"De la rolul din Marfa şi banii a pornit totul"

Publicat în Dilema Veche nr. 416 din 2-8 februarie 2012
"De la rolul din Marfa şi banii a pornit totul" jpeg

- interviu cu actriţa Ioana FLORA -

E genul de persoană care, după ce ai întîlnit-o, ai senzaţia că o cunoşti dintotdeauna. Pune ceva din naturaleţea sa debordantă fiecărui personaj pe care-l întruchipează pe ecran. Poate ca acesta e secretul prin care rolurile interpretate de Ioana Flora sînt atat de umane şi de ataşante.

Ai venit în Bucureşti din Banatul sîrbesc în anii ‘90. Ce a însemnat pentru adolescenta Ioana Flora, fiica poetului Ioan Flora, această schimbare?

Dacă e să ne luăm după adolescenta Ioana Flora, a fost o schimbare la o vîrstă destul de dificilă şi de sensibilă. Aveam 18 ani, eram în perioada în care începeam să leg nişte prietenii, să-mi formez un grup de prieteni, o apartenenţă. Lucrurile astea le-am lăsat în urmă atunci. Pe de altă parte, mă încîntau noutatea, oamenii noi, oraşul, ţara şi, în primul rînd, faptul că eram la Facultatea de Teatru, un vis văzut cu ochii. Ţin minte că, timp de cîteva luni, treceam cu troleul prin faţa, pe atunci, ATF-ului (Academia de Teatru şi Film) şi mă minunam de fiecare dată, pentru că nu-mi venea să cred că sînt studentă acolo. Cît despre fiica poetului, a înţeles mult mai tîrziu că aşa se cădea să facă un poet de limbă rom‰nă, să locuiască în ţara în limba căreia îşi scrie poeziile.

Faptul că nu făcuseşi şcoala în limba română a fost un handicap pentru alegerea ta de a face actorie?

Făcusem şcoala în limba sîrbă, e drept, dar rom‰na o vorbeam în casă. Dar, cum se-ntîmplă de obicei, în orice dezavantaj există şi un avantaj. Pe de o parte, într-adevăr, am muncit mai mult decît colegii mei, şi aici mă refer la dicţie, pronunţie, vocabular etc. Timp de cîţiva ani, îmi gîndeam mai întîi în sîrbă rolurile, apoi mi le traduceam în rom‰nă. Poate părea un chin. Pe de altă parte, cineva venit de altundeva poate aduce o nouă perspectivă lucrurilor, respectiv, jocului actoricesc. Făcînd un bilanţ, după aproape 20 de ani, limba nu s-a dovedit a fi un handicap, spre bucuria mea.  

Ce-ţi aminteşti din acei ani? Îţi plăcea Bucureştiul?

Îmi amintesc spectacolele pe care le-am văzut şi care m-au fascinat. Se juca Richard al III-lea, cu Marcel Iureş, la Teatrul Odeon, Pescăruşul, cu Valeria Seciu, Irina Movilă, la Teatrul Mic, Fuga, cu Ştefan Iordache, la Teatrul de ComedieÉ Îmi mai amintesc că nu aveam nici un reper indus vizavi de actori şi le descopeream talentul de una singură, fără să fi auzit sau să fi ştiut de ei. Îmi mai amintesc de colegii mei de an, pe care mă bucur să-i văd făcîndu-şi meseria cu brio. De pe Calea Victoriei, unde locuiam atunci, ajungeam oriunde pe jos. Verişorul meu era student la Arhitectură şi mergeam în Club A, în barul de la Litere. Bucureştiul era nou şi frumos pentru mine. Îmi descoperisem pasiunea pentru teatru, a fost o perioadă foarte frumoasă.

De la Marfa şi banii, filmul de debut al lui Cristi Puiu, au trecut mai bine de zece ani. Cît de important a fost rolul acesta pentru tine?

De la rolul din Marfa şi banii a pornit totul. Pentru mine a fost o şansă care a contat mult şi pentru următoarele roluri. Adrian Sitaru m-a chemat la Pescuit sportiv datorită rolului din Marfa şi banii, Bogdan Apetri - datorită rolului din Pescuit sportiv, Andrei Kohn - datorita rolului din Periferic. Filmul lui Cristi Puiu a fost, pentru o întreagă generaţie, dreptul la cuvînt. Aşa că nu ştiu cum ar fi decurs traseul meu actoricesc - mă refer la film - fără debutul meu din Marfa şi banii şi fără întîlnirea cu Cristi Puiu.

Probele pentru rol s-au desfăşurat în cîteva etape şi, de fiecare dată, numărul de candidaţi se micşora. De la 150 de tineri, cîţi eram la început (pînă şi faptul că se dădea, în sfîrşit, un casting adevărat, era o noutate), am rămas cei trei norocoşi: Dragoş Bucur, Papi (Alexandru Papadopol) şi cu mine. Şi atunci a început o adevărată şcoală: de la repetiţiile pentru film, pînă la vizionările filmelor pe care ni le dădea Cristi. Ţin minte şi acum indicaţii din timpul filmărilor, lucruri pe care le-am învăţat pentru tot restul carierei.

