Genele lungi ale fericirii

Potrivit unor cercetări recente, pe lîngă circumstanţele exterioare, fericirea unui om, mai mică sau mai mare, are şi o bază genetică.

E vorba de felul în care organismul e programat să-şi transporte în interior serotonina, prin gene mai lungi sau prin gene mai scurte.

Aşadar, dincolo de starea socială, de sănătate sau de vîrstă (copiii şi bătrînii sînt mai fericiţi) există şi o parte moştenită, înscrisă în ADN.

The Economist explică felul în care s-au făcut aceste studii şi rezultatele la care s-a ajuns. Se pare că partea genetică determină aproximativ o treime din gradul de fericire al unui individ.

Cercetătorii au mers chiar şi în zona foarte sensibilă a diferenţelor rasiale. Deşi studiile au fost făcute doar pe cetăţeni americani, acestora li s-a cerut să menţioneze şi originea etnică. Şi a rezultat că originarii din Asia ar fi mai puţin fericiţi decît albii care, la rîndul lor, ar fi mai puţin fericiţi decît cei originari din Africa.

Această concluzie e asemănătoare şi cu rezultatele sondajelor de opinie făcute pe plan mondial care relevă gradul de satisfacţie dintr-o ţară, raportat la Produsul Intern Brut.

Unii savanţi au lansat şi ipoteza conform căreia societăţile mai puţin "fericite" ar avea tendinţa de a se organiza în sisteme de tip colectivist, în vreme ce în societăţile cu indivizi genetic mai fericiţi, se dezvoltă mai des culturile şi sistemele de tip individualist.

Iar The Economist remarcă faptul că rezultatele unor asemenea studii i-ar putea interesa pe economişti şi pe politicieni chiar într-o mai mare măsură decît pe geneticieni.