O scară unind cerul și pămîntul

Publicat în Dilema Veche nr. 862 din 15 - 21 octombrie 2020
O scară unind cerul și pămîntul jpeg

Puține episoade biblice au prilejuit mai numeroase și fructuoase dialoguri între arte decît scara lui Iacob. Și la fel de puține prilejuiesc o desfășurare de forțe precum conceperea acestui articol, în care asocierile au curs efectiv ca niște îngeri în tranzit pe o scară cerească.

Dar s-o luăm cu începutul. În capitolul 28 al Facerii, tînărul Iacob înnoptează pe cîmp, cu o piatră la căpătîi. Are un vis în care vede o scară ce se reazemă cu un capăt pe pămînt, iar cu celălalt gîdilă cerul; îngerii urcă și coboară pe ea; Dumnezeu însuși adastă la capătul de sus, ba mai mult, făcînd promisiuni de împroprietărire pentru secole înainte, cînd urmașii patriarhului său vor fi ca pulberea pămîntului, duzini de seminții binecuvîntate prin el și sămînța lui. Trezindu-se înfricoșat, Iacob își spune: locul ăsta nu e altceva decît casa lui Dumnezeu, asta e poarta cerului. Ca să nu-l uite, ridică bolovanul ce-i stătuse sub cap și toarnă pe el untdelemn, văzîndu-și de drum.

Peste milenii, momentul este reprezentat în pictură de către tenebristul spaniol José de Ribera (Lo Spagnoletto), în Visul lui Iacob (1639, ulei pe pînză – Museo del Prado). Aici, personajul biblic apare sub înfățișarea unui păstor odihnindu-se pe umărul stîng la rădăcina unui copac ce pare să îi continue trupul din spate. De cealaltă parte, în fundal, o scară de lumină pe care se pot distinge niște făpturi înaripate coborînd spre țeasta celui adormit. Conținutul este redat concomitent cu cadrul. Sîntem în același timp înăuntrul și în afara visului. Artistul baroc insistă asupra umanității lui Iacob, într-o versiune ce combină realismul construcției din prim-plan cu misterul viziunii, conferind astfel deplină veridicitate elementului miraculos.

Îngerii, aceste intermediarități călăuzitoare, devin apoi suflete într-un du-te-vino transmigratoriu. Există un oratoriu Scara lui Iacob, început de Arnold Schoenberg în 1915 și abandonat complet în 1944, perioadă în care părintele dodecafonismului a fost întrerupt mai tot timpul de sarcini profane, fiind paralizat de neputința de a-și formula și comunica ideile. Dirijorul Kent Nagano rezumă gestul compozitorului: „Iacob vede ceea ce nu pot să vadă ceilalți, la fel cum Schoenberg auzea o muzică pe care ceilalți erau incapabili să și-o imagineze“. Concepută inițial ca mișcarea finală a unei vaste simfonii, lucrarea unește lupta cu îngerul și visul divin, aducîndu-l în scenă pe arhanghelul Gabriel, gardianul paradisului, în rolul de sfătuitor cățărat pe scară, în vreme ce grupuri bine definite (Nemulțumiții, Scepticii, Fericiții) și indivizi luați separat (un Chemat, un Răzvrătit, un Ales alter ego) urcă. Totul într-o muzică eruptivă, crispată, pe care corul, împărțit în mai multe secțiuni, o umple pînă la ultima treaptă: gemete, urlete, șoapte sub greutatea păcatelor, deziluziilor, peste orchestrația aspră, în același timp discretă și luxuriantă, ce însoțește sufletele în ascensiunea lor.

Ceva mai aproape de noi, în timp și spațiu, Brâncuși ne-a lăsat o versiune sui-generis a vămilor văzduhului. Coloana fără sfîrșit, pentru că o scară pînă la cer nu are capăt. Funerară, vertebrală, ea mai degrabă sprijină cerul, să nu cumva să cadă peste noi. Dimpotrivă, poate că, astfel, de fapt cerul sprijină pămîntul să nu se fărîmițeze? Au scările lui Iacob într-adevăr dublu sens? Oare în nopțile cu lună în echilibru instabil mai coboară vreun serafim, șontîc-șontîc, pe bulbii romboidali? Vorba sculptorului însuși, noi nici nu știm ce ne-a lăsat el acolo.

