Pe drum între vise

Publicat în Dilema Veche nr. 812 din 12-18 septembrie 2019
Pe drum între vise jpeg

Poate că de la un beatnik nu ne am fi așteptat să doarmă prea mult ori să-și piardă nopțile visînd. Cu atît mai puțin s-o facă foarte lucid. Fapt e că volumul Carte de vise (Book of dreams, 1960) reunește carnetele în care Jack Kerouac și-a transcris visele timp de un deceniu (1951-1960). Autobiografie din perspectiva viselor, această culegere survine ca nocturnal în bună parte nedatat, scris telegrafic, aidoma „prozei spontane“ practicate cu brio de către romancier, deci fără să revină pe text, într-o manieră tipică și necesară pînă la urmă onirografului ce se respectă. Pentru publicare însă, Kerouac și-a rescris la mașină consemnările, ușor cizelat, editorul său Lawrence Ferlinghetti selectînd aproximativ jumătate din material, pe care autorul apoi l-a corectat încă o dată de mînă – abia în 2001 avea să apară manuscrisul integral.

Cît despre tehnica transpunerii viselor, Jack Kerouac ne mărturisește:

„Cînd mă trezeam din somn, rămîneam culcat, urmărind imaginile care se ștergeau ușor, ca într-o scenă de film ce se estompează […]. De îndată […] ce le puneam laolaltă cu celelalte vise pe care le avusesem mai devreme, […] mă apucam să scriu repede cu creionul în caiețelul de vise pînă cînd epuizam toate elementele memorabile. Scriam neîncetat pentru ca subconștientul să vorbească în nume propriu și în formă proprie […]. Fiind doar pe jumătate treaz, nu prea știam ce fac și cu atît mai puțin ce scriu.“ [prefață, p. 7 – toate citatele sînt reproduse din Jack Kerouac, Cartea viselor, traducere și note de Cristiana Vișan, Univers (Cotidianul. Literatură, 50), București, 2007]

Caracterul improvizat se întrevede în dispunerea notațiilor, despărțite cu rînd liber și majuscule. Însăilat cu patetisme și naivități, greu inteligibil pe alocuri, consistentul volum ar fi funcționat mai degrabă ca jurnal de lucru dedicat romanelor Pe drum (1957), respectiv Subteranii și Vagabonzii Dharma (1958), pentru care la început există o legendă cu numele personajelor, schimbate mereu față de cum le aveau persoanele corespunzătoare din realitate.

Însă vise mai speciale își fac totuși loc. De pildă, cunoștințele decedate ajung fantome în vise. De fapt, aproape toată populația visată împărtășește condiția de stafie, cel mai des întîlnite adjective din cartea lui Kerouac fiind „fantomatic“ sau acel omniprezent „spectral“, pe care îl găsim la fiecare cîteva pagini. Astfel, tatăl revenant e visat pe moarte, iar vocea visătorului se tînguiește parcă în direct: „o, Doamne, viața asta de fantomă – […] o să trăiască oricum chiar dacă eu nu doar că știu că-i bolnav, ci și că e un vis și că el a murit în realitate…“ [14]. Visul va fi fost cît se poate de lucid.

Văzîndu-se în echipa de fotbal american din tinerețe, Jack Kerouac remarcă: „trebuia […] să-mi croiesc drum pe teren pînă la porțile realității… […] A venit și meciul cel mare, […] în spatele tribunelor eu alergam pe furiș în sus și-n jos în echipamentul meu furat, sperînd să mă trezesc…“ [73] – așadar nemaidorind să viseze. Altă dată o marchează clar: „Mă tot gîndisem (știu că-i un vis) să mă duc să lucrez în Albany la căile ferate, dar după aia mi-am zis că nu mi-ar mai rămîne timp să fac nimic…“ [102]. Alteori se complace în a rămîne ambiguu: „Cred cu atîta tărie că (nu) visez că mă aflu pe Sarah Avenue la nr. 35 și sar prin zăpadă către ferestre întunecate și un bebeluș începe să urle […]…“ [138].

Se mai întîmplă ca, în timp ce are un vis, Kerouac să-și aducă aminte un altul, sau numai să recunoască peisajul, chiar dacă nu realizează că visează din nou; găsim o excelentă excepție, cînd revizitarea unui loc visat în trecut e conștientizată:

„M-am întors într-o noapte cu lapoviță pe strada Moody sau pe-o stradă acoperită de un strat de promoroacă albă… […] îl văd pe fratele lui Duke Gringas […], conștient că visez și hotărît să duc visul la împlinire… Iar promoroaca albă îmi întărește credința în irealitatea vechiului «vis despre zăpadă» de pe Moody […]… Puștiul ăla Gringas […] are aceeași pondere de realitate tăioasă și tristă pe care am zărit-o în căciulile vagabonzilor din bulevardul Amsterdam și din multe alte vise în care personajele pășesc țanțoș și apăsat printre nori mohorîți după un biet pui de somn…“ [158-9]

Spre deosebire de acest vis, care se vrea împlinit în direcția celui vechi, adică revisat, există cazuri cînd luciditatea apare subliniată de mai multe ori, avînd ca rezultat trezirea voluntară din coșmar: „…chiar dacă știu că e un vis, […] mă încăpățînez că trebuie să cobor de pe stîn-ca înaltă în același fel în care am urcat… […] Dar dacă ăsta-i un vis atunci stînca nu e adevărată, îmi spun în sinea mea, așa că mai bine trezește-te și stînca o să dispară… Nici mie nu-mi vine să cred c-ar fi cu putință așa ceva, dar, tremurînd, deschid ochii & visul a dispărut & stînca a dispărut & frica a dispărut…“ [264].