În Marfa şi banii, personajul tău, Betty, era o fetişcană naivă, care îşi însoţeşte un prieten într-o plimbare cu dubiţa de la Constanţa la Bucureşti. În Pescuit sportiv, joci o Iubi care iese cu iubitul la iarbă verde şi li se întîmplă tot felul de lucruri neaşteptate. Ce ne poţi spune despre rolul din recent filmatul Domestic, cel de-al treilea lungmetraj semnat de Adrian Sitaru?

Dacă în Pescuit sportiv Adrian mi-a cerut să încerc să fac o tipă acră, plictisită, sigură pe reperele proprii, rigidă, în Domestic mi-a indicat o cu totul altă direcţie - timp de o lună, la repetiţii, am încercat să găsim împreună o anume blîndeţe, calm, smerenie chiar, a Ilenei, personajul din film. E o femeie de o condiţie modestă, simplă, cu un umor involuntar, cu treceri imprevizibile de la ciondăneală la rîs naiv. Mi-a plăcut foarte tare căutarea asta. Şi cred că întreg contextul filmului este unul foate bun. Sînt nerăbdătoare să-l văd.

Cum îţi construieşti rolurile?

Alexandru Repan, profesorul din facultate, ne spunea că o piesă, respectiv un film, sînt ca o orchestră. Şi că fiecare personaj e cîte un instrument. Aşa am înţeles, de exemplu, la Marfa şi banii, că, de fapt, cuplul de acolo e cel al băieţilor, iar fata este doar un fel de trofeu. Şi mi-am asumat asta. Iar faptul că înţelesesem povestea şi care era importanţa personajului meu în întreg contextul mi-a creat nişte repere.

Studiul ăsta îl fac de fiecare dată cînd lucrez la un film nou: cine e personajul meu şi ce are de spus în întregul poveştii. Apoi, pentru mine contează foarte mult partenerii din film. Construiesc în funcţie şi împreună cu ei.

Există, de exemplu, o scenă din Periferic de care sînt mîndră şi care a fost lucrată împreună cu Andi Vasluianu şi Bogdan (Apetri), cu toate că în scenariu scena era cu totul altfel.

Şi aici ajung la cea mai importantă persoană: regizorul. Relaţia cu el şi ceea ce-şi doreşte el de la personajul pe care-l joc mi se par esenţiale. Mi s-a întîmplat să fiu atît de bine condusă, încît să mă mir şi eu că descopeream lucruri pe care nu le ştiam despre mine.

Te uiţi la filmele pe care le-ai făcut? Cum te raportezi la ele?

Normal că mă uit. Trec peste prima experienţă. A fost una de coşmar: eram la Festivalul de Film Dakino, la proiecţia Marfa şi banii, şi mă vedeam pentru prima oară pe un ecran mare. Timp de o oră şi ceva am avut o senzaţie de dedublare ciudată, îmi venea să fug acasă, să mă ascund de ruşine.

Dar, lăsînd această experienţă la o parte, mă uit la filmele mele pentru că aşa îmi dau cel mai bine seama unde e sau nu e bine din ce fac. Spre deosebire de actorii care urăsc să se vadă jucînd, eu mă verific în felul ăsta. Mă uit chiar şi la dublele din timpul filmării, îmi reglez lucruri tehnice, lucruri de detaliu, dar la care ţin foarte tare. Cît despre filme, mă raportez la ele, fireşte, subiectiv. Mă bucur dacă sînt apreciate, la fel cum accept şi criticile.

Ai vreo actriţă preferată?

Există multe actriţe pe care le admir, începînd cu Meryl Streep, Juliette Lewis, Juliette Binoche, Lili Taylor în Arizona Dream, Catherine Keener în Living in Oblivion, Isabelle Huppert în Pianista, Emily Watson în Breaking the Waves şi multe, multe altele.

În ce o să te vedem anul ăsta?

Anul trecut am avut norocul să lucrez mult. Aşa că anul acesta aştept cu nerăbdare să văd Domestic, scurtmetrajul 170 mp, în regia lui Andrei Kohn, Tatăl meu e cel mai tare, în regia lui Radu Potcoavă. Iar la teatru joc în piesa Grădinile groazei, la Odeon. Şi vor urma, probabil, şi alte proiecte. 

a consemnat Ana Maria SANDU 

Foto: R. Chindriş

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Amenda primită de o pensionară din Brașov pentru că a plantat flori în grădina blocului. „Este anormal ce se întâmplă”
Poliţia Locală Braşov a dovedit exces de zel în cazul unei femei de 76 de ani care a plantat câteva flori în zona verde a blocului în care locuia, potrivit bzb.ro.
image
Nike și Adidas, bătute de niște fete fâșnețe: invenția unei companii elvețiene fascinează lumea FOTO
Giganții de pe piața încălțărilor de alergare au înregistrat un eșec rar după un maraton major. La Boston, primele trei locuri din clasamentul feminin au fost ocupate de atlete care au purat alte mărci.
image
Joaca de-a vremea. Posibila cauză a inundațiilor catastrofale din Dubai, ploaia artificială VIDEO
Despre „însămânțarea norilor” se vorbește de mult timp, iar tehnica este folosită în multe țări care au probleme mari din cauza secetei. Sunt voci care spun că vremea ciudată din Dubai este legată de ploaia artificială creată acolo pentru a mai îmblânzi vremea.

HIstoria.ro

image
Justiția în România secolului al XIX-lea
Evoluția Ministerului Justiției urmărește, în linii mari, evoluția administrației autohtone, dar și pe cea a societății românești, în ansamblul său.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.