Criza emoţională globală
Toată lumea vorbeşte despre criza economică globală. Unii cîntă deja prohodul capitalismului, precum preşedintele iranian Mahmud Ahmadinejad, alţii vorbesc despre necesitatea reformării instituţiilor şi a sistemului financiar internaţional. Puţini sînt cei care înţeleg că în spatele cauzelor economico-financiare ale crizei actuale se află motivaţii umane. Palierul economico-financiar nu poate fi privit în abstract, fără a lua în calcul motivaţiile şi acţiunile actorilor individuali. Şi atunci perspectiva strict economică " a unor crize ciclice după perioade de relativă prosperitate, boom şi bust " lasă locul unei explicaţii bazate pe o altfel de criză, interioară, dar care are efecte, în exterior, la o scară mondială fără precedent. Criza emoţională este o reflecţie a unor populaţii, a unor indivizi în căutare, în căutare de nici ei nu mai ştiu ce. Societatea de consum nu mai poate să le ofere şi nu le-a oferit niciodată decît o fericire iluzorie. Puterea lui "a avea" sau de a acumula cît mai mult a pălit în faţa aceleia de "a fi". Acum oamenii se caută şi se redescoperă pe ei înşişi şi relaţia cu ceilalţi, în vreme de criză. Unele dintre instituţiile bazate pe lăcomie şi speculaţii " burse, bănci, fonduri de investiţii, întregi industrii, care deveniseră aproape atotputernice şi nu mai puteau fi "controlate" nici de statele naţionale " s-au prăbuşit în propria lăcomie. În toate colţurile lumii, slăbirea puterii bazate pe control creează valuri de turbulenţe. Vidul creat trebuie înlocuit de o nouă "societate socială" " care n-are legătură nici cu socialismul şi nici cu capitalismul ", în care omul este respectat ca fiinţă spirituală, care vrea să-şi exprime identitatea proprie. Noi oportunităţi, noi drumuri Unii dintre oamenii simpli, rămaşi fără case, incapabili de a returna împrumuturile ipotecare, sau cei rămaşi fără loc de muncă au descoperit noi oportunităţi de carieră în domenii în plină expansiune, precum energiile regenerabile, IT. Alţii au început cursuri de recalificare, de nevoie sau conştientizînd că niciodată nu le-a plăcut ce au făcut pînă acum. Prin criză, oamenii s-au obligat singuri să caute noi drumuri. Criza economico-financiară n-a fost decît o reflectare exterioară a unei crize interioare. Acumularea n-a putut ţine loc de scopuri, de aspiraţii, de motivaţii personale. Stilul de viaţă al oamenilor a fost schimbat brusc de criză: simplitatea şi chibzuinţa au luat locul, de voie, de nevoie, lăcomiei sau risipei. În prezent, delirul achizitiv s-a domolit. Chiar dacă nu va dispărea, sistemul bazat pe dorinţa de a acumula cît mai mult şi-a dovedit limitele. El nu a putut să le ofere oamenilor ce-şi doreau cu adevărat: o identitate. Într-adevăr, în multe mari corporaţii s-a investit mult în noi tehnologii, dar nu în oameni. Nu stimulentele financiare au lipsit, ci cele umane. Este vorba despre respectarea calităţii lor de oameni, în primul rînd, a identităţii fiecăruia şi valorificarea potenţialului uneia dintre cele mai importante resurse pentru dezvoltarea societăţilor: cea umană. "Competitivitatea economică se bazează pe angajaţi fidelizaţi, şi aceasta este miza economică a viitorului " să ai cei mai inovativi, creativi oameni şi să-i păstrezi. Ei vor face diferenţa" " îmi spunea laureatul Nobel pentru economie Edward Prescott, vara trecută, într-un interviu pentru FP. Nemulţumirile lor faţă de lăcomia guvernanţilor şi faţă de propriile neputinţe au scos în stradă oameni din Rusia, Franţa, Germania. Oameni disperaţi, indignaţi, fără speranţă şi viitor. În SUA au avut loc