Jack Kerouac își transformă locul natal într-un fel de urbe onirică: „un vis despre mama și tata în Lowell sau în Orașul Viselor…“ [11]. Pentru un asemenea modernist pursînge, locul acesta psihic era mai curînd paradiziac; odată, uitînd ce visase, prozatorul consemnează patetica invocație – adresată oare cui? – „DESCHIDE POARTA RAIULUI“ [74]. Altădată, Jack se dovedește comic: „Sînt pe drumul spre rai“ [119].

Într-un sfîrșit, zboară: „Mă apăr în fața unui juriu în care se află un judecător bătrîn cu părul alb, dar eu sînt în aer, levitez, plutesc deasupra lor și le explic vociferînd de ce nu sînt vinovat & ei zîmbesc fie pentru că argumentele mele sînt prostești, fie pentru că, din moment ce acum nu mai sînt pe pămînt, cine mă poate judeca?… De parcă, Ia uite la îngerul ăla ridicol îngrijorat de lucruri lumești… nici măcar nu știe că-i liber… îi dă înainte perorînd ca să-și explice poziția și uite-l ce liber e în aer… Ce nseamnă toate astea?“ [305]

Ne putem întreba și noi. Din ce direcție funcționează ironia: dinspre visător la adresa visului sau invers? Într-un vis bun? 

Laurențiu Malomfălean este eseist și traducător.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Belgrad și fiorul balcanic
Și mie mi-a plăcut la Belgrad, am regăsit aici „fiorul balcanic” de care m-am îndrăgostit.
E cool să postești jpeg
Negustorii de timp
„Sistemul politic nu poate gestiona totul în același timp (...) și, în prezent, Europa este foarte ocupată.”
p 20 Leviatan jpg
Pe urmele lui Iov
În Biblie, însă, realul nu se reduce la o lume plană, somnolentă, cufundată în necazuri, în nevoi, în cotidian.
Theodor Pallady jpeg
Prietenii latini ai Bizanțului
Împărțirea tîrzie a Imperiului Roman între Orient și Occident n-a subminat unitatea Bisericii creștine, cel puțin pînă la Marea Schismă din 1054, agravată ulterior prin Cruciada a IV-a și eșecul sinoadelor unioniste de la Ferrara-Florența.
Vake Park, Tbilisi City, Georgia Country, autumn Season 05 jpg
Toamnă tristă
Printre blocurile din cartier, vîntul spulberă frunzele care, din cauza secetei, se amestecă rapid cu praful străzii și cu molozul rezultat în urma nenumăratelor și interminabilelor lucrări la infrastructură.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Școlile din Texas le oferă gratis părinților truse DNA pentru ca copiii acestora să poată fi mai ușor identificați în cazul în care vor fi împușcați sau desfigurați în vreun atentat la școală. Orice, numai să nu interzică armele.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce mai zice gura lumii?
Am dat acest șir nesfîrșit de exemple pentru că alte vieți nu cunosc, dar gura lumii e aceeași pentru toți, iar mie mi-a păsat de ea peste măsură.

Adevarul.ro

niculae badalau foto marian iliescu
De ce cere DNA arestarea lui Bădălau. Culisele anchetei
Potrivit anchetei desfășurate de procurorii DNA, Niculae Bădălău s-ar fi folosit de funcția de la Curtea de Conturi pentru a obține contracte cu primăriile din Giurgiu și Teleorman pentru firmele pe care le deține.
Gabriela Firea FOTO gov.ro
Se cer din nou certificate de virginitate. Reacția Gabrielei Firea
Gabriela Firea atrage atenţia că s-a reluat procedura de eliberare a certificatelor de virginitate, deşi a avut o discuţie cu conducerea IML pe această temă.
Nicolae Badalau FOTO Inquam / Octav Ganea
Niculae Bădălău, arestat pentru 30 de zile SURSE
Curtea de Apel București a decis arestarea pentru 30 de zile a lui Niculae Bădălău, actual vicepreședinte al Curții de Conturi și fost ministru PSD al Economiei.

HIstoria.ro

image
Rusia, pământul sfânt al Iluminismului francez
Emergența rapidă a Rusiei ca mare putere europeană s-a petrecut într-o perioadă în care gânditorii Iluminismului european chestionau teme fundamentale, legate de natura societății și a guvernului: care este cea mai bună formă de guvernare, autocrația sau guvernul reprezentativ
image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.
image
Cucerirea Vidinului, cea mai puternică fortăreaţă otomană de pe Dunăre
La începutul lunii mai 1877, Armata Română s-a concentrat în Oltenia pentru a împiedica manevrele otomane și a ține sub control cetatea Vidin, cea mai puternică fortăreață turcească de pe Dunăre.