„Ce cale voi urma în viață?“

Publicat în Dilema Veche nr. 791 din 18-24 aprilie 2019
„Ce cale voi urma în viață?“ jpeg

Totul anunța noaptea ce va să vină, schimonoselile, scălîmbăielile acelor figuri despre care pe urmă nu va putea spune cît erau fruct al imaginației sale și cît zaț istovit al zilei deja isprăvite. Nu era timp de pierdut, însă el nu avea de unde să știe. Cum ai putea ști ce îți pune la cale partea ascunsă, cealaltă, mereu întrezărită, împinsă cu forța la loc de lumină? Sus, pe cerul de noiembrie, la fel de lipsit de sens ca întotdeauna, soarele își urma cursul fără să-i pese. René nu făcea decît să existe. Era deja mult. Era deja totul.

Avea să-și petreacă ziua închis în cămăruța pe care o luase pe veresie de la un țăran, cuibărită pe cîmpuri, departe de lumea înlănțuită, lîngă zidurile de apărare ale micului Neuburg an der Donau. O împărțea cu o sobă în care ardeau vreascuri uitate. Urma să fie o zi pierdută în meditații. O zi cîștigată. Cu două înainte, făcea încă parte din armata ducelui Maximilian de Bavaria. Diminețile, pe cîmpul de bătălie cărările dintre corturi se încrucișau, nu știa niciodată încotro să o ia, pe unde s-apuce. Dar, cum avea să își amintească pe urmă, în acea dimineață anume, după ce își scosese prin crăpătura materialului nasul și, încet-încet, întregul său trup de vlăjgan, a fost obligat să schimbe în ultimul moment direcția spre stînga pentru a se îndrepta spre fîntînă, deoarece din dreapta veneau pîlcuri de oșteni mai adormiți decît el, dornici să se învioreze cu cîte un pumn de apă rece ca gheața. Cînd au ajuns în dreptul lui, a simțit un vînt impetuos împingîndu-l imperios pe la spate, mai să-l ia pe sus. Imediat, și-a dat seama că, din sens opus, îi trecuse prin față un cunoscut pe care nu-l salutase, într-atît de zorit fusese marșul coloanei. Ar fi vrut să se ntoarcă, să-l urmărească pe băiatul în zale, care probabil deja încercase răcoarea păstrată noaptea în puț, dar vîntul acela, avîntul bărbaților cu sexele încă umflate după somnul pe rogojinile aspre îl țintuia locului, îl smulgea cu totul înspre fîntînă. Pe al cărei ghizd avea să șadă ostoindu-și amarnica sete.

Sîntem pe 10 noiembrie 1619. La cei 23 de ani ai săi, René, pe numele său Descartes, poate că ar avea nevoie mai degrabă de un trup culcat alături, nu de un cuptor mut, în stare cu greu să trosnească, la intervale neregulate, întocmai ca un mascul ostenit în călduri. Asta nu îl împiedică să se culce plin de entuziasm. Afară, pe coclauri, bavarezii anunță ziua Sfîntului Martin de Tours milostivul, sărbătoare agrară ce marca însămînțarea grîului de toamnă, un fel de Halloween pe rit vechi. La fel ca în fiecare an, serbările au început în ajun, cu focuri trosnind greu pe malurile apelor, acele „Martinsfeuer“ al căror sunet un om adormit nu îl poate distinge, copii cu torțe pe ulițe după lăsarea întunericului, cîntînd.

Așa-numitul Martin din Tours fusese un soldat roman creștinat ca adult și devenit episcop într-un oraș francez. Cea mai faimoasă legendă cu privire la persoana lui spune că, odată, în timpul unei furtuni de zăpadă, și-a tăiat pelerina în jumătate ca s-o împartă cu un cerșetor, salvîndu-l astfel de frig. Adormind, l-a visat pe Iisus, care purta jumătatea mantalei și se întreținea cu îngerii: „Uite-l pe Martin, soldatul roman pe care l-am botezat; el m-a îmbrăcat“.

Furîndu-l somnul, René simte o slăbiciune în partea dreaptă, undeva sub coaste. Pentru a putea continua în direcția spre care îl duc pașii, cel puțin acolo unde i se părea că vrea să ajungă, e nevoit să treacă pe partea stîngă, în timp ce înaintea ochilor minții i se ivesc niște figuri fantomatice și un vînt impetuos îl poartă imperios într-un fel de vîrtej, interpretat pe urmă ca fiind geniul cel rău. Dîndu-și seama că trecuse pe lîngă un cunoscut fără să îl salute, îi vine să se întoarcă, se vede respins de vîntul puternic venit în rafale, trezit, simte durerea, îi pare c-aude un zgomot mai ascuțit, îl ia drept fulger, cu ochi deschiși în beznă zărește scîntei răspîndite prin încăpere. Adoarme la loc, apar niște cărți misterioase pe masă, un dicționar dispare și reapare, culegerea de poezii din care se chinuie să citească un vers în latină, „Ce cale voi urma în viață“, incipitul idilei a 15-a de Ausonius, bărbatul necunoscut citindu i formula, un „Est et non“ făcut apoi nevăzut împreună cu tomurile, începe să se cam îndoiască de realitatea celor închipuite, își dă seama, de fapt visează, devine lucid, își comentează instantaneu visul, înainte ca somnul să-l lase. Visez, deci gîndesc. Interpretează totul ca semn de dincolo. Un spirit divin îi revelase o nouă știință, căutarea adevărului, în a cărui religie se va considera botezat, la fel ca Sfîntul Martin. A doua zi, René pune bazele geometriei analitice și vede născîndu-i-se în spirit germenii aplicării unei metode matematice. Cui? Filosofiei.

