Miopia tranzacțională a lui Trump

Joseph S. NYE Jr.
Publicat în Dilema Veche nr. 834 din 13 - 19 februarie 2020
Miopia tranzacțională a lui Trump jpeg

Poate că atacul președintelui american Donald Trump la adresa politicilor comerciale și tehnologice neloiale ale Chinei este justificat, dar strategia sa a dăunat alianțelor și instituțiilor de care SUA depind. Vor compensa oare beneficiile pe termen scurt costurile instituționale pe termen lung?

Apărătorii lui Trump pretind că abordarea sa unilaterală și agresivă a întrerupt inerția sistemului comercial internațional și a împiedicat alte țări să „dilueze“ puterea SUA. Dar diplomația tranzacțională a lui Trump e foarte diferită de viziunea instituțională a politicii externe descrise odinioară de fostul ministru de Externe american George -Shultz ca un „grădinărit“ plin de răbdare.

După cel de-al Doilea Război Mondial, președinții americani au urmărit să sprijine instituțiile internaționale și să le extindă – cu mai multe exemple: Tratatul de Neproliferare Nucleară, din timpul lui Lyndon B. Johnson; Acordul de Control al Armamentului, sub președințiile unor Richard Nixon, Gerald Ford și Jimmy Carter; Convenția-cadru de la Rio asupra schimbărilor climatice, sub George W. Bush; Organizația Mondială a Comerțului și Regimul de Control al Tehnologiilor pentru Rachete, sub Bill Clinton; și Acordul de la Paris privind schimbările climatice, al lui Barack Obama.

Abia începînd cu Trump, admi-nis-trația SUA a abordat o politică cu precădere critică față de instituțiile multilaterale. În 2018, ministrul de Externe Mike Pompeo a declarat că, după sfîrșitul Războiului Rece, ordinea internațională a deservit SUA, și s-a plîns că „multilateralismul a devenit un scop în sine. Cu cît semnăm mai multe tratate, cu atît ne simțim mai în siguranță. Și credem că sarcinile sînt îndeplinite cu atît mai bine, cu cît numărul birocraților este mai mare“. Administrația Trump a ales o abordare tranzacțională îngustă față de instituții.

Instituțiile sînt, spus pe scurt, modele valoroase de comportament social. Ele sînt mai mult decît simple organizații formale, care uneori se sclerozează și trebuie reformate sau desființate. Instituțiile includ organizațiile, dar, mai important de atît, ele presupun un întreg sistem de reguli, norme, rețele și așteptări, care creează roluri sociale și obligații morale. O familie, bunăoară, nu e o organizație, ci o instituție socială în care rolul părinților antrenează obligații morale cu privire la interesele pe termen lung ale copiilor.

robert axelrod jpg jpeg

Unii realiști ai politicii externe desconsideră instituțiile, pe motiv că politicile internaționale sînt anarhice, ceea ce duce la o anulare reciprocă: cîștigul meu e pierderea ta, și viceversa. Dar în anii 1980, politologul Robert Axelrod de la Universitatea Michigan a folosit turniruri informatice pentru a arăta că jocurile în care survine, pe moment, un imbold rațional de a trișa se pot schimba, dacă există perspectiva perpetuării unei relații. Prin amplificarea a ceea ce Axelrod numea „umbra viitorului“, instituțiile internaționale pot încuraja reciprocitatea și cooperarea, cu consecințe situate dincolo de simplele tranzacții. Or, tocmai asta ratează miopia tranzacțională a lui Trump.

Desigur, instituțiile își pierd uneori valoarea și devin ilegitime: dovadă stau sclavia sau segregația – odinioară, larg acceptate. În materie de relații internaționale, administrația Trump e îngrijorată că instituțiile de după 1945 au „gulliverizat“ SUA – și, aici, au dreptate. Liliputanii folosesc sfori instituționale multilaterale pentru a limita puterea de negociere pe care Gulliver-ul american ar pune‑o altminteri în balanță, cu prilejul oricărei confruntări bilaterale.

SUA își pot folosi puterea și resursele extraordinare pentru a rupe aceste precare sfori instituționale și pentru a-și spori pe termen scurt puterea de negociere. Dar SUA pot vedea în aceste instituții și un mijloc de a antrena alți parteneri în susținerea bunurilor și instituțiilor publice globale – în interesul pe termen lung al Americii și al altor state. SUA se plîng de blatiști, dar au privilegiul de a conduce autobuzul.

Sintagmele „ordinea internațională li--berală“ sau „Pax Americana“, folosite pentru a descrie perioada de după al Doi-lea Război Mondial, nu mai descriu cu acuratețe rolul jucat de SUA în lumea de azi. Cu toate acestea, dacă țările cele mai puternice nu vor prelua inițiativa creării de bunuri publice globale, acestea nu vor mai fi furnizate, iar americanii vor avea de suferit, alături de ceilalți. Cert e că retragerea din miezul problemelor internaționale nu va fi posibilă, iar izolarea nu este o opțiune.

