„În Xanadu cînd Kubla Han“ (metempsihozele visului)

Publicat în Dilema Veche nr. 851 din 30 iulie - 5 august 2020
„În Xanadu cînd Kubla Han“ (metempsihozele visului) jpeg

În vara din urmă cu 222 ani – sau pe acolo –, după ce străbătuseși zona aceea de coastă, cu dealuri și ape șiroind la tot pasul, te-ai adăpostit la Ash, o fermă singuratică pe lîngă Culbone Church, undeva între Linton și Porlock, în Exmoor, la granița dintre Somerset și Devonshire, sud-vestul Angliei. Odată în odaia fără aer, indispoziția lovește, dai pe gîtlej din doctoria ta cu opiu, mereu la îndemînă o sticluță, doar niciodată nu poți ști cînd va lovi plictisul, îți lași să zburde gîndurile, care pe unde, îți amintești cum ai citit de Kublai, în cartea despre călători celebri, a lui Purchas, de pe la 1614, care descrie casa de vară a hanului mongol și împărat al Chinei („În Xanadu cînd Kublai Han și-a construit palat, împresurînd cu ziduri 16 mile de pămînt, […], la mijloc așeză măreață casă de plăcere, de se mișca din loc în loc…“), bazîndu-se la rîndul său pe spusele unui anume Marco Polo, vizitator cu cinci veacuri în urmă al desfătatei capitale Ciandu – și-acelea pe la 1298 dictate, adică după douăzeci de ani, din temniță la Genova. Se-aude, parcă, zvon de vîsle și, tot lăsîndu-te purtat de valuri, în vremea iscusitului venețian primit de han, adormi pe scaun.

Și ce să vezi, în fața ochilor, a minții bulbucate, pe-un sul de pergament ros pe la margini – rugina timpului pesemne –, se desfășoară un poem înfățișînd palatul, și simți în fiecare por, sub el, cum curge rîul sacru-n beznă, ce mult ai vrea să nu se mai sfîrșească, vers după vers, în tot atîtea opinteli îmbătătoare, imaginile se ivesc șiroi, și lucrurile-s oglindite, și le culegi fără să știi, ca picurate de-o străină gură, jur împrejur e numai vară, totul îmbie, grădini împrejmuite-n ziduri și păduri, nu te mai saturi, să bei din lapte-n paradis. Nici nu observi cînd, brusc, buimac, îți amintești sute de versuri, toate buluc, deodată, cum ai fi dat în propriu-ți creștet peste o comoară, înhați pana, o scalzi în călimară, mai să ți-o verși în poală, hîrtie, așterni pe repede-nainte, în jet continuu, să nu cumva să pierzi un rînd, dar cineva bate la ușă, te cheamă, un drac de om pe care îl vei blestema cu anii, picat din cer cînd omenirea-ntreagă îți era mai dragă, te smulge din odaie și-ți stă pe cap o oră, cu nimicuri. Degeaba te întorci apoi la masă, contururile vagi dispar cu totul, mai pescuiești opt, zece rînduri, imagini răzlețite pe fața unui rîu, în care cineva, urît de moarte, a azvîrlit un bolovan.

„Ghinionul lui Don Quijote nu este fantezia lui, ci Sancho Panza“ avea să scrie Franz Kafka, într-o notiță de jurnal din 19 octombrie 1917. Vizitatorul inoportun, misteriosul om cu treburi din Porlock nici nu bănuia că avea să devină cel mai disprețuit ins din istoria literaturii engleze, despre care un critic precum John Livingston Lowes va spune c-ar fi meritat să fie „spînzurat, eviscerat și sfîrtecat“ – cu alte cuvinte, executat pentru înaltă trădare ca pe vremea lui Henric al III-lea, cel contemporan tocmai cu Kublai Han.

Împrejurările transcrierii visului rămas modestă mărturie se dovedesc ambigue. Samuel Taylor Coleridge obișnuia să își dateze textele, dar în ce privește „Kubla Khan“ s-a abătut de la obicei, și nici nu a menționat direct poemul în vreo scrisoare către prieteni. Acum, poetul declară ca moment al compunerii fie toamna – într-o notă manuscrisă –, fie vara – în prefața primei ediții – lui 1797, invitîndu-ne astfel să bănuim echinocțiul. Circulă și alte variante, bazate pe dovezi mai mult sau mai puțin palpabile – ba că mai 1798, ba că octombrie 1799. Dar nici o anchetă nu poate stabili exact țîșnirea viselor. Ce știm cu siguranță e data publicării: 1816, la insistențele lordului Byron. Presupusul episod oniric poartă titlul „Kubla Khan: or, A Vision in a Dream: A Fragment“, fiind livrat mai curînd pe post de curiozitate psihologică, pentru a deveni, în timp, unul dintre cele mai apreciate poeme romantice. Trei stanțe însumînd abia 54 de versuri, ce par să prezinte din trei perspective același vis, ca și cum, pe măsură ce săpa în memorie, Coleridge și-ar fi amintit mai mult, pentru a culmina cu relatarea la persoana I prin care își exprima dorința de a recrea domul acela de plăcere prin cîntecul său, prin puterea fără margini a imaginației sale poetice.

