onirodrom

Veghea lui Morfeu jpeg
Veghea lui Morfeu
Maculatura diurnă poate fi mobil, motor, imbold al unui vis nou.
Procese de onirință jpeg
Procese de onirință
Niciodată nu știi ce conduce la vis, pe cînd ce vine după aceea e mai limpede: rememorarea, reluarea lui în gînd pînă la dispariție.
Vise la feminin jpeg
Vise la feminin
Hélène Cixous reordonează material dintr-un jurnal de vise imens, mărturisind că n-a modificat nimic din eboșa inițială.
„Unde ni s entuziaștii, visătorii“ jpeg
„Unde ni-s entuziaștii, visătorii“
Oniriștii nu pornesc de la visele lor nocturne, inventînd hiperlucid altele, diurne.
Visele de apoi jpeg
Visele de apoi
Cîți nu ne trezim, în veghea imediat următoare unui coșmar, cu veșnica analogie dintre spațiul oniric și viața de apoi?
Spațiu timp sau visul reprezentat în muzică jpeg
Spațiu-timp sau visul reprezentat în muzică
Un vis pus pe note seamănă pe undeva cu spațiu-timpul.
Trei pactizanți cu visul jpeg
Trei pactizanți cu visul
Odată calea deschisă, bolnavul ajunge să comunice cu presupusa lume a spiritelor încă din stare de veghe.
Fluturi de noapte jpeg
Fluturi de noapte
Zhuangzi (secolul IV î.e.n.) ne-a lăsat moștenire dilema filosofului care se visează fluture și la trezire se întreabă: nu cumva sînt un fluture visîndu-se filosof?! Parabola
Vise din alt film jpeg
Vise din alt film
Analogia film-vis a funcționat încă de la începuturile cinematografului, cînd Georges Méliès a visat la călătoria în Lună, patria viselor.
Ce ascunde mantia oniromantului? jpeg
Ce ascunde mantia oniromantului?
Într-unul dintre multele sale eseuri consacrate universului oniric, Roger Caillois ne spune că, pentru popoarele primitive, visul nu e profeție, ci constrîngere, nu înștiințare, ci prefigurare coercitivă.
Insistența memoriei în vise (acuarele, fotografii) jpeg
Insistența memoriei în vise (acuarele, fotografii)
Istoria picturii se vede astăzi plină de reprezentări încercînd să imagineze, în tablouri cu subiecți visători ca atare sau numai subînțeleși, nemaivăzutele locuri pe care le vizităm în somn.
„Crezi că împingi și ești împins“ jpeg
„Crezi că împingi și ești împins“
Bătură orele kairotice, se aliniară planetele, sorii și lunile, ca totul să iasă cum era stabilit.
Atelierul din umbră jpeg
Atelierul din umbră
Experiența de visător apare ca pură experiență a scrisului, fascinația unui text care se produce singur.
Biblioteci în aerul tare al viselor jpeg
Biblioteci în aerul tare al viselor
Citind un text în care un personaj citește la nesfîrșit vise, îl transform într-un vis.
Sigmund încă mai bîntuie pe Berggasse jpeg
Sigmund încă mai bîntuie pe Berggasse
Oare visele sînt incoerente cînd le visăm sau cînd ni le amintim?
„Elementele se aliniau la locul potrivit“ jpeg
„Elementele se aliniau la locul potrivit“
Între timp, cumva peste noapte, toate căsuțele s-au bifat, umplîndu-se cu tot mai mulți protoni și electroni.
Nocturnal din vremea virozei (II) jpeg
Nocturnal din vremea virozei (II)
Visele acestea sînt mai vii, mai neobișnuite, datorită izolării și, paradoxal, din cauza lipsei de inspirație, căutînd resurse în trecut.
O scară unind cerul și pămîntul jpeg
O scară unind cerul și pămîntul
Și dacă scara lui Iacob e, de fapt, un labirint la mijlocul căruia domnește, asurzitoare, liniștea?
Federico desenează vise jpeg
Federico desenează vise
Pentru regizorul italian, visele au fost niște pre-filme, cu reciproca valabilă: a filma sinonim cu a visa.
„În Xanadu cînd Kubla Han“ (metempsihozele visului) jpeg
„În Xanadu cînd Kubla Han“ (metempsihozele visului)
Există poeme dictate în vis, care apoi se pierd în văzduh, ca arse de lumina isterică a zilei.
Kairos jpeg
Nocturnal din vremea virozei (I)
Acum totul pare un vis rău. După ce ne vom trezi, sper să ni-l amintim încă multă vreme și să fi tras învățăminte la greu.