Naționalism versus globalizare e o falsă alternativă. Deciziile importante de politică ale viitorilor președinți americani vor fi despre unde și cum să se implice. Autoritatea americană nu înseamnă hegemonie, dominație sau intervenție militară. Chiar și în cele șapte decenii de supremație americană de după 1945 au existat întotdeauna grade de autoritate și influență globală, iar politica externă americană a funcționat cel mai eficient atunci cînd președinții au înțeles importanța rețelelor de parteneriat pe mai multe niveluri cu ceilalți actori. Hegemonia (cu sensul de „control“) și monopolaritatea globală care au stat la baza politicii externe americane după sfîrșitul Războiului Rece au fost întotdeauna iluzorii.

Partenerii străini sînt dispuși să ajute SUA. Iar disponibilitatea lor e influențată nu numai de puterea coercitivă, militară și economică a Americii, dar și de atractivitatea puterii ei soft, bazate pe o cultură deschisă, pe valori democratice liberale și pe politici formulate astfel încît să lase impresia de legitimitate. Respectul jeffersonian pentru opiniile semenilor și utilizarea wilsoniană a instituțiilor pentru a încuraja reciprocitatea și a amplifica umbra lungă a viitorului au jucat un rol esențial pentru succesul politicii externe americane. După cum ne amintește Kissinger, ordinea mondială depinde de capacitatea unui stat-lider de a combina puterea cu legitimitatea. Iar instituțiile sporesc legitimitatea.

Cînd va ajunge la putere, succesorul lui Trump se va confrunta cu sarcina de a reînvăța publicul american că politica externă a SUA trebuie să fie una care va furniza bunuri publice globale în colaborare cu alți actori, pe care îi va atrage în parteneriate prin capitalul de putere soft. Succesul supremației americane de după 1945 a depins de un mod de exercitare a puterii alături de alții, dar și asupra lor. Această sarcină va deveni mai dificilă, odată cu noile probleme transnaționale ale secolului XXI, precum pandemiile, schimbările climatice, terorismul și criminalitatea informatică. Succesul viitor al politicii externe americane ar putea depinde de viteza cu care americanii vor reînvăța aceste lecții instituționale – și nu de ascensiunea sau declinul altor puteri.

Joseph S. Nye, Jr. este profesor la Universitatea Harvard şi autor al volumului Do Morals Matter? Presidents and Foreign Policy from FDR to Trump.