Peste patru veacuri, se va spune că, în plin secol baroc, un filosof visează. Că ironia face ca meditația carteziană să fi fost inspirată de o serie de trei vise din noaptea de 10 spre 11 noiembrie 1619. Fapt e că tînărul René le-a notat într-un fel de jurnal, văzînd în ele niște semnale care inaugurau vocația sa raționalistă. Chiar dacă manuscrisul original, intitulat Olympica (drumul către Olimp sau calea spre cunoaștere), s-a pierdut, iar autorul lor n-a mai vorbit niciodată despre acest subiect, ca și cum ar fi fost vorba despre ceva rușinos pentru spiritul său, biograful Adrien Baillet (în La vie de M. Descartes, 1691 – cartea a II-a, capitolul 1, din care semnatarul acestor rînduri s-a inspirat copios) le-a păstrat pentru posteritate. Dacă primele două pot fi considerate niște coșmaruri (întîiul, inclusiv postural, provocat de poziția corpului în somn), cel de-al treilea se dovedește un mare vis lucid, comentat chiar în timp ce se derulează. Visătorul devine conștient de starea sa (intra)onirică, aducătoare de certitudine. Paradoxul face ca tocmai în haosul existenței sale nocturne să fi găsit părintele raționalismului determinarea de a se avînta într-una din cele mai ambițioase aventuri ale minții umane. Ca într-un vis bun. 

Laurențiu Malomfălean este eseist și traducător.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Belgrad și fiorul balcanic
Și mie mi-a plăcut la Belgrad, am regăsit aici „fiorul balcanic” de care m-am îndrăgostit.
E cool să postești jpeg
Negustorii de timp
„Sistemul politic nu poate gestiona totul în același timp (...) și, în prezent, Europa este foarte ocupată.”
p 20 Leviatan jpg
Pe urmele lui Iov
În Biblie, însă, realul nu se reduce la o lume plană, somnolentă, cufundată în necazuri, în nevoi, în cotidian.
Theodor Pallady jpeg
Prietenii latini ai Bizanțului
Împărțirea tîrzie a Imperiului Roman între Orient și Occident n-a subminat unitatea Bisericii creștine, cel puțin pînă la Marea Schismă din 1054, agravată ulterior prin Cruciada a IV-a și eșecul sinoadelor unioniste de la Ferrara-Florența.
Vake Park, Tbilisi City, Georgia Country, autumn Season 05 jpg
Toamnă tristă
Printre blocurile din cartier, vîntul spulberă frunzele care, din cauza secetei, se amestecă rapid cu praful străzii și cu molozul rezultat în urma nenumăratelor și interminabilelor lucrări la infrastructură.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Școlile din Texas le oferă gratis părinților truse DNA pentru ca copiii acestora să poată fi mai ușor identificați în cazul în care vor fi împușcați sau desfigurați în vreun atentat la școală. Orice, numai să nu interzică armele.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce mai zice gura lumii?
Am dat acest șir nesfîrșit de exemple pentru că alte vieți nu cunosc, dar gura lumii e aceeași pentru toți, iar mie mi-a păsat de ea peste măsură.

Adevarul.ro

Gabriela Firea FOTO gov.ro
Se cer din nou certificate de virginitate. Reacția Gabrielei Firea
Gabriela Firea atrage atenţia că s-a reluat procedura de eliberare a certificatelor de virginitate, deşi a avut o discuţie cu conducerea IML pe această temă.
Nicolae Badalau FOTO Inquam / Octav Ganea
Niculae Bădălău, arestat pentru 30 de zile SURSE
Curtea de Apel București a decis arestarea pentru 30 de zile a lui Niculae Bădălău, actual vicepreședinte al Curții de Conturi și fost ministru PSD al Economiei.
Vehicul militar cu drapelul ucrainean arborat într un oraș rusesc. Foto: Twitter
Locuitorii unui oraș rus s-au trezit cu tancuri cu steag ucrainean pe străzi. Ce se întâmpla, de fapt VIDEO
Când locuitorii din Tver, un oraș situat la 160 de kilometri nord de Moscova, s-au trezit în această dimineață au văzut coloane de vehicule militare cu steagul ucrainean arborat care traversau orașul, relatează The Telegraph.

HIstoria.ro

image
Rusia, pământul sfânt al Iluminismului francez
Emergența rapidă a Rusiei ca mare putere europeană s-a petrecut într-o perioadă în care gânditorii Iluminismului european chestionau teme fundamentale, legate de natura societății și a guvernului: care este cea mai bună formă de guvernare, autocrația sau guvernul reprezentativ
image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.
image
Cucerirea Vidinului, cea mai puternică fortăreaţă otomană de pe Dunăre
La începutul lunii mai 1877, Armata Română s-a concentrat în Oltenia pentru a împiedica manevrele otomane și a ține sub control cetatea Vidin, cea mai puternică fortăreață turcească de pe Dunăre.