Nocturnal din vremea virozei (II)

Publicat în Dilema Veche nr. 867 din 19 - 25 noiembrie 2020
Nocturnal din vremea virozei (II) jpeg

Din iulie, nu mai slăbește pe nimeni senzația că țărișoara e-n derivă, că sîntem prinși cu toții, ca nație fără nici un Dumnezeu, într-un bruiaj istoric. O degringoladă cum doar la noi vezi. Cînd peste tot în Europa virusul dă înapoi – nu că s-ar fi înduioșat în vreun fel, ci pentru că regulile sînt respectate –, România bate record peste record, ajungînd ciumata Europei. Ca la nimenea, avocații poporului atacă la CCR legi făcute spre binele oamenilor. Aici, măștii ar trebui să i se spună nască, poate atunci s-ar induce mai bine purtatul ei pe nas, nu sub nas, peste gura oricum închisă. Dar noi trăim în țara lui las’ că (merge ș-așa); unii ar purta-o chiar și ca bască sau cască, numai să nu o poarte corect, pentru că, bineînțeles, corect e-ntr-un singur fel, iar incorect în tot restul. Între timp, eu, unul, mi-am continuat nocturnalul.

1) 16 iulie – prima zi din a doua lună de alertă. Avionul se pregătește să decoleze, coboară mai întîi pe o rampă subțire, locuri cu distanțare, dintr-o dată interiorul devine spital, facem paturile pe secție, ca-n Kafka aranjate birourile, of matinalul zice un medic, împăturim cearșafurile pacienților decedați, umede cu striații, asistentele se mișcă, le admir tehnica, devine clar că nu s-au respectat reguli, că nu ne-am protejat îndeajuns, apoi scena se schimbă, o asistentă la știrile dimineții întinsă, și pe măsură ce povestește vedem: infectată, se dăduse un tip la ea, transportată cu ambulanța, se aude cum geme, recunosc ușa, coridorul pe unde trecuse ea, schimb postul, oare m-am infectat?

2) 3 august. Vine Arafat, îmi suflă în vene ser, simt că mă umplu, mă pune să apăs pe butonul din piept, cam intruziv totul, dar binevoitor, cum apare și la televizor pe toate canalele.

3) 18 august. La sfîrșitul orelor, trec strada în dreptul liceului, am două perechi de papuci în picioare, discut în stație cu profesorii mei care și ei așteaptă, sînt înapoi cu 15 ani, la mijloc e problema redeschiderii școlilor, fiecare își susține ideea, proful de fizică spune că la felul în care se prezintă școala acum, elevii ar fi mai cîștigați cu un an sabatic, în care să se refacă din temelii șandramaua, printr-o reformă structurală adevărată. Școala să te pregătească pentru situații de viață, nu pentru firme și corporații care te folosesc dîndu-ți impresia că te „dezvolți personal“. Profa de bio insistă și ea că-n situația de acum a învățămîntului românesc poate mai bine ar fi să nu se deschidă nimic, poate un an fără rod ar prinde mai bine, o regîndire din rădăcini, o resădire pe alt sol a sistemului de îngrășămînt pe piciorul de plaiul mioritic, o regestare a arborelui cunoașterii (abia apoi măriri de salarii din pix etc.). O voce sîsîită din off îmi șoptește: vezi-ți de treabă, mulți dintre ăștia nu știu nici ei la ce bun predatul; pînă atunci, cale lungă, voi, pe gura asta de rai, nu deosebiți nici măcar binele și răul, pe voi nu v-am ispitit.