La fel stau lucrurile cu una dintre cele mai cîntate piese simfonice ale lui Krzysztof Penderecki (decedat în martie anul acesta, la vîrsta de 86 de ani). Trezirea sau – titlu preferat de autor – Visul lui Iacob, după cum accentul e pus fie pe vis ca atare, fie pe rememorarea lui, a fost finalizată în 1974, fiind opera ce marchează debutul perioadei neoromantice din creația compozitorului polonez. Acesta preia fără echivoc rîndurile atribuite lui Moise, de la care a pornit totul: „Iacob s-a trezit din somn și a zis: «Cu adevărat Domnul este în locul acesta, și eu n-am știut»“ [Facerea, 28:16]. Rezultatul: șapte minute nu tocmai recomandate cardiacilor, cu disonanțe la fiece pas. Dacă primele măsuri pun bazele edificiului oniric, ulterior se înalță tremolouri răzlețe și sunete ca de raid aerian, pînă la gongul ce restabilește calmul unei nopți în deșert. Penderecki nu se sfiește să apeleze la metode neobișnuite în folosirea instrumentelor, apar inclusiv 12 ocarine, glissando-uri conferă peisajului sonor o aură numaidecît mistică, revelațiile sînt piezișe. Evitarea melodiei, armoniei, și insistarea pe eufonie fac trimitere la cei cărora li s-a acordat privilegiul descoperirii lui Dumnezeu și care găsesc în inimile lor un sentiment de teamă sfîntă sau teroare sacră, de numinos.

Forma acestei muzici stranii, ușor de catalogat drept horror, va fi preluată de Stanley Kubrick în The Shining (Emisia), filmul din 1980 devenit un clasic al genului. Pasajul se face auzit atunci cînd protagonistul (Jack Nicholson) îi povestește soției coșmarul în care o ucidea laolaltă cu fiul lor, tăindu-i bucăți, acolo, în hotelul Overlook (Vedere de Sus). Bucata e utilizată și în Inland Empire (David Lynch, 2006), respectiv Katyń (Andrzej Wajda, 2007). În aceeași ordine de idei, se cuvine amintită pelicula Scara lui Iacob (Adrian Lyne, 1990), în care experiențele unui soldat în războiul din Vietnam produc halucinații bizare, bîntuitoare.

În sfîrșit, în plan literar, nu pot să nu menționez volumul de poeme al Martei Petreu din 2006, Scara lui Iacob, cu versul catabazic definitoriu „Scara care duce la cer pentru mine coboară“, sau romanul Scara lui Iakov (2015) de Ludmila Ulițkaia, o cronică de familie în care suita de generații se constituie într-o scară genealogică străbătînd un secol de istorie tumultuoasă.

Astfel dispuse, toate aceste producții inspirate de episodul biblic formează ele însele o succesiune de trepte. Ajuns la final, mă întreb: și dacă scara lui Iacob e, de fapt, un labirint la mijlocul căruia domnește, asurzitoare, liniștea? Să fie într-un vis bun!

Ovidiu Komlod este scriitor și traducător. Cea mai recentă carte publicată: noapte-lumină, poeme, Casa de Editură Max Blecher, 2017.

Foto: José de Ribera - El sueño de Jacob (wikimedia commons)

