicat, printre altele, volumele One World, The Ethics of What We Eat (împreună cu Jim Mason) şi The Life You Can Save.
Copyright: Project Syndicate, 2013
www.project-syndicate.org
traducere din limba engleză de Patricia MIHAIL