4) Mai departe, control de rutină în stația de autobuz, oameni la coadă în fața ușii, văd un șofer nerăbdător, masca întinsă pe toată fața, nici nu îmi dau seama dacă e mască sau piele, dacă sub ea se ascunde o față sau un chip descărnat, în spatele bus-ului o coloană, se claxonează de zor, unii dintre noi protestează, îmi vine rîndul, apare un medic, halat de protecție din cap pînă în picioare, i se văd ochii prin vizieră, îmi bagă în gură un bețișor de șters în urechi, mă apasă la baza limbii, nu mai suport, îl scot eu, mă ceartă, mi-l smulge din mînă, dezinfectează prin aer cu spray, vederea sîngelui de pe băț mă pune în gardă, pe jar, pe cărbuni încinși la foc mic, totul se precipită, degenerează, peste drum apare amenințător spitalul COVID, sau brusc liceul devine spital, medicii intră și ies într-un du-te-vino ordonat, vine și rezultatul meu, doctorul îmi spune grăbit a-nceput sîngerarea, plămînii sînt afectați, mă revolt, nu se poate, azi-dimineață nu am avut nimic, mă sufoc, mă trezesc, nu am aer.

5) Adorm la loc, de parcă nimic nu s-ar fi întîmplat, trecem granița cu Elveția undeva în Alpi, vedem de la înălțime o poștă de frontieră, sîntem într-un teleferic-elicopter, vuietul elicei lasă loc unei muzici uplifting pe măsură ce urcăm, pe jos încăperea-i o mască imensă, trecem peste un rîu de munte învolburat – să fie cascada Schaffhausen, zărită prin 2005? –, stropește prin curcubeu, tot ne udăm la picioare, vîrful copacilor mai să-l atingem, tremurăm toți de emoție, respirăm în voie, ca și cum ar fi prima dată.

6) Ajung acasă într-o dimineață de septembrie răcoroasă după o noapte de coșmar, în care m-am plimbat printre spuse și texte cu numele meu, în fața blocului un car cu boi purtînd mască, se văd fuioarele de aburi ieșind filtrate din boturile albastre, cînd mă observă că eu nu port o iau la fugă, se rup din atelaj, se năpustesc pe stradă, se fac nevăzuți, copitele se pierd în asfalt, urc la mine, pe clanța din hol atîrnă masca, mă uit la poze, în toate am mască, deschid pe știri, de astăzi purtatul măștii e obligatoriu chiar și cînd stăm singuri în casă, la volan fără tu pasager, în somn, peste tot, chiar și în moarte. Mă trezesc, îmi pipăi fața, e acolo.

Deja se fac studii asupra coronavisului, concluziile fiind că visele acestea sînt mai vii, mai neobișnuite, datorită izolării și, paradoxal, din cauza lipsei de inspirație, căutînd resurse în trecut. Astfel, un vis bun la cele dintîi ore ale dimineții poate fi o piatră de fundație pentru întreaga zi; pe el, ca o statuie barocă, se va sprijini întreg edificiul cotidian, cu toată cohorta lui de rutine, printre care mai nou se numără și informarea zilnică de la ora 13 cu cifrele și covidalidățile lor. Un coșmar, în schimb, îi poate fi piatră tombală. Ce învață românașul dintr-o pandemie?! Dar ce ne facem cu pandemiile noastre endemice de cînd lumea? Pe ele cum le stîrpim? Acum totul pare un vis rău. Dar, încă o dată, putem profita de pe urma lui: după ce ne vom deștepta, sper să ni-l amintim încă multă vreme și să fi tras învățăminte la greu. Altfel va fi ca și cum în el n-ar fi fost nimic bun.

Ovidiu Komlod este scriitor și traducător. Cea mai recentă carte publicată: noapte-lumină, poeme, Casa de Editură Max Blecher, 2017.

