„Elementele se aliniau la locul potrivit“

În ajun, sătul să își bată capul, să-și toace în ultimul hal creierul, Dimitri a băut un pahar de vodcă în plus. Peste ani, de aici i se va trage legenda cu stabilirea standardului de tărie 40% pentru vodca rusească. O făcătură. Adevărul e că problema îl chinuia de cel puțin zece ani și în curînd urma să împlinească 35 fără să-i fi dat de capăt. În fața lui, pe masa de lucru, stăteau foile cu schițe ale unui tabel asimetric. Se încurca în socoteli, ba că masele atomice ale unor elemente nu erau corecte, și le corecta, ba că proprietățile altora nu erau bine înțelese. Tabelul rămînea descompletat, precum o tablă de șvaițer din cel bun. Așa se face că, după cină, a făcut o plimbare pe malul Nevei și i s-a năzărit că, periodic, la intervale neregulate, elementele din jur se grupează în linii șerpuitoare. Întors în cămăruța lui, s-a pus la somn, a căzut în el ca o piatră de rîu. Cine știe, poate că visul se va dovedi un sfetnic mai bun. Pe jumătate ațipit, își aduce aminte cum într-una din nopți și-a văzut cele patru e-uri din nume schimbîndu-și neostoite locul. Apoi, vede: aranjamentul complet, fixat o dată pentru totdeauna de un jucător cu zaruri. „Am văzut într-un vis un tabel în care toate elementele se aliniau la locul potrivit“ – îi va spune mai tîrziu bunului său prieten A.A. Inostranțev, în dimineața zilei de 17 februarie 1869. Însă pînă atunci, trezit cu părul și barba vîlvoi, se va năpusti la masă și va nota imediat pe un căpețel de hîrtie ceea ce văzuse. Pe spatele unui plic la îndemînă, cu scrisul sau caligrafic, în chenar, pe limba internațională a vremii, se poate citi: Essai d’un système – după multe căutări a căzut asupra cuvîntului, pentru care lăsase loc liber – des éléments d’après leurs poids atomiques et fonctions chimiques.

Povestea e, firește, mai lungă. În 1866, Dimitri Ivanovici Mendeleev devenise profesor la Universitatea din Sankt Petersburg. Cum în limba țarilor nu exista un manual modern de chimie organică, s-a hotărît să redacteze el unul. Tot lucrînd la carte, și-a format ideea unui principiu după care să fie organizate elementele chimice. Avea răspunsul în minte, dar nu îl putea formula. Soluția s-a arătat la capătul a trei zile istovitoare din februarie 1869. Pe 14, Mendeleev lucra la capitolul  dedicat elementelor. Pe 15, a simțit un imbold să noteze cele 12 elemente din grupele oxigenului, azotului și halogenilor pe spatele unui plic. Încercînd să le clasifice după numărul atomic, a remarcat un tipar: lista începea cu membrii cei mai ușori din grupă; cu alte cuvinte, forma un model „periodic“. După sarcina relativ ușoară de a descrie metalele alcaline, chimistul și-a pus întrebarea despre ce familie să scrie în continuare. Pe 16, s-a gîndit să-și transcrie notițele pe niște cartonașe, cîte unul pentru fiecare element. Apoi, ca într-un joc de cărți, a încercat să găsească o noimă grupîndu-le în fel și chip. S-a jucat. Sursele – și tradiția – ne spun că, după ce a așezat cartonașele, Mendeleev și-a dat brusc seama că aranjîndu-le în ordinea crescătoare a masei atomice anumite tipuri de elemente se grupează de la sine. Deși nu era întotdeauna clar din ce grupă trebuiau să facă parte, celelalte 51 de elemente cunoscute pe atunci se potriveau și ele în schemă. Epuizat – nu se odihnise de cîteva zile –, adoarme. La trezire, totul e mai limpede ca niciodată. Pe 1 martie 1869, savantul construiește prima sa versiune a sistemului periodic al elementelor, ce va fi prezentată într-o sesiune a Societății Ruse de Chimie, cu titlul „Dependența dintre proprietățile maselor atomice ale elementelor“. În săptămînile următoare o va perfecționa, publicînd-o apoi în prestigiosul jurnal academic german Zeitschrift für Chemie. Limba kaizerilor l-a făcut peste noapte celebru.

Mendeleev și-a făcut descoperirea mai vizibilă aranjînd elementele din fiecare grupă în linii, pe care le-a pus una peste cealaltă, așa încît să formeze un tabel – în prezent, grupele sînt dispuse pe coloane. Cînd un element nu s-a potrivit așa cum ar fi vrut el, chimistul a refuzat să accepte că schema ar fi greșită, punînd eroarea pe seama celor care măsuraseră masa atomică, înlocuită rapid cu o valoare care să facă elementul să se potrivească. Dintre cele opt principii de organizare ale tabelului, fundamentale sînt mai ales două. Mai întîi, faptul că elementele chimice, atunci cînd sînt ordonate în funcție de masa atomică, prezintă o periodicitate aparentă a proprietăților chimice și fizice. Apoi, certitudinea descoperirii a numeroase elemente necunoscute la vremea respectivă – ca ekasiliciu, ekaaluminiu sau ekabor (autorul a folosit prefixele sanscrite „eka-“, „dvi-“, „tri-“, pentru unu, doi, trei), devenite în scurt timp germaniu, galiu și scandiu. Așa cum era de așteptat, locurile goale s-au ocupat fiecare la timpul său. Dar Mendeleev a mers și mai departe. Nu doar a insistat, uneori împotriva tuturor, în convingerea sa neclintită că spațiile în care nu exista nici un element cu proprietățile cerute reprezintă elemente nedescoperite, ci chiar a prezis aceste proprietăți doar pe baza respectivei poziții.

Între timp, cumva peste noapte, toate căsuțele s-au bifat, umplîndu-se cu tot mai mulți protoni și electroni. Acum, tabelul periodic pare perfect. Simetric, așezat. Coloanele i-au fost completate. Visul lui Mendeleev a fost desăvîrșit de armate de cercetători. Tabla de șvaițer a devenit o bucată compactă de parmezan fără urmă de gaură. Toate elementele, de la numărul atomic 1 pînă la 118, au fost descoperite sau sintetizate, cel mai recent adăugate fiind nihoniul, moscoviul, tennessinul și oganessonul, finalizîndu-se astfel și ultima dintre cele șapte perioade. Ba mai mult, în laboratoare, sinteza elementelor cu număr atomic peste 118 este planificată.

Ce dovadă mai bună că sclipirile de geniu ale unor minți pot apărea și în vise, atunci cînd planetele se aliniază cum trebuie? Întocmai ca zilele unui an. Să vă fie mai bun cel ce urmează și să trăim într-un co-vis mai bun!

Ovidiu Komlod este scriitor și traducător. Cea mai recentă carte publicată: noapte-lumină, poeme, Casa de Editură Max Blecher, 2017.

Foto: Dimitri Mendeleev (wikimedia commons)