Visează barzii Premiul Nobel?

Publicat în Dilema Veche nr. 795 din 16-22 mai 2019
Visează barzii Premiul Nobel? jpeg

În toamna lui 2016, m-am bucurat să aflu că Nobelul pentru literatură merge la Bob Dylan. Reacția celor din sală, reacția lumii întregi nu s-a lăsat defel așteptată. Nu știu în ce măsură cantautorului i s-a împlinit un vis, fiind mai degrabă victima celor ce l-au visat cu Nobelul în mînă vreme de douăzeci de ani (cît a durat, se pare, lobby-ul pe lîngă Academia Suedeză), nu știu dacă îl merita, poate nici nu contează. Omul pare însă un visător, hai să îi caut – cîntece pe – versuri cu vise, mi-am spus.

M-aș fi bucurat mai puțin dacă premiul i-ar fi fost oferit lui Pynchon, Kadare sau Cărtărescu. Bob Dylan e genul de autor (lasă că textier, astea-s mofturi) căruia decernarea unei asemenea distincții îi face cu deosebire cinste. M-am bucurat pentru că Dylan a fost portavocea unei generații fără vîrstă, pentru care viața poate fi ea însăși literatură. Dacă o iei așa, premiantul nu putea fi decît el. Ce are a face că atîția compatrioți de-ai săi nu îl vor mai lua? Philip Roth a plecat îmbătrînit, cu lehamite. Bob Dylan a știut să rămînă tînăr, visător și anarhic pînă în firele albe.

M-am bucurat știind că Premiul Nobel pentru Literatură se acordă mai ales unor simboluri, ce devin personaje dintr un roman reînceput în fiecare octombrie. Se știe: Premiul Premiilor e pentru multe alte lucruri în afară de – sau pe lîngă – literatură: politică, idealisme, ideologie. Văzînd lucrurile așa, Bob Dylan îl merită cu prisosință. Dacă Nobelul ar fi fost într a-devăr încununarea supremă într-ale literaturii, cea mai importantă recunoaștere pentru un scriitor – numai întrucît e dotat cu o sumă pe care, de pildă, un sportiv o cîștigă în cîțiva ani? –, atribuirea sa lui Dylan ar fi fost blasfemie curată. Cum nu e cazul, de ce să faci atîta gargară?

Inf(l)amările păguboase ale detractorilor și elogiile deșănțate ale fanilor pică una cîte una. Bob Dylan a meritat Premiul Nobel pentru Literatură, pentru că respectivul Premiu Nobel a devenit el însuși literatură. Ca întotdeauna, discuția pe text ajută la despărțirea apelor, altfel ne lansăm în generalizări de juriu (deși, în cazul acesta, să îi citești laureatului operele complete nu ia foarte mult timp). S-ar impune să poți verifica valoarea pînă și din traducere: se presupune că nobelizatul e un autor universal. Cu alte cuvinte, oare cum îți gîdilă urechea Dylan în românește? M-am dus la varianta lui Mircea Cărtărescu din Suflare în vînt: 100 de poeme (Humanitas Fiction, 2012). Și una-două mi-am spus: traducătorul nu trebuie să cizeleze un text mai puțin reușit în original. Pe urmă, ce rămîne cantabil aici? Datorită cuplării cu muzica, traducînd se pierde, inevitabil, cam totul din ea, și chiar că rămîi doar cu literatura – cîtă e.

Hai să îi caut lui Bob – cîntece pe – versuri cu vise, mi-am spus. Firește că am găsit, pe bobdylan.com. Ba mai mult, încă netraduse la noi; nici măcar de către autorul nostalgic al Visului, cu excepția poemului intitulat „Al 115-lea vis al lui Bob Dylan“, care nici măcar nu conține cuvîntul „vis“, fiind o făcătură-însăilare de un suprarealism desuet. Așa că m-am pus pe treabă.

„Am visat că-l văd pe Sf. Augustin“ (compus în anul de pre-grație 1967) începe astfel: „Am visat că-l văd pe Sf. Augustin / Viu, ca tine, ca mine / Lăcrimînd prin locurile astea / În cea mai desăvîrșită mizerie / Cu o pătură la subraț / Și-un strat de aur curat / Căutînd aievea sufletele / Scoase deja la mezat“ – pentru a se termina cu ideea că visătorul se numără printre „cei / Care l-au vîrît în groapă“ pe sfînt, fapt ce declanșează o trezire furioasă și plîns cu capul plecat.

Comis după douăzeci de ani, „Un șir de vise“ (1989) merită transpus aproape integral: „Mă gîndeam la un șir de vise / În care nimic nu pare mai evident / Totul rămîne acolo unde e rana / Și dă într-un popas permanent / Nu mă gîndeam la nimic anume / Ca într-un vis, cînd unul strigase și se trezise / […] // Mă gîndeam la un șir de vise / În care timpul și tempoul zboară / Și nu ai ieșire în nici o direcție / Las’ aia de nu vezi cum ochiul îți împresoară / […] // Vise în care umbrela e strînsă / În poteca pe care ești azvîrlit / Cu scrisori de nici un folos cînd în mînă-ți cădeau / Decît dacă-s din altă lume // Într unul, numerele ardeau / Într-altul, am fost martor la un asasinat / Într-unul, fugeam, iar în altul / Tot ce păream să fac era un cățărat / Nu așteptam vreun ajutor special / […] / Doar mă gîndeam la un șir de vise“. Onirotecă versificată, ce lasă cititorul descumpănit.

Curiozitatea face că Haruki Murakami, unul din eternii perdanți Nobel, încheie aventura din La capătul lumii și în țara aspră a minunilor punîndu-și protagonistul să dețină pe post de sicriu – sau luntre a lui Caron – mașina proprie. Ascultînd Bob Dylan, cu „A Hard Rain’s A-Gonna Fall“, antieroul rămîne captiv pentru totdeauna în subconștient, acest mausoleu pe care îl închidem cu toții în noi. Nu altceva propune „Visul lui Bob Dylan“ (1963). Redau numai primele două strofe: „Mergînd c-un tren spre vest / Am ațipit să m-odihnesc / Un vis am visat ce apoi m-a durut / Cu mine și primii cîțiva prieteni pe care i-am avut // Holbatu-m-am la încăpere ca jumătate cînd lăcrimezi / Acolo unde cu prieteni am petrecut multe după-amiezi / Acolo unde-mpreună cu bine-am trecut prin multe furori / Rîzînd și cîntînd pîn’ la cele dintîi ore din zori“. Să fie prietenii aceștia din generația despre care a strigat -Allen Ginsberg în Howl, contraculturnicii, hippioții, hipsterii de pretutindeni?

Bob Dylan a primit Nobelul pentru redescoperirea Americii etern făgăduite, acea Americă fondată pe/de valorile democratice, umaniste, călcate mai nou în picioare. Dacă Premiul Nobel se acordă, faute de mieux, pentru „servicii aduse umanității“, poate că serviciul suprem ar fi să militeze în subtext pentru deșteptarea americanilor. Și a atîtor altora. Cu alte cuvinte, Nobel pentru Dylan se prea poate să se fi vrut un vot anti-Trump & Co.!

Cînd un bard (nu) visează Premiul Nobel, are toate șansele să îl și primească. Nu știu voi, dar eu spun c-a fost într-un vis bun. 

Laurențiu Malomfălean este eseist și traducător.

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.