proteste împotriva directorilor ale căror bănci se prăbuşeau, dar care îşi umflau şi bonus-urile pe marginea prăpastiei, în dispreţ total faţă de cetăţeni şi de bunul-simţ. Dar derapajele guvernanţilor sînt sancţionate şi mai mult în vreme de criză. Scandalul deconturilor abuzive în Marea Britanie, în care au fost implicaţi miniştri şi oameni din toate partidele, a ieşit la iveală ca o nouă dovadă de lăcomie şi cinism în plină criză. Britanicii n-au ezitat să ceară imediat demisia premierului Brown şi să-i treacă pe laburişti pe locul 3 la europarlamentare, garantîndu-le o înfrîngere, după 12 ani de putere. Căderea miturilor Marile "imperii" ce păreau inconturnabile, precum GM, Chrysler şi multe altele, s-au văzut deodată pe marginea prăpastiei, întinzînd mîna către cei pe care îi sfidaseră: guvernele naţionale şi deci plătitorii de taxe. Oligarhii ruşi au simţit criza prin faptul că averile lor s-au diminuat, din cauza prăbuşirii unor sectoare economice importante, precum cel al imobiliarelor. Cei care se credeau de neatins au fost atinşi. SUA, reprezentînd cea mai puternică economie din lume, au fost afectate grav nu doar în plan financiar, de criza autoprovocată. Întreg sistemul de valori " bazat şi pe principiul "fiecare trebuie să fie proprietar" " şi stilul de viaţă bazat pe consum necontrolat au fost puse sub semnul întrebării. Semnalul a fost cu atît mai puternic cu cît America a îndemnat la chibzuinţă, a cerut sprijinul Europei " a făcut apel la o solidaritate globală care să se manifeste printr-un plan european de relansare economică comparabil cu uriaşul plan economic de stimulare american. Mai mult, pe plan internaţional, atitudinea SUA s-a schimbat. Prima putere a lumii nu mai dă lecţii de economie şi de democraţie altora, ci încearcă să-i cîştige prin dialog pe aliaţi şi adversari şi să-şi reactiveze propriile valori. Deja administraţia Obama recunoaşte o lume cu mai mulţi poli economico-politico-financiari. Sistemul asediat La începutul anului, în Franţa au avut loc ample proteste de stradă împotriva modului în care autorităţile fac faţă crizei economice, la care au participat peste 2,5 milioane de oameni, potrivit Der Spiegel. Şcoli, căi ferate, bănci, teatre şi chiar staţii radio au fost închise temporar şi chiar dacă nu s-a ajuns la un nou Mai ’68, furia împotriva lui Sarkozy şi a guvernului nu s-a domolit. Şi în Marea Britanie, care se confruntă cu cea mai puternică recesiune dintre toate economiile dezvoltate, muncitorii au ieşit în stradă, iar cota de popularitate a premierului Gordon Brown a scăzut la un nivel fără precedent. Nici Rusia n-a fost scutită de proteste legate de problemele economice. Comuniştii şi alte partide de stînga şi contestatari ai regimului Medvedev-Putin au ieşit în stradă de la Pskov la Volgograd. Poze ale premierului Putin au fost distruse în Piaţa Roşie pînă să intervină poliţia. În China, regimul comunist se teme de tulburări sociale, din cauza încetinirii creşterii economice şi a celor 20 de milioane de şomeri anunţaţi oficial. Cabinetele din aceste centre de putere simt că pierd controlul asupra populaţiilor. Liderii se tem că-şi vor pierde funcţiile, pe fondul furiei şi fricii electoratelor îngrijorate de şomaj şi de celelalte efecte ale recesiunii. Prevenirea tulburărilor sociale a devenit cuvîntul de ordine pentru guvernele din toată lumea. Fără îndoială, ceva s-a schimbat, guvernanţii se tem acum de guvernaţi şi de efectele neaşteptate pe care le-ar putea avea criza economică, cît şi de vidul produs de criza emoţională. Sistemul bazat pe control se clatină.
