Actorul european

Georges BANU
Publicat în Dilema Veche nr. 152 din 22 Dec 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Există o "idee europeană" de teatru, aceasta este în afara oricărui dubiu. Formată în timp şi afirmată geografic, ea poate fi identificată, reperată, chiar formulată. Această evidenţă nu este un loc comun deoarece i s-au intentat procese, s-au operat împrumuturi, pentru ca astăzi să fie iarăşi confirmată. Dincolo de rezerve, de grefele şi reajustările operate, ea rămîne, aici, pe bătrînul continent, termenul de referinţă care alimentează mişcarea critică şi întreţine procesul dialectic. Izvorîtă din Occident, ea admite, chiar impune Noul, chiar dacă i se impută destul de des conservarea defectuoasă, imperfectă a formelor. Îi este proprie definiţia prealabilă care astăzi, mai mult decît oricînd, integrează acţiunea perpetuă de remodelare a expresiilor, a soluţiilor, a opţiunilor. Fundamentele teatrului european sînt nepieritoare şi ele permit periodic examinarea de la distanţă şi metamorfoze trecătoare. Mişcarea eternă a "ideii" se degajă dintr-un joc de puzzle reînceput mereu! UNITATEA PEDAGOGICĂ Există un actor "european", care să poată încarna în mod evident aceste "idei" acceptate tacit de toată lumea? Bazele unei asemenea idei comune există şi ele sînt confirmate de programele de învăţămînt. Ele sînt plasate toate, explicit sau nu, în sfera sistemului lui Stanislavski, la care se adaugă disciplinele pedagogice care variază în detalii fără a afecta ţintele primare. De la o ţară la alta, formarea este structurată de aşteptări comune faţă de actor; de altfel, se presupune că într-acolo se şi îndreaptă. Desigur, nu e vorba de o educaţie la ştanţă, dar trebuie să acceptăm existenţa unui numitor comun în învăţămîntul artistic european. Să admitem că mai întîi şcolile, apoi teatrele se angajează într-un univers al aşteptărilor, orizont nesigur, dar componentă integrală a ţintelor procesului de formare. Această dorinţă va fi corectată, dar nu infirmată de practica viitorului. FRACTURI CULTURALE Ceea ce ne leagă nu trebuie să ascundă ceea ce ne diferenţiază. Nimeni nu neagă existenţa modelului european, dar el se alcătuieşte pe baza culturilor, înrudite, desigur, printr-un număr de parametri, dar totuşi divergente. Acestea se deosebesc prin răspunsurile diferite date problemei adevărului şi falsului, ordinii şi dezordinii, prin ceea ce consideră a fi superior şi inferior în corp... şi aceste particularităţi impregnează actorii, devenind, în cele din urmă, relevante. De exemplu, nu e indiferent şi nu poate rămîne fără consecinţe pe ce repertoriu naţional se lucrează: una e formarea prin Racine şi Marivaux, alta prin Büchner şi Kleist şi altceva prin Goldoni, Caragiale sau Mickiewicz. Viitorii actori, elevii-ucenici se confruntă cu coduri de joc diferite, impunînd predeterminări complexe care stau la baza identităţii culturale cu tot ceea ce presupune ea ca diferenţă pe plan intelectual şi fizic. Cum să nu accepţi că actorul format pe textele clasicilor francezi, educat vizual de tablourile lui Poussin şi Chardin are un alt raport cu corpul decît actorul familiar cu Bosch şi cu "micii olandezi", ale căror posturi trimit la un comportament cotidian focalizat pe "partea inferioară" a trupului? Jocul european e colorat de nuanţele locale... şi astfel actorul se diferenţiază fără a sacrifica modelul global. Poveşti contrastante După cel de-al doilea război mondial, Europa a rămas divizată, diviziune cu multiple consecinţe imposibil de evitat şi în domeniul teatrului. Teatrul a avut misiuni diferite la Est şi la Vest, şi această opoziţie a avut consecinţe chiar în felul de a juca. Fracturilor culturale moştenite li s-au adăugat celelalte, istorice şi politice. Aceasta a produs, în special sub domnia comunistă, un stil de joc, calificat ca "stil de Est", definit printr-un angajament puternic, perceput ca excesiv de unii vizitatori din Vest: actorii se implică, se angajează, îşi plasează acţiunea sub semnul utilului. Sînt de obicei refractari la virtuţile ludicului, ale frugalităţii sau ale fragmentarismului, atît de valorizate în Vest. Jocul, aşa cum s-a dezvoltat în cele două părţi ale Europei, a evoluat conform scopului cu care a fost