956 16 Cazacu1 jpg
Un maestru al jazz-ului spiritual
La cei 84 ani ai săi, Charles Lloyd a fost decanul de vîrstă al invitaților ediției de anul acesta a Festivalului de Jazz de la Gărîna.
c sebastian marcovici 1 jpg
O pădure, trei călăreți, o fată frumoasă. Și „Persona” lui Andryi Zholdak la FITS
Cîteva note fugare pe marginea spectacolului „Femeia mării”, prezentat pe scena Festivalului de Teatru de la Sibiu de trupa Teatrului Național Marin Sorescu.
955 15 Razvan Scurtu jpg
954 15 Jinte Deprez & Maarten Devoldere jpg
„Cîntecele de dragoste n-o să fie niciodată depășite” – interviu cu muzicianul Maarten DEVOLDERE
„Pentru mine, albumele cu cea mai mare însemnătate sînt despre dragoste și despărțiri.”
953 15 Gabriel Achim jpg
953 21 Banu2 jpg
Peter Brook, dispariția
El a ştiut întotdeauna cum să injecteze energie şi să însufleţească un public care a resimțit dorinţa regizorului de a-l erija în partener.
p 22 Monica Stan credit Lorand Vakarcs jpg jpg
„Cînd nu mai ai droguri, te hrănești cu afecțiunea celorlalți” – interviu cu Monica STAN
„Și relațiile de familie pot fi foarte toxice. Se creează relații codependente, toată lumea încearcă să extragă ceva de la celălalt, doar că aici nu sînt bani.”
p 23 credit P  Dalea jpg
Mai rău ca moartea
Datorită acțiunii de la Reșița, am observat cum opinia publică poate fi stîrnită printr-un demers artistic, asumîndu-și o postură interogativă sau reflexivă în raport cu lumea socială și dramele ei.
951 15 Marius Giura foto Andrei Becheru jpg
„Generațiile de muzicieni se schimbă“ – interviu cu Marius GIURA
„Sîntem mîndri de artiștii pe care am reușit să îi invităm. Ei au adus faimă acestui festival.”
951 16 Credit foto Adi Molnar 1 jpeg
„Trec printr-o perioadă crem cu abțibilduri” – interviu cu OIGĂN
Am umblat pe străzi cu sens unic, m-am uitat în casa liftului cînd el era plecat la supermarket și mi-am găsit un fel de voce doar a mea.
p 15 Delta Bucurestiului 0778 jpg
„Încerc să încetinesc dispariția amintirilor din acest loc” – interviu cu regizoarea Eva PERVOLOVICI
„Pentru mine era important să arăt în film acest trecut simbolic, în același timp artistic și spiritual, al închisorii Văcărești.”
947 15 Alexandru Belc jpeg
„Mă interesează legătura dintre trecut și prezent” – interviu cu regizorul Alexandru BELC
„Cît de mult putem să ne luptăm pentru a nu lăsa compromisul să se instaleze în noi?”
p 15 coperta2 jpg
Nota traducătorului
Seria romanelor „În căutarea timpului pierdut” de Marcel Proust va apărea, începînd din acest an, la Editura Cartier în noua traducere a lui Cristian Fulaș.
p 21 jpg
David Lynch: fuga psihogenică
La David Lynch există o doză bine echilibrată de mister și de inexplicabil, de gangsteri și femei în pericol, de dedublare și subconștient.
945 15 Sebastian Strasser png
„Mi s-ar părea fabulos să fac un film SF în România” – interviu cu regizorul Sebastian STRASSER
Tehnica învățată în ultimii zeci de ani aș vrea să o aplic la poveștile autentice care sînt parte din sufletul țării în care m-am născut.
945 22 Christian Badea jpeg
„Voiam să aud ceva care să-mi dea încredere că există potențial” – interviu cu dirijorul Christian BADEA
„Tehnic, muzicienii tineri sînt buni, atitudinea lor e bună. Trebuie timp.”
„Altfelul este de multe ori mai ademenitor și, uneori, mai trainic” – interviu cu Horațiu MĂLĂELE jpeg
„Altfelul este de multe ori mai ademenitor și, uneori, mai trainic” – interviu cu Horațiu MĂLĂELE
„Cînd viața începe să te cutremure și ești în pericol să te prăbușești e bine să te agăți de ce-ai făcut pînă atunci.”
„Cred că adevăratul personaj a fost textul” – interviu cu actrița Marina PALII jpeg
„Cred că adevăratul personaj a fost textul” – interviu cu actrița Marina PALII
„Aș investi în educație și apoi aș trăi o sută de ani să văd roadele ei într-o societate sănătoasă.“
Bienala, un loc al fugii continue – interviu cu Cosmin COSTINAȘ jpeg
Bienala, un loc al fugii continue – interviu cu Cosmin COSTINAȘ
„Sperăm ca un anumit tip de relație să se stabilească între obiectul artistic, între personajele de pe ecran și conversațiile interioare pe care fiecare dintre noi le avem.”
Istoria culturală a lumii povestită de culori jpeg
Istoria culturală a lumii povestită de culori
Albastrul prosperă doar pe tărîmurile nepămîntești ale cerului, ale mării și ale orizontului.
Jafar Panahi – film și cenzură, de aproape și de departe jpeg
Jafar Panahi – film și cenzură, de aproape și de departe
Debutul cinematografic și scenariile metaforice care vorbeau despre sistemul totalitar apar și în urma propriilor experiențe politice.
În preajma și totodată în inima Ansamblului brâncușian de la Tîrgu Jiu jpeg
În preajma și totodată în inima Ansamblului brâncușian de la Tîrgu Jiu
Noua carte trebuie percepută ca o sinteză esențială, consacrată devenirii singurei opere monumentale transmise nouă de Constantin Brâncuși, dar și semnificației acesteia.
Poetul într un oraș de graniță jpeg
Poetul într-un oraș de graniță
Despre Petre Stoica cineva mai prețios ar putea spune că a îngenuncheat în fața poeziei și a plecat din cele lumești exact de ziua ei.
„Original înseamnă să găsești personaje verosimile și să le pui în situații adevărate” – interviu cu regizorul Bogdan George APETRI jpeg
„Original înseamnă să găsești personaje verosimile și să le pui în situații adevărate” – interviu cu regizorul Bogdan George APETRI
„Plec la drum cu o idee, cu o poveste, gîndindu-mă strict doar la personaje, la situațiile în care se află ele, la problemele cu care se confruntă, la deciziile pe care trebuie să le ia.”

