„Teatrul a devenit pentru mine o formă de activism“ – interviu cu actorul Andrei ŞERBAN

Publicat în Dilema Veche nr. 810 din 29 august – 4 septembrie 2019
„Teatrul a devenit pentru mine  o formă de activism“ – interviu cu actorul Andrei ŞERBAN jpeg

Este unul dintre actorii de bază din spectacolele de teatru politic create de regizorul David Schwartz şi prezentate pînă acum la Macaz, în Bucureşti (care s-a închis în luna iulie, dar spectacole de teatru politic vor fi create şi reprezentate în alte spaţii şi oraşe). Andrei Şerban nu doar că este un actor subtil şi cameleonic, dar figura lui, cu o permanentă mirare (pseudo)candidă, şi vocea, duioasă şi capabilă să treacă rapid din registrul grav, ameninţător, în cel acut, defensiv, îi asigură o personalitate unică pe scenă. Însă Andrei Şerban nu rezumă teatrul la subtilităţile interpretării, ci îl vede ca pe o artă cu mize sociale. 

Sînteţi unul dintre actorii care se implică în spectacole de teatru social-politic. Ce vă motivează să alegeţi acest tip de teatru?

Am descoperit teatrul social-politic datorită primei colaborări cu David Schwartz și cu echipa de teatru cu care lucrez de 12 ani: Alice Monica Marinescu, Katia Pascariu, Mihaela Michailov și Alexandru Potocean. Ulterior am început să citesc lecturi de stînga și astfel să îmi pun bazele educației politice. Conștiința politică a născut, la rîndul ei, nevoia de a lupta împotriva inegalităților. Astfel, teatrul a devenit pentru mine o formă de activism și un instrument prin care îmi propun să fac justiție socială. Nu fac teatru din pasiune, am ajuns întîmplător actor și meseria nu mi-a plăcut niciodată în mod special. Sînt puțini actori care își permit să aleagă spectacolele în care joacă, deci aș putea fi privit ca un privilegiat, lucru care este doar parțial adevărat pentru că au fost și perioade foarte mari cînd nu am jucat deloc și am fost nevoit să trec prin mai multe reconversii profesionale. Am lucrat ca director de casting, chelner, educator, barman, -trainer. Sînt dispus în continuare să fac alte munci, doar ca să nu fiu constrîns financiar să joc în spectacole care nu au mesaje cu care mă pot identifica. Teatrul burghez, de entertainment, fără miză socio-politică, nu m-a interesat și nu o să mă intereseze niciodată.

Aportul dvs. la spectacole nu se limitează la actorie. În unele faceţi şi documentare, dramaturgie sau regie, dar nu ca un creator total, dimpotrivă, lucraţi în echipă (teatru devised). Cum funcţionează o astfel de formulă de lucru? Cum lucraţi concret?

Nu am lucrat de la început așa. Primul proiect la care am lucrat diferit a fost subPămînt. Am primit propunerea să mă alătur echipei și pentru partea de documentare, care urma să fie în Valea Jiului. La momentul respectiv lucram de patru ani, full time, la o agenție de casting. A fost o decizie destul de grea, aveam de ales între un serviciu care îmi oferea un salariu lunar și un proiect care se întindea pe trei luni, o lună documentare în Valea Jiului și două luni de repetiții. Am hotărît să îmi dau demisia și să merg în Valea Jiului pentru a înțelege realitatea oamenilor pe care urma să îi reprezint pe scenă. Timp de o lună de zile am participat la interviuri și ateliere pe baza cărora s-a scris textul spectacolului. După terminarea proiectului, am șomat un an de zile, dar subPămînt este unul dintre cele mai apreciate spectacole ale noastre și cel mai trainic (anul ăsta a împlinit 7 ani), iar feedback-ul oamenilor din Valea Jiului și al celor cu care am făcut interviuri a fost că s-au simțit bine reprezentați. La următoarele proiecte am contribuit și la partea de dezvoltare a dramaturgiei, lucru care a fost posibil pentru că mi s-a oferit încredere și spațiu. În prezent, la fiecare început de proiect, toți membrii echipei aleg ce vor să facă în acel proiect. Este și un mesaj pe care îl transmitem, ca grup, împotriva structurilor ierarhice de lucru, în care actorii sînt tratați ca niște instrumente la îndemîna regizorului. Raportul ăsta inegal de putere duce deseori la abuzuri din partea regizorilor. Actorii sînt limitați la rolul de executanți, indicaţiile care vin de la regizor nu pot fi contestate, lucru care, din punctul meu de vedere, omoară creativitatea și are efecte asupra demnității umane. De regizat m-am apucat pentru că erau subiecte care mă interesau și nu găseam regizori. Nu am avut nici o miză la nivel profesional. Cu ocazia asta, mi-am dat seama că e important să generez contexte de muncă non-ierarhice, bazate pe respect și încredere, în care există loc și pentru dezvoltare.