învestit teatrul în fiecare dintre ele, de exigenţele şi implicaţiile atribuite. SĂ JOCI ÎN LIMBA TA Dacă limba structurează inconştientul - cum susţine Lacan -, la fel se întîmplă şi cu jocul actoricesc. Actorul se sprijină pe geniul limbii sale integrîndu-i datele sintactice, la fel ca şi pe cele fonetice sau... argotice! Rămînînd complet european, el nu se împlineşte totuşi decît în limba lui. O aude şi face să fie auzită, i se supune şi se eliberează de ea, prizonier îndrăgostit şi rebel nepotolit. Jocul cu cuvintele presupune posibilitatea de a profita de o libertate imposibilă, altundeva, el permite aducerea la lumină a unor rezonanţe ascunse sau producerea unor rupturi, zguduiri permise doar de familiaritatea cu sintaxa. George Constantin n-ar fi putut juca niciodată într-o altă limbă. Limba îl izolează pe actor, dar îi acordă şi libertatea de a se rătăci, de a se regăsi în deplină siguranţă. Nu este prizonierul ei, ci executorul ei testamentar. Fără a intra în considerente psihanalitice, trebuie să admitem că actorul întreţine o relaţie erotică cu limba sa maternă, că i se dedică integral şi că nu va putea niciodată să se desprindă de ea. Raţiune profundă, imposibil de depăşit, care explică de ce nu există un actor cu desăvîrşire împlinit, cînd îşi foloseşte cele mai ascunse resurse în altă limbă decît a sa. Există încercări, o anumită familiarizare, dar un mare actor nu e niciodată solubil în altă limbă, chiar dacă şi-o doreşte. De aceea diversitatea lingvistică a Europei întreţine diversitatea actorilor ei. ARIILE IDENTITARE Actorul smulge vălurile nu doar de pe frontierele din Europa, dar îşi dezvăluie şi familia sa culturală şi aria ei proprie. Europa permite, tocmai în virtutea alcătuirii ei, degajarea specificităţilor teritoriale cu tot ceea ce conţin ele ca incidenţe culturale şi... teatrale. Aceste "zone identitare" se disting printr-un tip de joc actoricesc care îi poate seduce pe acei regizori care-l caută - cum sînt Jacques Lassalle sau Gabor Zsambeki -, fermecaţi de actorii norvegieni, pentru a nu-l pomeni pe Declan Donellan, care adoră să lucreze în Rusia. Dar aceştia sînt excepţii, pentru că de obicei regizorii se plîng de mediocritatea actorilor din ţara gazdă, consideraţi întotdeauna mai proşti decît cei din ţara de origine. Chiar dacă un regizor circulă mai lesne decît un actor, rămîne şi el prizonierul teritoriului originar şi se exprimă mai bine prin actorii cu care s-a obişnuit de la debut. El îşi cultivă nostalgia resimţită în aşa fel încît destul de des, uneori prea des, afişează comentarii depreciative cu privire la actorii străini cu care lucrează: regizorul nici nu-şi dă seama în ce măsură, în pofida veleităţilor lor de mobilitate, se dovedesc ei dependenţi de "actorul lor", cel din ţara natală. Oricît de ciudat ar părea, în Europa, omul de teatru nu se regăseşte cu uşurinţă cînd îşi părăseşte teritoriul. Fiecare poartă cu sine nostalgia actorului cu care a debutat, echivalent scenic al limbii materne şi al bogăţiei originare. În numele ideii de la temelia teatrului său, Europa a elaborat un vis identificabil, dar diferenţiat local. Noi, spectatorii, izbutim totuşi să recunoaştem această aşteptare şi cu ajutorul ei detectăm împlinirea dincolo de tot ceea ce o contrazice. Ne place să sesizăm numitorul comun, savurînd diferenţele specifice, subtil distilate în arta actorilor europeni. DINCOLO DE DIFERENŢE Dincolo de diferenţele evidente, cîteodată camuflate, alteori trecute sub tăcere, unii actori izbutesc să le depăşească şi să se împlinească fără trimiteri permanente la datele identitare ale teatrului din care provin. Ei se leagă de modelul "actorului-poet" a cărui aură - ca să preluăm termenul lui Benjamin - e exemplară în sînul unui colectiv. "Actorul-poet" transcende frontierele, rămînînd impregnat de datele formaţiunii sale, ale originii sale, el se detaşează în chip de creator individual, izolat şi eliberat, unic... Gérard Philipe sau Paul Scofield pe vremuri, Edith Clever sau Fiona Shaw, Andrzej Sewerijn sau Marcel Iureş... şi mulţi alţii. Ei furnizează dovezile că este posibilă depăşirea determinismelor locale, fără a le nega. Ei încarnează, în faţa unui public înmărmurit, figura actorului european. Acesta