Scene din viaţa de la ţară

Publicat în Dilema Veche nr. 472 din 28 februarie - 6 martie 2013
Scene din viaţa de la ţară jpeg

● Acasă la tata, de Mimi Brănescu. Regia: Vlad Massaci; scenografia: Andu Dumitrescu; cu: Vlad Zamfirescu, Marius Florea Vizante, Gheorghe Dănilă, Laura Creţ, Mirela Oprişor, Mihaela Măcelaru, Florin Anton. Teatrul de Comedie.

Textul lui Mimi Brănescu despre universul în derivă al satului românesc (nu că urbanitatea mioritică nu ar fi la fel de lipsită de busolă) face carieră. După montarea lui Alexandru Dabija de la Teatrul Act, cu Marcel Iureş în rolul tatălui – un spectacol bine închegat –, Andrei Cohn a făcut un film (ce are premiera la toamnă) şi Vlad Massaci – un spectacol la Teatrul de Comedie. E oarecum riscant într-un oraş, fie el şi Bucureşti, să faci un al doilea spectacol cu acelaşi text, cînd primul e un mare succes şi se joacă în continuare, dar nici să te abţii numai din acest motiv nu e o idee bună. Prin urmare, spectacolul de la Comedie se arată interesant din start, măcar pentru că ar reprezenta o viziune diferită asupra textului decît cea de la Act.

Actorul Mimi Brănescu joacă în multe filme (inclusiv în cîştigătorul Ursului de Aur, Poziţia copilului), dar este cunoscut în egală măsură ca dramaturg, cu piese montate în mai multe teatre (Bigudiuri, Gunoierul, Flori, fete, filme sau băieţi, Dumnezeul de a doua zi), şi scenarist de filme şi seriale TV (Acasă la tata, Lombarzilor 8, Las Fierbinţi). Meritul lui Brănescu este că scrie despre ce ştie, după propria declaraţie, şi asta îi face scriitura autentică. Este şi cazul piesei Acasă la tata, o privire caldă asupra satului românesc de azi, cu oameni uitaţi de lume, care se uită pe ei înşişi lîngă sticlele de votcă, cu nefericirile mărunte care construiesc o viaţă, dar dărîmă speranţe, destine eşuate, multă resemnare înghiţită – nu ca pastilele, cu speranţa că te faci bine, ci ca otrava, în ideea că nu vei mai simţi nimic. Dramaturgul nu judecă personajele, nu le arată cu degetul, pare că le ascultă cu berea în faţă şi dă din cap înţelegător: da, da, aşa e, viaţa e grea. Deteriorarea satului, depopulat şi de speranţe, nu numai de oameni, se regăseşte şi în piesele lui Csaba Székely, dar la el dramele sînt mai ascuţite, umorul mai apăsat – negru cîteodată –, şi tinde spre absurd, replica şfichiuieşte, îţi îngheaţă colţul gurii ridicat amuzat şi-l transformă în rictus. La Brănescu, umorul e mai blînd, nu doare, te pune pe gînduri cu amărăciune, dar şi aia „îndulcită“ de un pic de fatalism şi ceva mai mult alcool.

Spectacolul lui Vlad Massaci creează atmosfera rurală contemporană, cu muşama, navete de Cola, frigidere cu bere şi sticle cu votcă printre care se strecoară vieţi reduse la mecanica unor acţiuni robotice – copii, menaj, grădinărit (ele), muncă brută şi băutură (ei) – şi la eternul conflict între generaţii, care are ca obiect locuinţa. Sînt existenţe înghesuite printre cortine de voal, puse acolo de scenograful Andu Dumitrescu nu pentru sugestia vreunui aer inefabil al satului, ci pentru spaţierea practică a scenei. Utilitatea bate metafora, spectacolul se menţine în zona realismului pur, povestea e clară, subînţelesurile ei ţin mai mult de tristeţile noastre faţă de realitatea crudă a satului, ajuns astăzi un fel de azil al resemnaţilor, al fricilor şi neputinţei. E o lume a celor depăşiţi de timpuri, pentru care conexiunile cu noua viteză de trăit sînt scurtcircuitate. Formulele de supravieţuire le sînt necunoscute, sînt generaţii pierdute, nu doar cei maturi sau bătrîni, ci chiar cei tineri, pentru care universul se limitează la satul natal, eventual cu cîteva vizite la oraş pentru cumpărături.

