MASS COMEDIA

Discuţia despre violenţa la televizor şi efectele ei asupra telespectatorilor nu este atît de simplă precum pare.

Un tînăr cu mutră de idiot, ţinînd în mînă un trandafir roşu, sună la uşa unei case. Pare amorezat. În casă se află o bătrînă care croşetează. După cum îşi schimonoseşte faţa, la auzul soneriei, bătrîna pare „plecată de-acasă“. Femeia de abia se tîrîie şi, pînă să-i deschidă uşa individului, apucă o pungă de snacks-uri Lotto şi mănîncă un snacks.

Auzim, din gura unor oameni ai bisericii, acest îndemn: „în timpul postului, trebuie să posteşti şi de televizor!“. În traducere, asta înseamnă să nu te uiţi deloc la el, adică să ţii post negru.

În martie anul acesta, cu ocazia alegerilor locale, Partidul Libertăţii condus de liderul anti-imigraţie şi anti-islamic Geert Wilders a dat din nou dureri de cap teribile establishment-ului politic olandez, la un an după episodul votului pentru Parlamentul European.

Pentru fiecare subiect minor, presa vibrează la unison. Dacă Sică sau Mitică scapă o declaraţie ciudată, amuzantă sau stupidă, care în nici o altă ţară din lume n-ar fi nici măcar subiect de ştire seacă, la noi devine temă de dezbatere.

Eu sînt cea mai fericită fată din lume! Nu ştiam asta, dar am aflat văzînd filmul lui Radu Jude, duminica trecută – la HBO.)

Zăpada care a acoperit Europa şi Statele Unite, în ultimele luni, a lovit puternic în inima celei mai la modă idei progresiste: încălzirea globală.

Duminica trecută, în seara de dinaintea Galei Oscarurilor, PRO TV a dat dovadă de o intuiţie extraordinară şi a difuzat filmul care, peste cîteva ore, avea să cîştige premiul cel mare: The Hurt Locker, al regizoarei Kathryn Bigelow. Într-o vreme în care televiziunile, în frunte cu PRO TV, se întrec în a da numai filme de categorie B sau C, mişcarea mi se pare surprinzătoare şi merită aplaudată.

(Ne) îmbătrînesc bloggerii. Au trecut anii şi blogging-ul nu mai pare a fi o întreprindere tinerească, entuziastă, rebelă. Dimpotrivă, este din ce în ce mai mult o ocupaţie a adulţilor, serioasă, destinată celor care au dobîndit o experienţă în domeniul lor şi o împărtăşesc cu ceilalţi. Tinerii nu prea îşi mai fac blog, nu mai doresc să se angajeze într-o comunicare de lungă durată, şi nici nu mai citesc bloguri aşa cum făceau cu ani în urmă.

În general, în emisiunile TV se vorbeşte despre România numai în alb sau în negru. Ţărişoara este ori o gură de rai şi facem materiale de propagandă deşănţată (cu care nu ştiu pe cine vrem să ducem de nas), ori un spaţiu unde s-au adunat toate relele lumii şi pentru care nu există nici o speranţă.

Trei din patru politicieni uită de comunicarea online, odată ce au trecut de perioadele electorale. Utilitatea blogurilor sau a site-urilor de campanie devine nulă, în măsura în care majoritatea deţinătorilor nu mai observă modalităţi utile de a strînge voturi sau de a transmite mesaje pe piaţa politică.

Prăznuirea pe 14 februarie a Zilei Îndrăgostiţilor e un fenomen care a crescut în amploare în ultimul deceniu, de la an la an, sub ochii critici ai consumatorilor conştienţi. Denumirile sub care ne-a fost livrată noua sărbătoare i-au trădat caracterul de import.