apare în fulguranţele "actorului-poet", doar el ajunge la universul de aşteptare pe care nici o sală europeană nu-l poate evita. E dorit, dar se împlineşte foarte rar. Şi atunci spectatorul trece prin experienţa fugitivă a depăşirii barierelor şi a realizării unei puternice speranţe, pe cît de intensă, pe atît de des înşelată. Spectatorul european e reconfortat... dar nici el nu apare la tot pasul! Acestei exemplarităţi individuale i se adaugă uneori o alta, corală. Exemplaritatea unor distribuţii perfect alcătuite furnizează versiunea plurală a actorului european. Această dimensiune a plenitudinii se degajă din spectacole cum sînt Disputa lui Chéreau, Trei surori a lui Krejca, Il Campiello a lui Strehler, Orestia lui Stein, Pămînt străin de Bondy, Madame de Sade de Bergman, Antigona de Vouyatzis, Electra de Vitez, Cum vă place de Donellan, Caligula de Măniuţiu..., aici identificarea naţională se estompează. Dar aceste performanţe deosebite nu sînt rezultatul distribuţiilor mixte, internaţionale - aşa cum s-ar crede -, dimpotrivă, ele integrează dimensiunea naţională reuşind s-o depăşească. Succesul provine din afirmarea sinelui prin anularea non-compatibilităţii şi depăşirea sinelui. Aceste spectacole sînt italieneşti, germane, franceze, greceşti, poloneze, rom

p 22 WC jpg
Prosperitatea nu este totul și nu mai este de ajuns
Cred că în viitor oamenii vor redescoperi modul de trai simplu, fără stres, alergătură și concurență.
p 23 jpg
Preocuparea pentru suflet
Funcționarea umană fără „angajament sufletesc”, ca să spunem așa, fără ardoarea sau entuziasmul pe care îl provoacă cultivarea thymos-ului sau pneuma, este condamnată să eșueze pe termen mediu și lung și să provoace o criză internă în democrația liberală modernă.
Les Autres jpeg
Les Autres
Să transplantezi și să altoiești oameni este cu totul altceva, e alt nivel de performanță.
Merkel și Zemmour, sfîrșit și debut european cu nori cenușii la orizont jpeg
Merkel și Zemmour, sfîrșit și debut european cu nori cenușii la orizont
Ce va fi, oare, cu motorul franco-german al Europei? Va continua să funcționeze, chiar dacă nu la turații maxime?
O amintire jpeg
O amintire
Soboul era membru în Comitetul Central al Partidului Comunist Francez, director al Institutului pentru istoria Revoluției franceze și membru în redacția revistei Annales.
Migranții ca muniție de război și adecvarea Vestului la agresor jpeg
Migranții ca muniție de război și adecvarea Vestului la agresor
E vorba de un război hibrid, a admis șefa Comisiei Europene. Dar cine e agresorul? Dar ținta? Și cum e apărarea ei?
Vederi din Nisa jpeg
Vederi din Nisa
Nisa este cel mai frumos cadou pe care l-a făcut Napoleon al III-lea francezilor și tare mă tem că și cel mai durabil.
Fuga din paradis jpeg
Fuga din paradis
Cînd nu s-a mai putut sări sau catapulta peste zid, fuga a devenit şi în Berlin o aventură care costa viaţa.
„O idee în mințile noastre”: ce înseamnă să fii american atunci cînd nu ești născut în America jpeg
„O idee în mințile noastre”: ce înseamnă să fii american atunci cînd nu ești născut în America
America era deja o „superputere” atunci cînd amenința valorile tradiționale ale lumii de care au fugit imigranții.
De ce au fost inundațiile germane catastrofale jpeg
De ce au fost inundațiile germane catastrofale
În Germania, tot mai multe voci acuză autoritățile de o neglijență încă insuficient probată, care ar fi inclus omisiunea de avertizare (eficientă) a populației afectate în legătură cu pericolul dat.
Merkel, Biden, neînțelegerile transatlantice și provocările globale jpeg
Merkel, Biden, neînțelegerile transatlantice și provocările globale
Istoria pare a fi urmarea unor suite de neînțelegeri și de disonanțe cognitive.
Biden și drepturile omului jpeg
Biden și drepturile omului
Biden l-a criticat pe președintele chinez Xi Jinping, reproșîndu-i că nu are nici „o fibră democratică în corpul său”.
Grațierea prezidențială în SUA, o încurcătură din vremea monarhiei jpeg
Grațierea prezidențială în SUA, o încurcătură din vremea monarhiei
Nesocotirea flagrantă de către Trump a intenției originale a grațierii prezidențiale a fost doar una dintre multele provocări cu care acesta a confruntat sistemul politic stabilit prin Constituția SUA.