© Project Syndicate, 2020

www.project-syndicate-org 

traducere de Matei PLEŞU

Mälardalen University library interior jpg
Oare avem prea multă engleză în universitățile noastre?
Utilizarea englezei îndreaptă atenția către subiecte care sînt de interes global
p 22 WC jpg
Prosperitatea nu este totul și nu mai este de ajuns
Cred că în viitor oamenii vor redescoperi modul de trai simplu, fără stres, alergătură și concurență.
p 23 jpg
Preocuparea pentru suflet
Funcționarea umană fără „angajament sufletesc”, ca să spunem așa, fără ardoarea sau entuziasmul pe care îl provoacă cultivarea thymos-ului sau pneuma, este condamnată să eșueze pe termen mediu și lung și să provoace o criză internă în democrația liberală modernă.
Les Autres jpeg
Les Autres
Să transplantezi și să altoiești oameni este cu totul altceva, e alt nivel de performanță.
Merkel și Zemmour, sfîrșit și debut european cu nori cenușii la orizont jpeg
Merkel și Zemmour, sfîrșit și debut european cu nori cenușii la orizont
Ce va fi, oare, cu motorul franco-german al Europei? Va continua să funcționeze, chiar dacă nu la turații maxime?
O amintire jpeg
O amintire
Soboul era membru în Comitetul Central al Partidului Comunist Francez, director al Institutului pentru istoria Revoluției franceze și membru în redacția revistei Annales.
Migranții ca muniție de război și adecvarea Vestului la agresor jpeg
Migranții ca muniție de război și adecvarea Vestului la agresor
E vorba de un război hibrid, a admis șefa Comisiei Europene. Dar cine e agresorul? Dar ținta? Și cum e apărarea ei?
Vederi din Nisa jpeg
Vederi din Nisa
Nisa este cel mai frumos cadou pe care l-a făcut Napoleon al III-lea francezilor și tare mă tem că și cel mai durabil.
Fuga din paradis jpeg
Fuga din paradis
Cînd nu s-a mai putut sări sau catapulta peste zid, fuga a devenit şi în Berlin o aventură care costa viaţa.
„O idee în mințile noastre”: ce înseamnă să fii american atunci cînd nu ești născut în America jpeg
„O idee în mințile noastre”: ce înseamnă să fii american atunci cînd nu ești născut în America
America era deja o „superputere” atunci cînd amenința valorile tradiționale ale lumii de care au fugit imigranții.
De ce au fost inundațiile germane catastrofale jpeg
De ce au fost inundațiile germane catastrofale
În Germania, tot mai multe voci acuză autoritățile de o neglijență încă insuficient probată, care ar fi inclus omisiunea de avertizare (eficientă) a populației afectate în legătură cu pericolul dat.
Merkel, Biden, neînțelegerile transatlantice și provocările globale jpeg
Merkel, Biden, neînțelegerile transatlantice și provocările globale
Istoria pare a fi urmarea unor suite de neînțelegeri și de disonanțe cognitive.
Biden și drepturile omului jpeg
Biden și drepturile omului
Biden l-a criticat pe președintele chinez Xi Jinping, reproșîndu-i că nu are nici „o fibră democratică în corpul său”.
Grațierea prezidențială în SUA, o încurcătură din vremea monarhiei jpeg
Grațierea prezidențială în SUA, o încurcătură din vremea monarhiei
Nesocotirea flagrantă de către Trump a intenției originale a grațierii prezidențiale a fost doar una dintre multele provocări cu care acesta a confruntat sistemul politic stabilit prin Constituția SUA.
Despre zmeul COVID cel rău și Vaccin Frumos care l va răpune jpeg
Despre zmeul COVID cel rău și Vaccin-Frumos care-l va răpune
Cine va plăti spartele oale economice ale lockdown-urilor gestionate prost?
„Cazul” Mila jpeg
„Cazul” Mila
Se declanșează o întreagă campanie de ură contra ei, fiind acuzată de islamofobie.
Destituire și interdicție imediată pentru Trump jpeg
Destituire și interdicție imediată pentru Trump
Trump a încercat să submineze procesul democratic cu perseverență.
Prețul capitulării lui Merkel în fața șantajului maghiar și polonez jpeg
Prețul capitulării lui Merkel în fața șantajului maghiar și polonez
Existența însăși a Uniunii Europene se află în pericol. Și totuși, conducerea UE răspunde cu un compromis.
Revoluția „coifurilor de staniol” jpeg
Revoluția „coifurilor de staniol”
Trebuie să muncim mai mult pentru a comunica și pe înțelesul „proștilor”, al căpșunarilor, al badantelor.
„Un exercițiu de a rămîne conectați”  – interviu cu Ioana TRAISTĂ, co fondatoare a Cercului Donatorilor din Bruxelles jpeg
Jurnal londonez de pandemie jpeg
Jurnal londonez de pandemie
În iunie, unul dintre cele mai așteptate și intense momente a fost cel al redeschiderii faimoasei (și aglomeratei, în condiții normale) zone comerciale West End din Londra.
Abordarea olandeză: spațiu și responsabilitate individuală jpeg
Abordarea olandeză: spațiu și responsabilitate individuală
Olandezii au fost printre primii care au adoptat ideea de imunitate de grup, iar carantina implementată în Olanda a primit numele de „carantină inteligentă”.
În gaura cheii jpeg
În gaura cheii
Clepsidra pandemiei din 2020 se zărește prin gaura întunecată a cheii. Fiecare vine în vremurile de Covid-19 drept o eliberare de la ananghie. Credința este cheia ce se potrivește găurii ei.
La Sagrada desnuda jpeg
La Sagrada desnuda
Gripa asta „simplă” a oprit Spania în loc. A blocat-o, este anchilozată în acest moment, și nu doar din punct de vedere turistic.

Adevarul.ro

1 horoscop zodia taur jpg jpeg
Două zodii de care trebuie să fugi cât poți. Cine sunt vampirii energetici care își epuizează semenii
Există două zodii de care trebuie să te ferești neapărat pentru că sunt vampiri energetici. Ei sunt oameni care te „storc” de energie și alături de care chiar și cea mai mică discuție poate fi epuizantă.
Fane Croația la Campionatul Mondial de fotbal din Qatar 2022 FOTO Profimedia (2) jpg
Spectacol al frumuseții în tribunele din Qatar, la Campionatul Mondial. Croatele au furat toate privirile FOTO
Croatele au făcut un adevărat spectacol în tribunele din Qatar, la Campionatul Mondial, la fiecare meci pe care naționala lor l-a disputat în faza grupelor, la turneul din acest an.
11 septembrie
Cum a rescris George W Bush istoria atacurilor din 11 septembrie și avertismentele pe care le-a ignorat. Detalii dintr-o notă secretă
Pe 29 aprilie 2004, președintele George W. Bush a găzduit una dintre cele mai neobișnuite întrevederi care au avut loc vreodată în Biroul Oval.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.