Peste alți 136 de ani, în eseul „Visul lui Coleridge“, Jorge Luis Borges ne dezvăluie cum a descoperit el o cronică persană din secolul al XIV-lea, apărută prima dată în Occident după două decenii de la publicarea poemului, deci necunoscută de autorul acestuia; acolo, s-ar atesta un fapt uluitor: Kublai Han și-a ridicat palatul după un plan ce i se arătase tot într-un vis. Coincidență, escrocherie poetică, mister sau miracol, n-avem decît să visăm mai departe – bruma de cititori cîți mai sîntem –, să reîncarnăm textul de fiecare dată cînd se întîmplă să ne găsească. Borges vine cu sugestia că „sufletul împăratului, odată năruit palatul, s-a strecurat în sufletul lui Coleridge, stîrnindu-l să refacă zidirea din cuvinte, mai durabile decît marmura și metalul“ [traducere de Cristina Hăulică]. Din palat nu a rămas nimic, din poem a rămas fragmentul, iar noi, prin lectură, reîntregim ceea ce timpul și Porlock au zădărnicit. Refacem întregul, poza de ansamblu a visului originar. Nimic nu e mai trainic decît închipuirea unui cititor care știe să viseze. Numai prin asemenea transmutații poate fi împărtășit visul.

Există poeme dictate în vis, care apoi se pierd în văzduh, ca arse de lumina isterică a zilei. Sînt preschimbate nici măcar în cenușă, ci numaidecît în nimic. Dar și din nimic se pot naște lumi. Apropo, de cîte ori nu vi s-a întîmplat să fiți întrerupți de cineva în timp ce vă aduceați aminte un vis? Unde e ziua cînd gata cu întreruperile de vise, cînd fără întrerupătoare și întrerupători, cînd nu tu alarme, remindere, notificări, atenționări, ce-ți toacă visele întocmai ca un satîr? Unde ziua cînd visul va fi continuu? Pe care insulă pustie? În care galaxie foarte îndepărtată? Numai în cel de pe urmă vis bun?!

Ovidiu Komlod este poet și prozator. Cea mai recentă carte publicată: noapte-lumină, poeme, Casa de Editură Max Blecher, 2017.

Foto: S.T. Coleridge (wikimedia commons)