Unul dintre proiectele dvs., Vi mi som rom, explorează identitatea romă din mai multe perspective (interioare, exterioare), prin prisma poveştilor personale. Am văzut mai multe spectacole despre identitatea romă, cu abordări diferite, şi ştiu că vă preocupă subiectul. Care este perspectiva dvs. asupra lui, ce vă interesează să chestionaţi în legătură cu acest subiect?

În primul rînd, trebuie să ne întrebăm cine vorbește în numele romilor, cine îi reprezintă? Am văzut mai multe spectacole despre identitatea romă care aveau o intenție pozitivă la bază, dar în echipă nu era nici o persoană de etnie romă. Lucrul ăsta, din punctul meu de vedere, este foarte problematic. Nu poți să vorbești despre discriminare și inegalitate de șanse, dar să reproduci tocmai asta în abordarea ta de lucru. Plus că există riscul să exotizezi anumite comportamente, iar asta se întîmplă cînd privești lucrurile din exterior. Cred, în primul rînd, că trebuie să se creeze contexte în care romii să se autoreprezinte. Asta e abordarea mea de bază. Îmi propun să ofer spațiu de exprimare pentru poveștile romilor, spuse de romi. În al doilea rînd, îmi propun să deconstruiesc clișeele și prejudecățile față de etnia cea mai stigmatizată, din care fac și eu parte, deci e și o miză personală la mijloc. Fiind rom invizibil, în mare parte din cauza colorismului – sînt alb –, am fost ferit de rasism adresat direct. Vi me som rom este un manifest care îndeamnă romii invizibili să își asume etnia și să lupte alături de cei mai puțin privilegiați decît ei, dar și un spectacol care își propune să arate absurditatea rasismului. Îmi doresc să contribui la recuperarea și conservarea istoriilor romilor pentru că doar o bună cunoaștere a trecutului poate ajuta la o mai bună înțelegere a situației romilor din prezent.

Aţi făcut un rol excelent în Cultul personalităţii – un cabaret politic care recuperează perioada luptelor interne din Partidul Muncitoresc Român – unde îl jucaţi pe Gheorghe Gheorghiu-Dej. Faceţi un personaj seducător, boem, locvace, cu accese de orgoliu. Cum aţi creat personajul şi care este raportul acestuia cu persoana reală?

De obicei, în teatrul documentar lucrăm cu materiale video, interviuri cu persoane reale și încercăm să redăm comportamentul lor cît mai fidel, de la gesturi, mimică, pînă la imitație de voce. Am căutat materiale video cu Gheorghiu-Dej, dar nu am găsit suficiente sau relevante pentru a-mi construi personajul. În puținele filmări pe care le-am găsit, imaginea și sunetul nu sînt foarte clare, așa că a trebuit să construiesc un personaj bazat pe documente din arhive sau mărturii scrise. Mihai Lukács, regizorul și scenaristul spectacolului, făcuse deja partea de documentare și mi-a pus la dispoziție toate materialele. Din mărturiile scrise ale celor care l-au cunoscut îndeaproape, Dej reiese ca fiind o persoană charismatică, cu o accentuată latură ludică – îl imita pe Stalin de fiecare dată cînd povestea despre întrevederile cu el. În presă am găsit articole în care era prezentată și latura mondenă a lui Gheorghiu-Dej, căruia îi plăceau restaurantele, coniacul franțuzesc și stofele englezești. Mihai mi-a lăsat libertatea totală să construiesc personajul și, în unele cazuri, să intervin în text, și așa s-a născut personajul seducător, boem, volubil, cu accente autoritare pe alocuri. Desigur, Dej era mult mai complex decît l-am prezentat eu, dar una dintre mizele pe care mi le am propus în construcția personajului a fost și contrastarea discursul anticomunist clișeistic, în care liderii și membrii de partid sînt prezentați ca niște persoane rigide, monotone și lipsite de culoare. 

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: A. Bulboacă

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.