Piesa lui Mimi Brănescu are personaje cărnoase, atent construite. Sosirea acasă a fiului rătăcitor Robert, plecat de multă vreme „la capitală“ şi refugiat într-un moment dificil acasă, la ţară, nu în sînul matern, ci sub aripa paternă, este pretext pentru a vedea celelalte personaje, exponente ale diverselor forme şi faze de ratare rurală. Tatăl, văduv, îşi reface viaţa cu o contabilă divorţată de la Bucureşti, femeie matură, cu traumele ei, peste care a trecut cu un calm... matematic. Prietenul din copilărie îşi împarte viaţa între muncă, votcă şi familia pe care nu a vrut-o, fata iubită în adolescenţă este vînzătoare de supermarket, fostul profesor are ticuri vechi şi obiceiuri (bahice) noi. Lumea pe care o regăseşte Robert este varianta degradată a celei pe care a părăsit-o.

Problema spectacolului de la Teatrul de Comedie – căci există una – este că relaţiile dintre personaje nu funcţionează în totalitate. Dacă la Act, în spectacolul lui Dabija, se închega o lume din oamenii aşezaţi la masa cu muşama, la Comedie, spectatorul are nevoie de ceva fantezie ca să poată imagina un univers care să conţină toate personajele. Tatăl (Gheorghe Dănilă) este repezit, nu îi ascultă pe ceilalţi, în special pe fiu, prin urmare nu se creează nici un fel de relaţie, nici cu Robert, nici cu iubita Iuliana (Mihaela Măcelaru), faţă de care delicateţurile din text cad ca nuca în perete. De fosta sa iubită, Paula (căreia Laura Creţ îi creează un traseu coerent, de femeie nefericită, dar resemnată), Robert se apropie credibil pînă în momentul scenei de dragoste/sex, unde apar accente false. Prietenul din copilărie Petrică este o problemă în sine. Cu haz, Marius Florea Vizante face un personaj tîmp, un şmecheraş de ţară, un pic furios şi destul de clănţos. Sigur, efectul e comic, dar personajul scris de Brănescu nu e un prostovan, e un om pe care viaţa l-a tras în jos. Prietenia cu Robert nu e veridică în acest context, din cauză că cei doi nu se intersectează nicăieri – unul este construit realist, altul este schematizat, redus la tipologie într-o manieră grosieră. Lucrurile funcţionează însă bine între Petrică şi soţia lui, Mia, pe care Mirela Oprişor o construieşte în relaţie cu personajul lui Vizante (actriţa joacă acelaşi personaj şi în filmul lui Andrei Cohn, unde îl are partener pe Andi Vasluianu în Petrică, personaj pe care acesta îl joacă şi în varianta de la Teatrul Act). Mia e şleampătă, afişează o oarecare politeţe retardă, se bucură de atenţie ca un copil, dar izbucnirea ei de nefericire e autentică. Plauzibil e şi profesorul (Florin Anton), un om a cărui lume s-a sfîrşit şi care nu-şi găseşte locul în cea nouă. Greul pare să cadă pe umerii lui Robert (Vlad Zamfirescu), dar acesta este mai mult un personaj-reflector decît unul principal, este catalizatorul celorlalţi – prin urmare, identitatea sa este destul de vagă. Zamfirescu este, ca de obicei, firesc (mare calitate), dar cu atîtea sincope relaţionale, personajul nu iese mai conturat decît în scriitură. Şi cum ziceam, savoarea este dată de ceilalţi. Uşor forţat este şi finalul, cu obsesia pentru contabilitate a Iulianei.

Acasă la tata este un spectacol simpatic, chiar dacă insuficient coagulat, fără să se deosebească prea mult de varianta de la Teatrul Act. Poate nici nu şi-a propus asta.

Oana Stoica este critic de teatru.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Cel mai crud torționar, Nicolae Moromete: „Porc mincinos. În Republica noastră populară, pentru «nimic» nu se capătă mai mult de zece ani!“
Pe unde a trecut, torționarul Nicolae Moromete a semănat teroare, fie că a fost la Aiud, Jilava sau Vacăreşti. Neavând niciun fel de studii, el a fost subiectul unor situații de-a dreptul hilare.
image
Afacerea care ia amploare în România. Locațiile apar ca ciupercile după ploaie, dar tot par neîncăpătoare: „Nu mai avem locuri disponibile”
În ultimii ani, în marile orașe ale României au fost amenajate foarte multe locații dedicate practicării sportului în aer liber. De cele mai multe ori este vorba despre terenuri de fotbal.
image
Admis cu 10 la Automatică. Ionuț Mihăilescu din Caracal a fost singurul decar din 3.500 candidați. A lucrat cot la cot cu bunica exerciții și probleme
Un elev de clasa a XII-a din județul Olt este deja admis la Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Politehnicii București, cu media 10. Bunica sa a jucat un rol determinant.

HIstoria.ro

image
Olimpia, cel mai tânăr muzeu al ţării
Primul muzeu din România dedicat istoriei sportului și turismului montan a fost deschis la Brașov, în an olimpic, la „Olimpia”, în fostul sediu al Reuniunii de patinaj, clădire construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, restaurată de Muzeul Județean de Istorie Brașov.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.