Adevarul.ro

image
Bătaie generală la Untold, în faţa scenei la concertul lui David Guetta VIDEO
În cea de-a treia zi a Festivalului Untold, când au fost prezente peste 95.000 de persoane din peste 100 de ţări ale lumii, a izbucnit o bătaie între mai mulţi tineri, în timpul concertului lui David Guetta. Filmarea a devenit virală pe Internet.
image
Pericolul frumos „ambalat“ care îi transformă pe tineri în victime. „Inima lor ajunge ca la 80-90 de ani“
Vârsta pacienţilor la care medicii au ajuns să trateze accidentul vascular cerebral sau infarctul miocardic acut a scăzut dramatic în ultimii ani. Produsele foarte populare printre tineri, consumate de la vârste mici, duc la un astfel de deznodământ.
image
Luptă contracronometru pentru a salva balena beluga blocată în râul Sena. Mamiferul refuză hrana VIDEO
Oficialii francezi încearcă cu disperare să salveze o balenă beluga blocată în râul Sena, cu o injecţie cu vitamine pentru a-i stimula apetitul. Observatorii ştiinţifici spun că balena pare să fie vizibil subnutrită, iar salvatorii speră totuşi să o ajute să-şi recapete apetitul şi energia necesară pentru a se întoarce pe mare.

HIstoria.ro

image
„Răceala diplomatică” dintre Bulgaria și România
Per ansamblu, climatul diplomatic de la sfârșit de secol XIX poate fi definit ca fiind „destins”. O dovadă o constituie și vizita lui Carol I, însoțit de fruntașul liberal D. A. Sturdza (un adept al Triplei Alianțe), la Sankt Petersburg, în iulie 1898, unde s-a bucurat de o foarte bună primire.
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.
image
Stalin îl întreabă pe Jukov dacă va putea apăra Moscova
Îngrijorat de înaintarea germanilor și de cucerirea Solnechnogorsk (23 noiembrie 1941), Stalin l-a întrebat pe Jukov dacă va putea menține Moscova. Jukov a răspuns afirmativ, cu condiția trimiterii a încă două armate și furnizării a 200 de tancuri, dar Stalin a replicat că nu mai existau tancuri.