p 22 Nagit WC jpg
Nagîț de pui
Etimologiile acestea „raționale”, dar false nu reflectă simple asocieri formale și sonore între cuvinte.
p 7 FED WC jpg
E inflația, prostule!
Întrucît Sistemul Federal de Rezerve al SUA (FED) a majorat recent rata-țintă a dobînzii, s-ar putea ca inflația să încetinească spre sfîrșitul anului în curs.
Florin Stoian 10 jpg
„Am transformat Oltenia de sub Munte într-un brand” – interviu cu geologul Florin STOICAN
„Mai întîi, trebuie să spun că rețeaua internațională a Geoparcurilor UNESCO a ajuns acum la 177 de geoparcuri din 46 de țări și există un interes atît de mare pentru alte geoparcuri, încît UNESCO a limitat numărul anual de aplicații la maximum 20 și maximum două/țară.”
p 7 WC jpg
Periculoasa alunecare spre violență a Americii
Teoriile conspiraționiste de extremă dreapta ale „statului paralel” și minciunile partidului republican despre alegerile măsluite au același țel comun: să conteste legitimitatea statului.
959 22 LCCutitarupng jpg
A texta, textare, textor & texteză
Lucrări și cărți întregi încep tot mai des să aibă ca subiect această dezvoltare adusă de inventarea computerului. Încotro va merge texteza și unde va ajunge reprezintă o chestiune care, nu mă îndoiesc, va depăși imaginația noastră din prezent.
p 7 WC jpg
America și provocarea chineză
America trebuie de asemenea să-și sporească participarea la actualele instituții internaționale pe care le-a creat și să le dezvolte pentru a stabili standarde și a gestiona interdependența.
p 19 jpg
Hîrtia, ecranul și cititul
Cum rămîne cu argumentele „emoționale” ale unui cititor care nu se poate „debarasa” de cartea tipărită?
p 7 WC jpg
Căderea lui Boris Johnson – și a noastră
În ziua de azi, personal este realmente politic: eșecurile personale sînt ipso facto eșecuri politice.
p 23 ExpoziLŤia Columbian¦â, Chicago, 1893 WC jpg
Ierusalimul de ipsos – Expoziția Mondială de la Chicago, 1893
La Chicago, în 1893, un oraş ideal întreg s-a pogorît pe harta oraşului, condiţionat de sit şi de cultura albă, creştină, „falocentrică” şi „elitistă” care domina acel moment.
p 7 Thyssen Krupp, Essen, Germania WC jpg
Războiul lui Putin și modelul economic german
Va supraviețui oare modelul economic german războiului purtat de președintele rus Vladimir Putin împotriva Ucrainei?
p 2 WC jpg
Tocăniță de vin
Numite, în engleză, SOT („slips-of-the-tongue”), greșelile de vorbire care se fac involuntar, de obicei din grabă sau sub imperiul emoțiilor, sînt studiate de o parte a lingvisticii cognitiviste americane cu scopul de a descifra tiparele fonologice mentale.
p 22 WC jpg
„Noua Ideocrație” și Eterna Idiocrație
În locul pe care credința (frica de Dumnezeu) îl ocupa în sufletul individual a rămas un gol, o gaură neagră.
948 19 poza jpg
Barbara Klemm – artistul din fața fotojurnalistului
Fotojurnaliștilor le-aș spune să se concentreze pe fericirea din lume, să rămînă curioși și puternici, să lucreze constant, să fie empatici cu oamenii – însă toate acestea ar trebui să fie conectate cu talentul artistic.
2p 23 Mihail Sebastian jpg
Mihail Sebastian, trădări și accidentări
„În cultură, ca și în parlament, oamenii se înjură la tribună și se împacă la bufet.“
p 7 WC jpg jpg
A început criza alimentară globală
Pandemia de COVID-19 a scos la iveală fragilitatea și disfuncționalitatea rețelelor alimentare mondiale.
Epurări şi maculări jpeg
Consecințele nehotărîrii și iluziilor Vestului în raport cu Rusia
Dacă Vestul merge pe drumul sugerat de stînga americană, resursele rusești se vor dovedi decisive. Kremlinul va cîștiga războiul.
945 04 traducere jpg
Ar trebui Europa să oprească finanțarea războiului lui Putin?
E oare corect ca țările europene să continue să-i plătească Rusiei un miliard de euro (1,1 miliarde de dolari) pe zi pentru energie, cînd ele știu că în felul acesta finanțează un război de agresiune împotriva Ucrainei?
p 7 Hans Bergel jpg
In memoriam Hans Bergel
La 26 februarie s-a stins din viaţă, la vîrsta venerabilă de aproape 97 de ani, ardeleanul Hans Bergel, uomo universale fără pereche, personalitate care a marcat cu consecvenţă, zeci și zeci de de ani, viaţa culturală și politică atît din România, cît şi din Germania.
p 19 WC jpg
Firescul nefiresc al educației în România
Aud la răstimpuri melancolicul oftat cum că nu se mai face carte „ca pe vremuri” – vremurile fiind cele de dinainte de Revoluție.
Falimentul moral al pacifismului german jpeg
Falimentul moral al pacifismului german
Germania se îndreaptă spre o altă gravă umilire istorică, în urma căreia va petrece ani – dacă nu decenii – cerîndu-și scuze și reparînd ceea ce a făcut.
Cercuri concentrice – despre efectele războiului din Ucraina jpeg
Cercuri concentrice – despre efectele războiului din Ucraina
Conflictul din Ucraina a apărut după doi ani de vești extrem de proaste și de fake news.
De ce e detestat Macron? jpeg
De ce e detestat Macron?
Motivele invocate de francezi împotriva lui Macron se aseamănă cu cele enumerate de votanții americani care nu o sufereau pe Hillary Clinton.
De ce „tic tac” și nu „tac tic”? jpeg
De ce „tic-tac” și nu „tac-tic”?
Experimentele care implică cuvinte sau expresii inventate scot la iveală lucruri fascinante despre relația dintre limbă și minte/creier.
Ce se întîmplă dacă Germania boicotează energia rusească? jpeg
Ce se întîmplă dacă Germania boicotează energia rusească?
Oprirea imediată a importului de gaz rusesc ar reprezenta pentru Germania un cost de 0,5% pînă la 2,2% din PIB.

Adevarul.ro

Nord Stream FOTO Shutterstock jpg
A patra scurgere descoperită pe conductele Nord Stream, anunță Suedia
Uniunea Europeană suspectează că sabotajul se află în spatele scurgerilor de gaz de pe conductele rusești submarine către Europa și a promis un răspuns „ferm” la orice perturbare intenționată a infrastructurii.
Poliţia Română foto Poliţia Română
Un copil de 4 ani s-a înecat în piscina din curtea casei. Distrusă de durere, mama s-a sinucis VIDEO
O familie din orașul Găești, Dâmbovița, trece printr-o tragedie inimaginabilă. Copilul de doar patru anișori a fost găsit mort în piscina din curtea casei. De durere, mama s-a sinucis spânzurându-se în pădure.
Soldat rus in Ucraina FOTO Profimedia
Armata lui Putin comasează forțe la granița regiunii Harkov: „Nu știm ce vor face în continuare”
Rusia concentrează trupe militare și echipamente în apropierea graniței cu Harkov pentru un posibil atac.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.