Îl urmărim pe Nicolae Ceauşescu – mult mai tînăr şi mai relaxat decît ne-a rămas în minte din zilele Revoluţiei. Vorbeşte despre sarcinile importante pe care trebuie să le aibă cinematografia: „Avem nevoie de filme bune, revoluţionare, care să prezinte măreţele realizări ale partidului nostru, să mobilizeze şi să înfăţişeze eroi care să constituie un model de muncă şi de viaţă.

Deviza oricărui trust se poate reduce la „divide, redime et impera“ sau chiar mai pe scurt „redime et impera“. Google nu face excepţie de la această regulă şi a continuat şi în 2009 să cumpere companii care să-i susţină dezvoltarea constantă şi lansarea de noi produse.

După cum ştim, televiziunea nu e interesată de normalitatea acestei lumi, ci de tot ce iese în evidenţă într-un fel sau altul, de ce e ciudat, straniu, senzaţional, catastrofal. Presa în general funcţionează în acest fel, iar televiziunea este vîrful ei de lance. Ştirea bună nu e ştire – ne tot spun, cu cinism, cei care fac jocurile în presă.

Anul 2009 nu a marcat nici o criză pentru cel mai important motor de căutare, ci a însemnat lansarea de noi servicii şi cucerirea unor noi pieţe. Campionul de categorie grea nu se dă la o parte nici din faţa provocărilor, iar uneori le dă coate chiar prietenilor. În articolul de săptămîna trecută am scris despre cum Google a muşcat inclusiv din prietenosul Apple; povestea nu se opreşte aici, căci mai există un produs care va înteţi zîzania.

Am fost plecat o săptămînă din România şi, prin urmare, nu am mai putut urmări fascinantele programe ale televiziunilor noastre. Cu siguranţă, am ratat o mulţime de lucruri interesante.

Pandemia presei  În urmă cu ceva mai mult de două decenii, în România existau două ziare centrale, Scînteia şi România liberă. Primul îşi îndeplinea rolul de „organ central al PCR“, adică era o chintesenţă a propagandei oficiale, al doilea era căutat pentru paginile de Mică Publicitate, îngăduită de stăpînire cu condiţia unor severe restricţii de exprimare (de pildă, nu aveai voie să oferi o rochie de mireasă, ci doar „de ocazie“).

O reclamă fără prinţipuri şi fără logică  Spotul a stîrnit deja reacţii pe Internet – pro şi contra. Ba, mai mult, au apărut şi luări de poziţie oficiale: reclama inoculează ideea că tinerele fete trebuie să consume acest produs pentru a-şi putea finanţa operaţii estetice, mesajul transmis fiind acela că o femeie se defineşte exclusiv prin atributele sale fizice, susţin deputatul Cristina Pocora şi Agenţia pentru Egalitatea de Şanse – care au şi sesizat Consiliul Naţional al Audiovizualului.

După debutul pe marile ecrane din luna decembrie, noua peliculă semnată de James Cameron, Avatar, a reuşit să strîngă peste un miliard de dolari din încasări (jumătate de miliard fuseseră investiţi în producţia lui) şi să se situeze neîncetat, săptămîni la rînd, pe locul 1 în box-office-ul american, şi nu numai.

Pentru unii, cultura e ceva care se apropie de zona celor sfinte. Prin urmare, fundamentaliştii esteticului îi aplică şi ei celebrul îndemn „Daţi Cezarului ce-i al Cezarului şi lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu“. Cînd produc sau manipulează cultură, se ţin departe de orice ar face atingere cu domeniul comercialului: banul e ochiul dracului, iar noi ne ocupăm de lucruri pure şi înălţătoare, par a zice ei.

