Pe drum între vise

Publicat în Dilema Veche nr. 812 din 12-18 septembrie 2019
Pe drum între vise jpeg

Poate că de la un beatnik nu ne am fi așteptat să doarmă prea mult ori să-și piardă nopțile visînd. Cu atît mai puțin s-o facă foarte lucid. Fapt e că volumul Carte de vise (Book of dreams, 1960) reunește carnetele în care Jack Kerouac și-a transcris visele timp de un deceniu (1951-1960). Autobiografie din perspectiva viselor, această culegere survine ca nocturnal în bună parte nedatat, scris telegrafic, aidoma „prozei spontane“ practicate cu brio de către romancier, deci fără să revină pe text, într-o manieră tipică și necesară pînă la urmă onirografului ce se respectă. Pentru publicare însă, Kerouac și-a rescris la mașină consemnările, ușor cizelat, editorul său Lawrence Ferlinghetti selectînd aproximativ jumătate din material, pe care autorul apoi l-a corectat încă o dată de mînă – abia în 2001 avea să apară manuscrisul integral.

Cît despre tehnica transpunerii viselor, Jack Kerouac ne mărturisește:

„Cînd mă trezeam din somn, rămîneam culcat, urmărind imaginile care se ștergeau ușor, ca într-o scenă de film ce se estompează […]. De îndată […] ce le puneam laolaltă cu celelalte vise pe care le avusesem mai devreme, […] mă apucam să scriu repede cu creionul în caiețelul de vise pînă cînd epuizam toate elementele memorabile. Scriam neîncetat pentru ca subconștientul să vorbească în nume propriu și în formă proprie […]. Fiind doar pe jumătate treaz, nu prea știam ce fac și cu atît mai puțin ce scriu.“ [prefață, p. 7 – toate citatele sînt reproduse din Jack Kerouac, Cartea viselor, traducere și note de Cristiana Vișan, Univers (Cotidianul. Literatură, 50), București, 2007]

Caracterul improvizat se întrevede în dispunerea notațiilor, despărțite cu rînd liber și majuscule. Însăilat cu patetisme și naivități, greu inteligibil pe alocuri, consistentul volum ar fi funcționat mai degrabă ca jurnal de lucru dedicat romanelor Pe drum (1957), respectiv Subteranii și Vagabonzii Dharma (1958), pentru care la început există o legendă cu numele personajelor, schimbate mereu față de cum le aveau persoanele corespunzătoare din realitate.

Însă vise mai speciale își fac totuși loc. De pildă, cunoștințele decedate ajung fantome în vise. De fapt, aproape toată populația visată împărtășește condiția de stafie, cel mai des întîlnite adjective din cartea lui Kerouac fiind „fantomatic“ sau acel omniprezent „spectral“, pe care îl găsim la fiecare cîteva pagini. Astfel, tatăl revenant e visat pe moarte, iar vocea visătorului se tînguiește parcă în direct: „o, Doamne, viața asta de fantomă – […] o să trăiască oricum chiar dacă eu nu doar că știu că-i bolnav, ci și că e un vis și că el a murit în realitate…“ [14]. Visul va fi fost cît se poate de lucid.

Văzîndu-se în echipa de fotbal american din tinerețe, Jack Kerouac remarcă: „trebuia […] să-mi croiesc drum pe teren pînă la porțile realității… […] A venit și meciul cel mare, […] în spatele tribunelor eu alergam pe furiș în sus și-n jos în echipamentul meu furat, sperînd să mă trezesc…“ [73] – așadar nemaidorind să viseze. Altă dată o marchează clar: „Mă tot gîndisem (știu că-i un vis) să mă duc să lucrez în Albany la căile ferate, dar după aia mi-am zis că nu mi-ar mai rămîne timp să fac nimic…“ [102]. Alteori se complace în a rămîne ambiguu: „Cred cu atîta tărie că (nu) visez că mă aflu pe Sarah Avenue la nr. 35 și sar prin zăpadă către ferestre întunecate și un bebeluș începe să urle […]…“ [138].

Se mai întîmplă ca, în timp ce are un vis, Kerouac să-și aducă aminte un altul, sau numai să recunoască peisajul, chiar dacă nu realizează că visează din nou; găsim o excelentă excepție, cînd revizitarea unui loc visat în trecut e conștientizată:

„M-am întors într-o noapte cu lapoviță pe strada Moody sau pe-o stradă acoperită de un strat de promoroacă albă… […] îl văd pe fratele lui Duke Gringas […], conștient că visez și hotărît să duc visul la împlinire… Iar promoroaca albă îmi întărește credința în irealitatea vechiului «vis despre zăpadă» de pe Moody […]… Puștiul ăla Gringas […] are aceeași pondere de realitate tăioasă și tristă pe care am zărit-o în căciulile vagabonzilor din bulevardul Amsterdam și din multe alte vise în care personajele pășesc țanțoș și apăsat printre nori mohorîți după un biet pui de somn…“ [158-9]

Spre deosebire de acest vis, care se vrea împlinit în direcția celui vechi, adică revisat, există cazuri cînd luciditatea apare subliniată de mai multe ori, avînd ca rezultat trezirea voluntară din coșmar: „…chiar dacă știu că e un vis, […] mă încăpățînez că trebuie să cobor de pe stîn-ca înaltă în același fel în care am urcat… […] Dar dacă ăsta-i un vis atunci stînca nu e adevărată, îmi spun în sinea mea, așa că mai bine trezește-te și stînca o să dispară… Nici mie nu-mi vine să cred c-ar fi cu putință așa ceva, dar, tremurînd, deschid ochii & visul a dispărut & stînca a dispărut & frica a dispărut…“ [264].

Jack Kerouac își transformă locul natal într-un fel de urbe onirică: „un vis despre mama și tata în Lowell sau în Orașul Viselor…“ [11]. Pentru un asemenea modernist pursînge, locul acesta psihic era mai curînd paradiziac; odată, uitînd ce visase, prozatorul consemnează patetica invocație – adresată oare cui? – „DESCHIDE POARTA RAIULUI“ [74]. Altădată, Jack se dovedește comic: „Sînt pe drumul spre rai“ [119].

Într-un sfîrșit, zboară: „Mă apăr în fața unui juriu în care se află un judecător bătrîn cu părul alb, dar eu sînt în aer, levitez, plutesc deasupra lor și le explic vociferînd de ce nu sînt vinovat & ei zîmbesc fie pentru că argumentele mele sînt prostești, fie pentru că, din moment ce acum nu mai sînt pe pămînt, cine mă poate judeca?… De parcă, Ia uite la îngerul ăla ridicol îngrijorat de lucruri lumești… nici măcar nu știe că-i liber… îi dă înainte perorînd ca să-și explice poziția și uite-l ce liber e în aer… Ce nseamnă toate astea?“ [305]

Ne putem întreba și noi. Din ce direcție funcționează ironia: dinspre visător la adresa visului sau invers? Într-un vis bun? 

Laurențiu Malomfălean este eseist și traducător.

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.