Dileme on-line

Cum ediţia din acest an a Festivalului Naţional de Teatru a pus pedala pe formule teatrale clasice, fie piese, estetici sau regizori, fie toate la un loc, au existat şi încercări, mai mult sau mai puţin reuşite, de lecturi noi pe texte consacrate. Cu alte cuvinte, viziuni contemporane asupra unor teme tradiţionale.

Ediţia din acest an a Festivalului Naţional de Teatru s-a reîntors la  formule teatrale consacrate, cu autori cunoscuţi şi regizori recunoscuţi, într-o zonă estetică predominant clasică. Un anume spirit conservator, o distanţare diplomatică de realitatea imediată au marcat festivalul, ceea ce a părut oarecum pervers, ţinînd cont că lumea în care trăim este în plină convulsi.

Şi rîndurile lui Arghezi, şi cele ale lui Lovinescu sînt străbătute de emoţie. Cum să nu fie? Al doilea este bolnav, pe un pat de spital, şi primul îi scrie. O face public, alegînd formula scrisorii deschise. A trimite un mesaj de îmbărbătare în privat este una; dar a publica textul într-un cotidian este cu totul altceva.

...muzica lui Bob Dylan şi a lui Jimi Hendrix, filmele lui Jean-Luc Godard şi Robert Bresson, dar care a fost de asemenea îndrăgostită de Robert Mapplethorpe şi Sam Shepard. Asta pînă cînd se dovedeşte a fi, de fapt, povestea unei tinere artiste în căutarea propriei voci şi identităţi. Meet Patti Smith!

"The Monster Show of Monsters e o expoziție de Halloween. Simplu. Dar sperăm că am reușit nu doar să punem niște lucrări pe pereți, ci am creat o atmosferă pornind de la felul în care e aranjat și iluminat spațiul, la soundtrack, la proiecțiile de filme cheesy horror din anii ‘80. "

Am auzit că unii călugări tibetani meditează în peşteri ani la rînd şi, cînd sînt gata de ducă, încetează să mai mănînce şi se sting în linişte, lăsînd în urmă propriile forme mumificate, în poziţie de lotus. Mie îmi sună bine.

nu începe cu un bang şi nici cu un scîncet

1. E singura dvs ocazie de-a merge la un concert cu vreun Elvis (Mint. Mai e şi Elvis Romano). 2. Aţi văzut ce ochelari are?!

Zona euro a fost încă o dată graţiată. Problemele Greciei au fost pentru moment puse deoparte. În prezent atenţia s-a îndreptat însă către Italia, ca următor candidat la prăbuşrea economică.

Elvis Costello va susţine joi, 3 noiembrie, un concert la Sala Palatului. E un miracol faptul că vine în România un muzician atît de mare, dar atît de puţin cunoscut la noi.

Moneda euro este poate salvată, dar UE nu a ieşit încă la liman.

Nebunii ani ’90 au consacrat, la noi, formula şi formatul scrisorii deschise. Cititorii de azi, cei mai tineri dintre ei, pot să se intereseze şi să afle: părinţii lor vibrau la unison atunci cînd o personalitate a societăţii civile adresa cîte o scrisoare deschisă unui factor de răspundere din zona supraetajată a Puterii.

Michael Yorke este regizor de film documentar şi profesor de antropologie vizuală, predă cursuri despre realizarea aplicată a filmelor etnografice în cadrul Departamentului de Antropologie Vizuală al University College London şi cursuri de antropologie vizuală la institute precum LSE, SOAS, Oxford University şi Manchester University Granada Centre.

Nu mi-e frică de nimic. Replica e repezită, uşor arogantă, cu o agresivitate jucată sub care se simte cum se zbate frica. Are 14 ani şi 9 luni şi vrea să scape de eticheta asta de copil. Nu mai e o fetiţă şi nu îi e frică de nimic.

The Economist descrie rezultatele unei cercetări din care reiese că fericirea ar fi condiţionată într-o oarecare măsură şi de moştenirea genetică.

Dacă am forța un exercițiu de imaginație și am considera Massive Attack și Portishead părinții trip-hop-ului, atunci rodul „hibridizarii” lor ar fi Zero 7. În realitate, singura legătură directă între cele trei nume electronice este pămîntul pe care s-au născut.

A fugi înseamnă a nu şti nimic, scrie undeva un critic incomparabil pe nume G. Călinescu.

Ce înseamnă moartea lui Moammar Gaddafi pe scena politică internaţională? O dezbatere la rece în revista Time Magazine.

Actriţa Carole Bouquet vine pentru a doua oară în România, pentru a fi prezentă la deschiderea oficială a Festivalului Filmului Francez. Cu această ocazie, publicăm în exclusivitate un interviu luat de Silvia Cazacu în primăvara acestui an, cînd Carole Bouquet a susţinut la Teatrul Odeon o lectură din Antonin Artaud.

Sanja Mitrović este regizoare de teatru, coregrafă, performer și scriitoare din Serbia. În 2001 a emigrat în Olanda și s-a stabilit la Amsterdam.  Este fondatoare a Stand Up Tall Productions (2009). În ultimii ani, creațiile sale au fost prezentate în turnee în Europa și în lume, primind reacții elogioase din partea criticii.

Întrebarea la ordinea zilei: cine sînt eu? Locul: o lume maladivă, eminamente urbană, tarată de deviaţii comportamentale rezultate din confuzia identitară. Răspuns: individual. Soluţii: poate doar extincţia planetară via Lars von Trier în Melancholia. Sugestii: mergeţi, vedeţi şi vă întrebaţi.

Evenimentul de jazz al anului (în capitală) e pe cale să se producă - Pat Metheny Trio la Sala Palatului, pe 25 octombrie. Dacă despre marele Pat se ştiu multe, iar o simplă căutare pe Internet revelează mii de pagini cu rezultate, companionii săi din concertul bucureştean trebuie prezentaţi cum se cuvine. Din simplul motiv că Bill Stewart şi Larry Grenadier ar avea loc în orice trupă de pe planetă.

Acum cînd strugurii s-au copt, cînd frunzele toamnei se pregătesc să ne părăsească, cînd butoaiele şi tocitoarele sînt scoase de prin crame şi pivniţe, vă dezvălui cîteva reţete de preparare a vinului. Ele sînt culese dintr-o carte de bucate ce a trecut prin mîinile mai multor boieri şi boieroaice din secolul al XVIII-lea.

Scriitori şi artişti care au adus laudă vinului? Nenumăraţi, fireşte: de la Baudelaire la Jim Harrison, de la Rabelais la Cézanne sau de la Claudel (de ce nu?) la - surpriză! - Colette, o foarte competentă cunoscătoare în materie. Şi totuşi, Pivot nu insistă asupra scriitorilor care au crezut că găsesc în alcool sursa inspiraţiei creatoare: lista ar fi prea lungă.

Tyrannosaur începe cu un om supărat, atît de supărat, încît îşi omoară cîinele în bătaie. Mi-am zis OK, refuz să mai înnebunesc la o altă demonstraţie de violenţă cu care deja atîtea filme indie ne-au obişnuit, violenţă de dragul violenţei, fluturînd pancarta comodă a realismului (social).

„A face spectacol, ca mai toate celelalte lucruri, pare să fie ceva firesc pentru Pat Metheny. Chitarist de excepţie, compozitor expansiv şi, mai presus de toate, căutător neobosit, ştie cum să aducă umanitate şi sentiment în cel mai grandios dintre spectacole."