Un cititor care accesează un site al unei anumite publicaţii îşi alege singur ştirile pe care doreşte să le citească. Preferinţele publicului (online) reies din numărul de accesări sau din numărul de comentarii. Evident, numărul de accesări oferă anumite indicii asupra popularităţii unui material, şi nu neapărat asupra calităţii lui. Dar nu despre calitate vorbim, ci despre ştirile externe din presa românească. Mai precis, vorbim despre modul în care, de multe ori, jurnaliştii de politică extern

În decembrie, cînd se sărbătoreau douăzeci de ani de la 1989, B1 TV a transmis unul dintre cele mai tari documentare produse vreodată despre evenimentele care au condus la prăbuşirea regimului totalitar comunist: Videogramele unei revoluţii, de Andrei Ujică şi Harun Faroki. Filmul, produs în 1992, mai fusese prezentat doar la cîteva festivaluri şi în cinematografele de artă, aşa că publicul larg din România l-a văzut pentru prima dată. În Germania, cel puţin printre studenţii universităţilor cu

N-ar trebui să ne mire faptul că majoritatea clipurilor cu iz de senzaţional din campania electorală prin care tocmai am trecut au originile pe Internet. Mediul s-a dovedit, deja, ca fiind fără oprelişti de moralitate şi în mod sigur capabil să găzduiască o serie întreagă de mizerii, atacuri la persoană şi dezinformări. Peste muntele de filmuleţe care ne-au îndemnat să votăm sau să ne abţinem de la procesul democratic a existat însă vîrful grobianismului şi, cel mai probabil, al dezinformării cr

Peste un milion de telespectatori....

Femeia se îndreaptă agitată spre scenă, cu o hîrtie făcută sul, în mînă. Zice ceva de faptul că a fost nedreptăţită şi că n-o ajută nimeni, deşi are şi un copil handicapat....

Mîna care votează este coordonată de creier, după cum ştim....

Să recapitulăm: Sorin Roşca Stănescu îi transmite preşedintelui Agenţiei Naţionale de Integritate, Cătălin Macovei, că ar avea un document care-l pune într-o lumină proastă pe şeful ANI....

Mihaela Rădulescu este şi scriitoare " şi de aceea ajungem să ne ocupăm de ea într-o rubrică dedicată culturii la televizor....

Campania politică online din România virează înspre senzaţional şi încearcă, cu orice preţ, să mobilizeze electoratul partidelor înspre rezultate la urne prin mediul internaut....

În noiembrie 1989, eram student la engleză şi, prin jocul întîmplării, devenisem şi redactor-şef la publicaţia culturală Dialog (fosta Alma Mater, creaţia unui grup strălucit de intelectuali ieşeni di...

Din cînd în cînd, CNA ne oferă un florilegiu de limbă adevărată, românească, pe care-o putem auzi la televiziunile noastre....

Vă mai amintiţi de sloganul "Daţi un leu pentru Ateneu"? Pe la începutul anilor ’90, statul le cerea cetăţenilor ajutorul pentru a renova clădirea învechită, deteriorată, a Ateneului Român....

Televiziunile se află într-o continuă goană pentru a fi unele cu un pas înaintea celorlalte. Nu contează ce dai, ci să fii primul care a difuzat ştirea....

Nu există, în istoria Statelor Unite, un preşedinte care să nu se fi plîns măcar o dată de modul în care presa prezintă activităţile Casei Albe....

Am mai scris, în cadrul acestei rubrici, despre eficienta fabrică de vedete marca PRO TV, despre această formulă miraculoasă prin care televiziunea lui Adrian Sîrbu transformă în sclipici de paiete to...

În urmă cu cîteva luni, media autohtonă a fost invadată treptat de cîteva campanii de delimitare de lumea politică, care sugerau o atenţie mai mare acordată realităţilor cu care publicul se confruntă ...

După-amiaza unui torţionar, în regia lui Lucian Pintilie....

Există două concepţii sau viziuni despre "afacerea" site-urilor de ştiri pe Internet....

Urmărirea ştirilor de seară a devenit un ritual al lumii în care trăim. Noua slujbă de vecernie....

În spatele unei campanii politice pe Internet există întotdeauna resursa umană necalificată, persoanele care publică unele comentarii în favoarea sau în detrimentul candidaţilor....

A început revoluţia morală a societăţii româneşti....