● Lucian Raicu, O sută de scrisori din Paris (selecţie de Livius Ciocârlie, prefaţă de Vasile Popovici, Editura Cartea Românească, 2010). Cronicile literare citite la Radio France Internationale ale celui care a făcut din critica literară, ca nimeni altul la noi, o cale de acces spre ultimele şi penultimele întrebări ale omului cititor şi scriitor. Exact şi patetic, clar şi subtil, fulgurant şi temeinic, totul iradiază pînă la o confesiune de o energie a gingăşiei în faţa misterelor prea puţin cunoscută în critica noastră. (Radu Cosaşu)

 ● Piesa lui Hanoch Levin, Cîtă speranţă, pusă în scenă de acest estet al kitsch-ului care este Radu Afrim la Teatrul Odeon (pe muzica lui Vlaicu Golcea şi scenografia Iulianei Vîlsan): 17 scheciuri comice, grave şi absurde ca viaţa, sub forma unui vodevil urban regizat parcă de Roy Andersson. (Marius Chivu)