Dragostea
3 noiembrie 2011
nu începe cu un bang
şi nici cu un scîncet
ci înaintea lor o vibraţie, un zumzet mic
o moleculă trezită
stîrnind furtuni în genunchi
nimic minunat nu poate începe altfel.
la capătul fiecărui deget
fragmente de ochi
zeci de oglinzi întoarse spre lume
apoi un sărut ca o băutură tare aruncă şira spinării în aer.
din cerul meu se vede tot patul:
doi invalizi frumoşi, întinşi sub pături,
tac împletiţi şi nemişcaţi
caută cuvinte care să îi sudeze aşa cum singur trupul i-a apropiat
zîmbesc. respiră
uriaşe plante de apă cresc din aerul expirat şi se înlănţuie deasupra patului