Despre zmeul COVID cel rău și Vaccin Frumos care l va răpune jpeg
Despre zmeul COVID cel rău și Vaccin-Frumos care-l va răpune
Cine va plăti spartele oale economice ale lockdown-urilor gestionate prost?
„Cazul” Mila jpeg
„Cazul” Mila
Se declanșează o întreagă campanie de ură contra ei, fiind acuzată de islamofobie.
Destituire și interdicție imediată pentru Trump jpeg
Destituire și interdicție imediată pentru Trump
Trump a încercat să submineze procesul democratic cu perseverență.
Prețul capitulării lui Merkel în fața șantajului maghiar și polonez jpeg
Prețul capitulării lui Merkel în fața șantajului maghiar și polonez
Existența însăși a Uniunii Europene se află în pericol. Și totuși, conducerea UE răspunde cu un compromis.
Revoluția „coifurilor de staniol” jpeg
Revoluția „coifurilor de staniol”
Trebuie să muncim mai mult pentru a comunica și pe înțelesul „proștilor”, al căpșunarilor, al badantelor.
„Un exercițiu de a rămîne conectați”  – interviu cu Ioana TRAISTĂ, co fondatoare a Cercului Donatorilor din Bruxelles jpeg
Jurnal londonez de pandemie jpeg
Jurnal londonez de pandemie
În iunie, unul dintre cele mai așteptate și intense momente a fost cel al redeschiderii faimoasei (și aglomeratei, în condiții normale) zone comerciale West End din Londra.
Abordarea olandeză: spațiu și responsabilitate individuală jpeg
Abordarea olandeză: spațiu și responsabilitate individuală
Olandezii au fost printre primii care au adoptat ideea de imunitate de grup, iar carantina implementată în Olanda a primit numele de „carantină inteligentă”.
În gaura cheii jpeg
În gaura cheii
Clepsidra pandemiei din 2020 se zărește prin gaura întunecată a cheii. Fiecare vine în vremurile de Covid-19 drept o eliberare de la ananghie. Credința este cheia ce se potrivește găurii ei.
La Sagrada desnuda jpeg
La Sagrada desnuda
Gripa asta „simplă” a oprit Spania în loc. A blocat-o, este anchilozată în acest moment, și nu doar din punct de vedere turistic.
Noua religie atee din Apus jpeg
Noua religie atee din Apus
E o orbire iscată de vedeniile unei noi religii atee, propovăduite de fruntașii actualei revoluții culturale neomarxiste.

Adevarul.ro

Irene Cara FOTO Profimedia jpg
Actrița și cântăreața Irene Cara a fost găsită moartă în casă. Rolurile care au făcut-o celebră
Interpreta din filmele "Fame" şi "Flashdance" avea 63 de ani și a murit în casa ei din Florida. Nu se cunosc deocamdată cauzele decesului ei.
Franta Danemarca FOTO EPA EFE jpg
Franța-Danemarca. Știm care este prima echipă calificată în optimi
Echipa națională a Franţei a jucat cu selecționata Danemarcei, sâmbătă, pe Stadium 974 din Doha, în Grupa D.
Centura Vâlcii zona pe unde ar urma să treacă văzută din dronă Sursă colaj YouTube 19Railtrain95 mp4 thumbnail png
„Centura Vâlcii”, paralelă cu DN7 / E81: o altă legătură între Râmnicu Vâlcea și Autostrada Sibiu-Pitești
O nouă centură menită să ocolească municipiul Râmnicu Vâlcea, aflată la faza de proiect, menită să lege orașul de Autostrada Sibiu - Pitești, urmează să fie construită de Consiliul Județean Vâlcea.

HIstoria.ro

image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.
image
Cucerirea Vidinului, cea mai puternică fortăreaţă otomană de pe Dunăre
La începutul lunii mai 1877, Armata Română s-a concentrat în Oltenia pentru a împiedica manevrele otomane și a ține sub control cetatea Vidin, cea mai puternică fortăreață turcească de pe Dunăre.
image
Războiul Fotbalului: Meciul care a declanșat conflictul armat dintre El Salvador și Honduras / VIDEO
În istorie sunt consemnate tot felul de conflicte, pornind de la motive mai mult sau mai puțin întemeiate: pentru teritorii, pentru bogății, pentru glorie, pentru onoare, pentru amor... Iată însă că atunci când două națiuni sud-americane, Salvador și Honduras, au ajuns să se războiască, printre motivele conflictului s-au regăsit și niște partide de... fotbal.