p 22 Nagit WC jpg
Nagîț de pui
Etimologiile acestea „raționale”, dar false nu reflectă simple asocieri formale și sonore între cuvinte.
p 7 FED WC jpg
E inflația, prostule!
Întrucît Sistemul Federal de Rezerve al SUA (FED) a majorat recent rata-țintă a dobînzii, s-ar putea ca inflația să încetinească spre sfîrșitul anului în curs.
Florin Stoian 10 jpg
„Am transformat Oltenia de sub Munte într-un brand” – interviu cu geologul Florin STOICAN
„Mai întîi, trebuie să spun că rețeaua internațională a Geoparcurilor UNESCO a ajuns acum la 177 de geoparcuri din 46 de țări și există un interes atît de mare pentru alte geoparcuri, încît UNESCO a limitat numărul anual de aplicații la maximum 20 și maximum două/țară.”
p 7 WC jpg
Periculoasa alunecare spre violență a Americii
Teoriile conspiraționiste de extremă dreapta ale „statului paralel” și minciunile partidului republican despre alegerile măsluite au același țel comun: să conteste legitimitatea statului.
959 22 LCCutitarupng jpg
A texta, textare, textor & texteză
Lucrări și cărți întregi încep tot mai des să aibă ca subiect această dezvoltare adusă de inventarea computerului. Încotro va merge texteza și unde va ajunge reprezintă o chestiune care, nu mă îndoiesc, va depăși imaginația noastră din prezent.
p 7 WC jpg
America și provocarea chineză
America trebuie de asemenea să-și sporească participarea la actualele instituții internaționale pe care le-a creat și să le dezvolte pentru a stabili standarde și a gestiona interdependența.
p 19 jpg
Hîrtia, ecranul și cititul
Cum rămîne cu argumentele „emoționale” ale unui cititor care nu se poate „debarasa” de cartea tipărită?
p 7 WC jpg
Căderea lui Boris Johnson – și a noastră
În ziua de azi, personal este realmente politic: eșecurile personale sînt ipso facto eșecuri politice.
p 23 ExpoziLŤia Columbian¦â, Chicago, 1893 WC jpg
Ierusalimul de ipsos – Expoziția Mondială de la Chicago, 1893
La Chicago, în 1893, un oraş ideal întreg s-a pogorît pe harta oraşului, condiţionat de sit şi de cultura albă, creştină, „falocentrică” şi „elitistă” care domina acel moment.
p 7 Thyssen Krupp, Essen, Germania WC jpg
Războiul lui Putin și modelul economic german
Va supraviețui oare modelul economic german războiului purtat de președintele rus Vladimir Putin împotriva Ucrainei?
p 2 WC jpg
Tocăniță de vin
Numite, în engleză, SOT („slips-of-the-tongue”), greșelile de vorbire care se fac involuntar, de obicei din grabă sau sub imperiul emoțiilor, sînt studiate de o parte a lingvisticii cognitiviste americane cu scopul de a descifra tiparele fonologice mentale.
p 22 WC jpg
„Noua Ideocrație” și Eterna Idiocrație
În locul pe care credința (frica de Dumnezeu) îl ocupa în sufletul individual a rămas un gol, o gaură neagră.
948 19 poza jpg
Barbara Klemm – artistul din fața fotojurnalistului
Fotojurnaliștilor le-aș spune să se concentreze pe fericirea din lume, să rămînă curioși și puternici, să lucreze constant, să fie empatici cu oamenii – însă toate acestea ar trebui să fie conectate cu talentul artistic.
2p 23 Mihail Sebastian jpg
Mihail Sebastian, trădări și accidentări
„În cultură, ca și în parlament, oamenii se înjură la tribună și se împacă la bufet.“
p 7 WC jpg jpg
A început criza alimentară globală
Pandemia de COVID-19 a scos la iveală fragilitatea și disfuncționalitatea rețelelor alimentare mondiale.
Epurări şi maculări jpeg
Consecințele nehotărîrii și iluziilor Vestului în raport cu Rusia
Dacă Vestul merge pe drumul sugerat de stînga americană, resursele rusești se vor dovedi decisive. Kremlinul va cîștiga războiul.
945 04 traducere jpg
Ar trebui Europa să oprească finanțarea războiului lui Putin?
E oare corect ca țările europene să continue să-i plătească Rusiei un miliard de euro (1,1 miliarde de dolari) pe zi pentru energie, cînd ele știu că în felul acesta finanțează un război de agresiune împotriva Ucrainei?
p 7 Hans Bergel jpg
In memoriam Hans Bergel
La 26 februarie s-a stins din viaţă, la vîrsta venerabilă de aproape 97 de ani, ardeleanul Hans Bergel, uomo universale fără pereche, personalitate care a marcat cu consecvenţă, zeci și zeci de de ani, viaţa culturală și politică atît din România, cît şi din Germania.
p 19 WC jpg
Firescul nefiresc al educației în România
Aud la răstimpuri melancolicul oftat cum că nu se mai face carte „ca pe vremuri” – vremurile fiind cele de dinainte de Revoluție.
Falimentul moral al pacifismului german jpeg
Falimentul moral al pacifismului german
Germania se îndreaptă spre o altă gravă umilire istorică, în urma căreia va petrece ani – dacă nu decenii – cerîndu-și scuze și reparînd ceea ce a făcut.
Cercuri concentrice – despre efectele războiului din Ucraina jpeg
Cercuri concentrice – despre efectele războiului din Ucraina
Conflictul din Ucraina a apărut după doi ani de vești extrem de proaste și de fake news.
De ce e detestat Macron? jpeg
De ce e detestat Macron?
Motivele invocate de francezi împotriva lui Macron se aseamănă cu cele enumerate de votanții americani care nu o sufereau pe Hillary Clinton.
De ce „tic tac” și nu „tac tic”? jpeg
De ce „tic-tac” și nu „tac-tic”?
Experimentele care implică cuvinte sau expresii inventate scot la iveală lucruri fascinante despre relația dintre limbă și minte/creier.
Ce se întîmplă dacă Germania boicotează energia rusească? jpeg
Ce se întîmplă dacă Germania boicotează energia rusească?
Oprirea imediată a importului de gaz rusesc ar reprezenta pentru Germania un cost de 0,5% pînă la 2,2% din PIB.

Adevarul.ro

Soldati ucraineni se adapostesc in timpul unui bombardament in Lyman- razboi Ucraina FOTO Profimedia
LIVE TEXT | Război în Ucraina. Cucerirea Lîmanului de către ucraineni pare a fi iminentă. Țările care au furnizat Ucrainei cele mai multe arme
Prăbușirea „buzunarului” Lîman ar putea permite trupelor ucrainene să amenințe pozițiile rusești de-a lungul graniței de vest a Oblastului Lugansk și în zona Severodonețk-Lysychansk.
Diniyar Bilyaletdinov FOTO Profimedia jpg
Fotbalist rus trimis pe frontul din Ucraina! Fost jucător al lui Everton, chemat sub arme: „Sper să fie o eroare”
Diniyar Bilyaletdinov, fost jucător la Everton, a fost citat să lupte în războiul din Ucraina. Putin a instaurat săptămâna trecută mobilizarea parțială, ceea ce îi va aduce 300.000 de soldați în plus.
Cozi kilometrice la granița dintre Rusia și Georgia. Foto Maxar Technologies
Imagini din satelit cu fuga rușilor de război: bărbații ies din țară și pe jos sau pe biciclete
După decretarea mobilizării parțiale pentru războiul din Ucraina, peste 194.000 de ruși au fugit în Finlanda, Georgia și Kazahstan, relatează Al Jazeera.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.