Lungul drum al nopții către lumină jpeg
Lungul drum al nopții către lumină
Optzeci de minute înfîțișînd Noaptea pură, cea lipsită de stele, de lună, fără somn pașnic, în care întunericul domnește, în care singurul izvor de lumină sînt visele, fie și sub forma unui coșmar.
Memoria din lumea secretă jpeg
Memoria din lumea secretă
O particularitate persistentă la acest autor este hipermemoria insinuată în visele transpuse.
O mulțime de oameni care așteaptă jpeg
O mulțime de oameni care așteaptă
Ducem în săptămînile acestea un război la scară planetară, sîntem pe front în fața unui dușman invizibil.
Despicarea visului în patru jpeg
Despicarea visului în patru
Așa vin și pleacă visele, ca o vîntoasă. Transpunerea lor poate să respecte sau nu caracterul acesta fugar, fugitiv, de pierdere ireparabilă, și cel mai bine o face nesinchisindu-se de semnele de punctuație.
„Cum ar fi visele altora“ jpeg
„Cum ar fi visele altora“
Am văzut, Nobelul pentru literatură pe 2018 s-a dus către o autoare poloneză inclasabilă, motivația juriului sprijinindu-se pe o „imaginație narativă care cu pasiune enciclopedică înfățișează trecerea granițelor ca pe o formă de viață“.
Preistorie, previstorie… jpeg
Preistorie, previstorie…
La o privire mai atentă, simți cum se-aprinde beculețul în cap ca de fiecare dată cînd descoperi o evidență, atît de evidentă în simplitatea ei încît trecuse neobservată – în cazul acesta, cu mileniile: ai acolo semnalmentele unui individ ce visează.
Visoluția suprarealistă jpeg
Visoluția suprarealistă
Visul ajunge simptom, și trebuie numaidecît tratat.
Un policier inconștient jpeg
Un policier inconștient
Narațiunea la persoana I propusă de Maeterlinck se va constitui într-o explorare de pionierat a sensului ascuns al viselor și amintirilor uitate. În plină amnezie infantilă, se produce un eveniment, se deschide o ușă, trapa inconștientului.
Sonata îngerului căzut jpeg
Sonata îngerului căzut
Într-o anecdotă devenită rapid legendară, Giuseppe Tartini i-ar fi relatat astronomului Jérôme Lalande geneza celei mai cunoscute opere a sa, sonata pentru vioară în sol minor, supranumită „A Trilurilor Diavolului“ (povestea e spusă cu limba de moarte a lui Tartini însuși, în cartea lui Lalande Călătoria unui francez în Italia):
Pe drum între vise jpeg
Pe drum între vise
Jack Kerouac își transformă locul natal într-un fel de urbe onirică: „un vis despre mama și tata în Lowell sau în Orașul Viselor…“ [11]. Pentru un asemenea modernist pursînge, locul acesta psihic era mai curînd paradiziac; odată, uitînd ce visase,
O noapte prin tablouri însorite jpeg
O noapte prin tablouri însorite
Nu avem nici o dovadă că Vincent van Gogh și-ar fi pictat visele. Nopțile lui erau albastre, insomniace. „Printr-un tablou îmi place să spun ceva consolator, ca o bucată muzicală… Să exprim speranță printr-o stea“ – îi scrie acesta fratelui său Theo la 3 septembrie 1888, cu referință directă, parcă, la Noapte înstelată, pictată nouă luni mai tîrziu.
„My Brownies, God bless them!“ jpeg
„My Brownies, God bless them!“
În Cartea ființelor imaginare, Jorge Luis Borges avansează și el ideea că, în timp ce dormea, acei „colaboratori nevăzuți, […] încuiați în mansardă“ i-ar fi șoptit lui Stevenson subiecte fantastice, dintre cele mai stranii, la ureche.
Un manual de utilizare pentru visătorii lucizi jpeg
Un manual de utilizare pentru visătorii lucizi
Un miros, un gust, o atingere, un motiv muzical auzit în somn ajunge să evoce în vis o persoană ori un loc. Următorul pas în conștientizarea stării onirice ar fi un act pur volitiv prin care subiectul visător își fixează gîndurile asupra imaginil
Visează barzii Premiul Nobel? jpeg
Visează barzii Premiul Nobel?
Bob Dylan a primit Nobelul pentru redescoperirea Americii etern făgăduite, acea Americă fondată pe/de valorile democratice, umaniste, călcate mai nou în picioare. Dacă Premiul Nobel se acordă, faute de mieux, pentru „servicii aduse umanității“, poate
„Ce cale voi urma în viață?“ jpeg
„Ce cale voi urma în viață?“
Dacă primele două pot fi considerate niște coșmaruri (întîiul, inclusiv postural, provocat de poziția corpului în somn), cel de-al treilea se dovedește un mare vis lucid, comentat chiar în timp ce se derulează. Visătorul devine conștient de st